Se afișează postările cu eticheta proiecte foto. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta proiecte foto. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 mai 2018

Veni, vidi la Roma (I)

Zaha Hadid a fost o arhitectã renumitã, cu dublã cetăţenie (irakianã şi britanicã), care s-a născut în 1950 la Bagdad, IraK şi a murit acum 2 ani, în 2016, în Statele Unite. A obţinut mai multe premii importante şi a proiectat, printre altele, Centrul Acvatic din Londra, Clădirea Operei din Guangzhou și Căpitănia portului Antwerpen. Dar nu numai atât... Pentru realizările sale i s-a acordat titlul de Doamna-comandor al Ordinului Imperiului Britanic în 2012.

Zaha Hadid (1950-2016)
Mai multe amănunte despre celebra arhitectã puteţi gãsi în articolul interesant de AICI .

Mi-am fãcut un obicei de a studia cu atenţie locurile pe care urmeazã să le vizitez şi în acest sens caut lucruri inedite, mai puţin vizitate, despre care se vorbeşte mai puţin şi pe care aş putea să le văd cu ocazia călătorilor pe care le fac împreună cu soţia mea.

Un astfel de loc am descoperit în călătoria pe care am făcut-o la Roma la sfârşitul anului trecut. Alături de alte câteva, despre care am vorbit (vezi Lydo di Ostia ), sau despre care voi povesti, Maxxi Museum este un loc pe care merită să-l iei în calcul atunci când vizitezi capitala Italiei.

Maxxi Museum - hol de intrare, scãri, platforme (I)

Maxxi Museum - hol de intrare, scãri, platforme (II)

Maxxi Museum - hol de intrare, scãri, platforme (III)
Maxxi Museum (27000 metri pătraţi) a fost construit pe baza planurilor arhitectei de care pomeneam mai sus - Zaha Hadid.
Ea spunea despre proiect: “Un lucru interesant despre muzeul din Roma este faptul că el nu mai este un obiect finit, este mai degrabă un teren în dezvoltare şi multe programe pot fi incluse aici.
Eu văd în volumetria clădirii MAXXI un mediu urban impresionant propice schimburilor de idei şi încurajării vieţii culturale a oraşului Roma.
Obiectivul supranumit, pe bună dreptate,  <Muzeul secolului XXI>  găzduieşte de fapt două muzee: muzeul de artă MAXXI şi muzeul de arhitectura MAXXI.

Maxxi Museum - sãli expunere (I)

Maxxi Museum - sãli expunere (II)

Maxxi Museum - sãli expunere (III)

Maxxi Museum - sãli expunere (IV)
Construcţia cu acoperiş din sticlă, prin care pătrunde lumina naturală, se dezvolta pe trei nivele, legate între ele prin treceri şi pasarele. Şi am avut norocul, la momentul vizitei, să vedem o expoziţie despre Zaha Hadid  şi să o "descoperim" pe autoarea renumitului complex arhitectonic roman.

Maxxi Museum - salã prezentare (I)

Maxxi Museum - salã prezentare (II)

Maxxi Museum - salã prezentare (III)


Vorbim, vedem şi fotografiem volume, forme şi texturi dintr-o altă lume. Vedem o parte din proiectele realizate de către Zaha Hadid. Pânã şi umbrele sunt altfel, iar lumina pare sã fie destul de sfioasã. Multe obiecte în mãrime naturalã, machete, fotografii, sticlã şi oglinzi. Multe săli cu filme şi prezentări interactive. Vedem forme, uneori ciudate şi sinuoase, dar şi o serie de intersecţii surprinzătoare de galerii şi scãri. Sunt sugerate scenografii ciudate de dezvoltare urbana şi pe ecrane ni se spun poveşti adevărate, dar neaşteptate.

Ultimul exponat

Ne despãrtim de Maxxi Museum
Un obiectiv deosebit al Romei actuale, un loc pe care merită să-l vizitaţi dacă ajungeţi în capitala Italiei. Da, poate fi inclus în cadrul unui proiect fotoigrafic şi meritã toatã atenţia. Am ilustrat postarea cu fotografii personale, prelucrate rapid, realizate cu ocazia vizitei la Maxxi.M.

Să auzim numai de bine.  









joi, 26 ianuarie 2017

Iarnã grea

Când eram copil îi auzeam adesea pe ai mei povestind despre iarna 1953-1954, rãmasã în istorie că iarna în care zãpada a acoperit zona de sud a României cu troiene mai înalte de 5 metri. Sunt cunoscute fotografiile în care tramvaiele, la Bucureşti, circulau prin tuneluri sãpate în zãpadã.


Tramvaie în Bucureşti - iarna lui 1954
Tramvaie în Bucureşti - februarie 1954 (foto:Historia_ro)

Mai multe fotografii şi povestiri despre acea perioadă puteţi citi AICI (1) şi AICI(2) .

Astãzi, dacã temperatura scade putin sub zero grade Celsius şi/sau stratul de zãpadã ajunge la 20 de centimetri, auzim de cod roşu şi vedem domnişoare pe la meteo care fac scenarii şi previziuni pe ton exaltat.

Eu îmi amintesc de prima iarnã "grozavã" din viaţa mea, la Iaşi în 1966-1967. Zãpada era cât casa (3-4 metri) şi ieşeam din curte, trecând peste gard. Mergeam la scoalã pe jos aproape 3 km, pânã la Liceul Internat "C. Negruzzi" aflat pe str. Culturii (astãzi Toma Cozma) Nu erau prea multe pluguri pe atunci, nici maşini, dar oamenii voiau sã rãzbatã, ieşeau la zãpadã şi îşi fãceau drum fiecare în faţa curţii.

O iarnã capricioasã a fost cea din 1984-1985, când temperaturile au scãzut sub 30 de grade Celsius, şi fenomenele extreme au durat pânã pe la mijlocul lui aprilie.

În 1996-1997 iarna a durat  aproape 6 luni de zile (de la începutul lui noiembrie pânã la sfârşitul lunii aprilie. Aceastã iarnă a fost, spun meteorologii,  iarna record în ceea ce priveşte durata de menţinere a stratului de zãpadã. În unele zone ale României. covorul alb s-a menţinut timp de 170 de zile.
A fost iarna în care a îngheţat şi Marea Neagrã despre care am povestit AICI

Palatul Culturii - iarna anului 2000 - blog FOTO-IDEEA
Palatul Culturii - iarna anului 2000

Catedrala Mitropolitan7 - anul 2001 - blog FOTO-IDEEA
Catedrala Mitropolitanã - anul 2001
Oraşul Iaşi a fost întotdeauna frumos în iernile cu zãpadã. Şi nu mã refer doar la zonele înalte ale oraşului (Bucium-Bârnova, Cetăţuia, Galata sau Copoul). Sunt frumoase parcurile şi casele şi clãdirile istorice acoperite de zãpadã. Şi lacurile (Ciricul, Aroneanu sau Cârligul) şi pãdurile de jur împrejurul oraşului. Şi chiar şi câmpul Bahluiului are farmecul lui, când e acoperit de nea. 

Teatrul National "V. Alecsandri" - anul 2007 - blog FOTO-IDEEA
Teatrul National "V. Alecsandri" - anul 2007

Subiecte de fotografiat sunt nenumărate (sculpturi de ghiatã şi oameni de zãpadã, detalii ale acoperişurilor şi gardurilor acoperite de nea, atmosfera înceţoşată, copii la joacă sau o bãtaie cu zăpadă, o searã-noapte de iarnă frumos luminatã, etc). Sporturile de iarnã sunt de luat în seamã: schiul la pârtia de pe Sãrãrie şi patinajul la patinoarele artificiale din oraş. 

Discobolul lui Miron - zona Stadion - blog FOTO-IDEEA
Discobolul lui Miron - zona Stadion

Parcul Copou - anul 2004 - blog FOTO-IDEEA
Parcul Copou - anul 2004
Îmi aduc aminte cu nostalgie de vechiul patinoar natural care era amenajat pe lacul de la ştrand înainte de 1989. E drept cã bucuria era uneori scurtã pentru iubitorii patinajului, dar iarnã era iarnã în acei ani şi era greu de măsurat intensitatea acesteia, când lacul îngheţa.

Patinoarul natural de la Strand - blog FOTO-IDEEA
Patinoarul natural de la Strand (lângã Palatul Culturii - anul 1984

Patinoarul natural de la Strand
Lacul de la Strand unde se amenaja patinoarul (vezi conturul cu roşu)

Am inclus în postare o serie de fotografii fãcute iarna în oraş, începând cu anul 2000.

Grãdina Botanicã (anul 2017) - blog FOTO-IDEEA
Grãdina Botanicã (anul 2017)

Grãdina Botanicã (anul 2017) - blog FOTO-IDEEA
Grãdina Botanicã (anul 2017)


   

miercuri, 16 noiembrie 2016

Despre subiecte "drăgălaşe"...


Am aflat pãrerea specialiştilor care spun că reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea fotografiilor pe care le faci. "Like"-uri nu sunt oferite doar pentru imaginea pe care ai postat-o ci şi din multe alte motive (simpatie, stimã, atenţionare, rãsplatã, etc). Reacţiile pe care le stârnesc în mintea privitorilor anumite genuri de fotografie sunt foarte diverse, uneori contradictorii. În cartea sa, Andreas Feininger enumerã o serie de tipuri de subiecte pe care un fotograf creator ar trebui sã le evite, dacã vrea sã realizeze fotografii originale.



Subiecte care, aş continua eu, atrag atenţia şi stârnesc reacţii de "slãbiciune" în sufletul oamenilor mai sensibili la ceea ce ne oferã astãzi viaţa. Subiecte "pitoreşti", subiecte false, subiecte "drăgălaşe", "clişeele" fotografice, etc. sunt câteva din subiectele pe care maestrul A.Feininger ne sugereazã sã le evitãm, dacã vrem sã fim originali.


În cadrul subiectelor "drăgălaşe" sunt incluse şi fotografiile "drăguţe cu pisici şi căţei". Dar cum în ultima perioadã numãrul asociaţiilor care se ocupã de animale pare sã fi depăşit pe cele al ONG-urilor ce se ocupã de oameni, desigur o astfel de abordare şi un astfel de subiect au devenit mai "sensibile".

Dacă totuşi eşti fan Facebook şi vrei sã vezi ce fotografii trebuie sã postezi pentru a fi “popular” respectã formula de care am mai amintit  (funcţie de densitatea ceţii din fotografie, blur-ul datorat lipsei trepiedului, numãrului de pisici din cadru, neclarităţii subiectului, etc.). Îţi poţi evalua “opera” înainte de a o posta pe baza formulei, care arată cam aşa :

Peisaj + Animal + (Inspiraţie + Umor + Drăgălăşenie)
                  Expunere corectã – Blur




Am gãsit şi o serie de "tipsuri" ce vin în ajutorul celor ce doresc sã facã fotografii "drăguţe cu pisici şi
căţei"

  • fotografiazã în luminã naturalã
  • pãstreazã ochii clari (în focus)
  • apropie-te de animal, câştigă-i încrederea
  • încearcã sã-i pui în valoare caracterul
  • umple cadrul
  • surprinde-l
  • ai rãbdare



"Lucrul cu animalele este mult mai simplu decât cu oamenii" spune  fotograful Robert Bahou - "The Animal Soul project – in pictures"

Iar dacã vrei sã cheltuieşti bani pentru a învăţa sã fotografiaţi "pet-uri" ai un link AICI (costã doar... 10 USD)