Se afișează postările cu eticheta Franta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franta. Afișați toate postările

sâmbătă, 9 iulie 2016

Fashion, animație, fotografie și ... fotbal


Notă: Încărcarea acestei pagini poate să dureze câteva secunde în plus. Nu vă impacientați ! 

Acum câteva zile, un amic "german" cunoscut sub numele de Florin, administrator  al site-ului "Emigrant în Germania ", mi-a atras atenţia că neglijez fotbalul din postările mele, deşi este în plină desfăşurare Campionatul European de Fotbal 2016 din Franța.
Şi pentru că duminica asta se va juca la Paris o neaşteptată finală între echipele Franţei și Portugaliei, am hotărât să-mi repar greşeala şi să postez câteva fotografii "haioase" cu/despre fotbal. 

Dar asata îmi oferã ocazia de a spune două vorbe şi despre "fotografia în mişcare" - aşa numitã Cinemagraph

Cinemagraph-ele sunt fotografii în care este vizibilã o mișcare minoră și repetată, asemãnãtoare unui mic clip video. Sunt publicate ca un Gif animat sau în diverse formate video și dau impresia privitorului cã urmăreşte un mic film.

Inovaţia care nu este chiar nouă (să ne reamintim Compuserve a introdus Gif-ul animat în 1987) a fost luată în seamă şi făcută cunoscută cu denumirea "cinemagraph"în 2011.Noutatea a constat în domeniile în care a fost utilizată. În acel an  doi tineri fotografi americani au creat cinemagraph-e şi le-au folosit pentru promovare în industria modei. Era un fel aparte de "fashion photography" şi a avut un succes rapid și răsunător


Povestea lui Jamie Beck şi Kevin Burg, "inovatorii fotografiilor animate" o puteţi citi AICI .

Aveţi mai jos şi câteva imagini din zona fashion de pe site-ul celor doi Cinemagraphs-com




În afară fashion-ului, imaginile miscate au mare succes și în cazul fotografiilor de nuntă (wedding photography), dar și în alte domenii ale fotografiei. 



Domeniile de aplicare în Digital Marketing sunt numeroase şi câteva detalii puteţi găsi AICI

Realizarea nu este foarte complicată, dar cere atenție și creativitate. Există deja aplicații, inclusiv pe dispozitivele mobile, care ușurează realizarea unei fotografii "mișcate". 

Iar mai jos ca să-mi respect promisiunea faţă de Florin, aveţi câteva fotografii "mişcate" din... fotbal. Au fost preluate de pe site-urile giphy-com , thechive-com si netanimations-net









Iar AICI puteți vedea fotografii simpatice din același domeniu - fotbal.
Hai că ne-am cam plictisit de el. Acuși încep... Jocurile Olimpice de la Rio!

 

miercuri, 22 iunie 2016

Un hectar de... foto-povestiri ieşene (I)

Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi - blog FOTO-IDEEA
Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi


Am stat puţin să mă gândesc dacă e bun titlul său nu !? Acum ce să zic!? Cã o fi vorba de un hectar sau două nu mai are importanţă. Dar vreau să mă refer la o zonă a Iaşului care concentrează o "firimiturã" din cultura lumii. Nu exagerez. Această zonă este legată într-un fel sau altul de multe locuri ale lumii, renumite pentru conexiunile strânse cu teatrul, opera, arta spectacolului, arhitecturã sau literatură. Este zona cuprinsã între strãzile: Cuza Vodã, I.C. Brãtianu, Agatha Bârsescu, Matei Millo si Mãnãstirea Dancu, zona în care se aflã clãdirea Teatrului National si parcul ce îl înconjoarã.

FOTO-IDEEA: Un foto-proiect complet care să pună în valoare oraşul Iaşi prin locurile sale, pline de istorie a culturii romaneşti şi universale

Actuala clãdire a Teatrului Naţional din Iaşi datează din anul 1896, ea fiind construită în (atenţie!) doi ani de zile. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare în Viena, Praga, Odessa, Budapesta, Berlin, Zürich si.alte orase europene.

Cortina de la Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi - blog FOTO-IDEEA
Cortina de la Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi
Inauguratã odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi (1896). Uzină a fost construitã de specialiştii firme germane AEG proaspăt înfiinţată în acei ani şi devenitã foarte cunoscutã în Europa, mai apoi. La peste 100 de ani de la instalare, echipamentele germane erau încă funcţionale la Iaşi.

Vechea uzinã electricã a Teatrului National din Iasi - blog FOTO-IDEEA
Vechea uzinã electricã a Teatrului National din Iasi


În 1908, într-o zi friguroasă de iarnă, un cortegiu de peste 75.000 de oameni bloca circulaţia în Manhattan -
New York. Veniseră să petreacă pe ultimul drum un evreu sosit din România. Se numea Avram Goldfaden şi cu doar câteva zile înainte. New York Times îl numea “Shakespeare al evreilor”. 

Renumit ca poet şi jurnalist, dar mai ales pentru piesele sale de teatru, Goldfaden este recunoscut astăzi ca întemeietorul.primului teatru evreiesc din lume. Prima piesã pe care a pus-o în scena s-a jucat la Iaşi, în vara anului 1876, în Grădina “La Pomul Verde”, localizată, în apropierea viitoarei clădiri a Teatrului Naţional.

Bustul lui Avram Goldfaden - fondatorul teatrului "Pomul verde" - blog FOTO-IDEEA
Bustul lui Avram Goldfaden - fondatorul teatrului "Pomul verde"

Placa comemorativã - Primul tetru evreiesc din lume Pomul verde" - blog FOTO-IDEEA
Placa ridicatã pe locul unde a functionat primul tetru evreiesc din lume "La Pomul verde" în Iasi

În timpul primului rãzboi mondial, pentru doi ani, autorităţile române şi familia regalã muta capitala României,la Iaşi, după ce Bucureştiul a cãzut în mâinile Puterilor Centrale în decembrie 1916.

Generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Comandamentului Aliat al Dunãrii se mutã şi el la Iaşi. Generalul a fost personajul cheie în refacerea armatei române după înfrângerile din anul 1916 şi cel mai consecvent sprijin în recunoaşterea României Mari dupã 1 decembrie 1918. 

În primãvara anului 1927 generalul revine la Iaşi şi dupã ce viziteazã vechea sa reşedinţa, este invitat sã planteze un stejar în apropierea clãdirii Teatrului Naţional. Rãmâne cu o frumoasã amintire despre oraşul Iaşi şi locuitorii sãi. 

Dupã moartea să în 1931, alãturi de stejar este instalat un bust al generalului, prin care cetăţenii Iaşului cinstesc memoria unui mare prieten al României.

Bustul generalului Bethelot prietenul francez al românilor din Primul Rãzboi Mondial - blog FOTO-IDEEA
Bustul generalului Bethelot prietenul francez al românilor din Primul Rãzboi Mondial

Bustul generalului Bethelot si stejarul sãu pe strada Cuza Vodã - blog FOTO-IDEEA
Bustul generalului Bethelot si stejarul sãu pe strada Cuza Vodã

"Stejarul generalului"


Într-o clădire aflatã la capătul străzii Agatha Bârsescu a locuit Valentin Silvestru (nume real-Marcel Moscovici-nascut 1924), cunoscut teatrolog, prozator și dramaturg român în perioada comunistã.

Casa în care a locuit Valentin Silvestru - blog FOTO-IDEEA
Casa în care a locuit Valentin Silvestru


Mai sunt multe alte zone interesante ale oraşului care amintesc de istoria noastră a locuitorilor de pe valea vestitului şi tumultuosului Bahlui si trebuie foto-povestite. Dar lãsãm pe altã datã, cã doar n-au intrat zilele în sac.



joi, 9 iunie 2016

România la "diverse". Hai România!



Am planificat încă de luni ceea ce voi scrie pe FOTO-IDEEA în cursul  acestei săptămâni şi m-am gândit că vineri 10 iunie 2016 începe Campionatul European de Fotbal 2016 cu meciul Franţa - România. Am zis că ar fi potrivit să finalizez un text mai vechi legat de fotografie şi competiţiile sportive. Un video clip al celor de la World Wide Fund (WWF) România şi un mesaj mobilizator al aceloraşi pe email m-au făcut să-mi schimb intenţiile.

Întotdeauna am fost de părere că fotografia este o formă foarte potrivitã de transmitere a mesajelor şi de manifestare a protestelor. E drept că în ultimii ani, în era digitală, numărul formelor de informare/mesagerie sau înmulţit considerabil. Dar fotografia digitală pe diferite medii de stocare sau chiar tipărită este si va rãmâne şi peste ani, fiind mult mai uşor accesibilă.

Un lucru esenţial în acest proces este să realizezi fotografia, să surprinzi momentul, evenimentul, fenomenul, etc. Unii se vor întreba, poate, ce mi-a venit !?

Se întâmplă multe lucruri în România, în ultimii ani, cu care nu reuşesc să rezonez şi cu care nu mă pot împăca. Pe deasupra, reacţiile celor abilităţi să reacţioneze faţă de aceste fenomene sunt aproape inexistente. Încerc să iniţiez în cadrul Clubului Fotografilor Iaşi o serie de proiecte care să surprindă informaţia defecta sau cursul eronat al evenimentelor şi să transmită un mesaj de atenţionare sau chiar de protest.Sper că în cele din urmă voi reusi.

Circulă pe Youtube câteva filmuleţe scurte pe care le vedeţi mai jos

  • România jefuită - Carmen Avram, 


  • Clip Microhidrocentrale - GreenReportNews


Sunt lucruri pe care le trăim astăzi şi vor face parte din istoria noastră "glorioasã".
Te cutremuri când vezi toate acestea şi am îndoieli că există oameni (români sau strãini) care agreează ceea ce se întâmplă în România de astăzi. 

Mărturisesc sincer că m-am liniştit oarecum când am citit un articol într-o revistă al cărui nume nu-l mai reţin, cum că 50 de arbori într-un parc reuşesc în 50 de ani să se înmulţească şi să macine aleile betonate şi asfaltul străzilor din jur pe o suprafaţă de 50 de hectare.


În cartea ei, Lecţii de magie (Editura Humanitas,2015), Elizabeth Gilbert povesteşte cum, prin anii '60,  guvernul brazilian a hotărât să construiască o autostradă prin pădurea amazoniana, într-o zonă foarte ploioasă. Atât tara gazda dar şi comunitatea internaţională au investit multe milioane de dolari în proiect. Totul a mers bine câteva luni. Apoi a început să plouă. Se pare că proiectantul nu a luat în calcul ce înseamnă anotimpul ploios în pădurea amazoniană.
Şantierul a fost inundat imediat şi echipa a plecat, lăsând în urma utilajele scufundate în apă. "După mai multe luni, când ploile se mai potoliseră, au revenit şi au constatat cu groază că jungla le devorase proiectul de autostradă. Natura nimicise totul, de parcă muncitorii şi drumul nu ar fi existat vreodată. Nici măcar nu şi-au dat seama unde fusese şantierul. Toate utilajele grele dispăruseră. Nu fuseseră furate; pur şi simplu fuseseră înghiţite. Buldozerele cu cauciucurile înalţe cât un stat de om fuseseră înghiţite de pământ şi dispăruseră pentru totdeauna. Totul pierise fără urmă." Natura îşi făcuse singura dreptate.

În România, nici Iaşul nu a scăpat de astfel de coşmaruri. Si sunt foto-cronicari care au înregistrat asta. Îl dau exemplu pe George Vintila, care a fost unul din fotografii-protestatari ai oraşului în cazul teilor de pe Bulevardul Ştefan cel Mare. (vezi site-ul AICI ). Oamenii şi natura-mamã vor face si de data asta dreptate.

Există în lumea virtuală numeroase website-uri şi bloguri dar şi conturi pe reţelele de socializare, care aduc în faţa lumii întregi mărturii despre frumuseţea locurilor în care trăim.

Aş vrea să remarc acum doar unul din ele. România frumoasã.  


 "România... O iubim pentru că este a noastră, cu bune şi cu rele... Ne-am născut aici, am respirat şi am învăţat cuvintele aici, oriunde am pleca, luăm cu noi prima respiraţie, primul surâs al mamei, primul cuvânt!" - spun cei de la România frumoasã . Am găsit şi adresa unui blog  <Beautiful România> - care este administrat de aceiasi oameni inimoși.

România e frumoasã. Hai s o păstrăm aşa cum este. Hai România !