Lecţii de viaţă, bancuri şi fotografie

Mi-am pus de multe ori până acum, de-a lungul vieţii, această întrebare-întrebătoare. Cum am supravieţuit noi românii aici, ca o insulă de latinitate, în această zonă  multiculturală predominant slavă şi cu ceva influenţe (se spune!) ugro-finice. Răspunsul pe care l-am găsit poate părea unora aiuritor. Am fost. "şmecheri" - aparent diplomaţi. Venea cotropitorul/migratorul, ne luptam cu vitejie, ne cucerea, ne cotropea, ne lua tot ce putea lua, iar noi rămâneam vasali plătind tribut şi alte... taxe. Şi îl învãtam pe cuceritor limba şi obiceiurile. Şi pe fondul ăsta de "slugărnicie diplomatică" am mai avut un aliat:bancul. Românul a supravieţuit făcând şi spunând bancuri. Veneau tătarii, inventăm şi spuneam bancuri cu tătari, veneau turcii, imediat apăreau bancurile cu turci.

Situatia în România de astãzi pare tulbure. Iar Bulã pare sã fi fost "detronat".

Veneau ruşii sau austriecii inventăm bancuri cu ruşi sau austrieci. Şi tot aşa. Aui venit şi  comuniştii şi am trăit aproape 45 de ani cu bancurile anticomuniste în care personajul principal era Bulă. Bulă a devenit un erou naţional atemporal cu o vârstă incertă. Dar dacă ar fi să speculez aş putea spune că Bulă are vârsta lui... Mitică. Şi el un personaj simpatic al secolului 19.

Istoria Iaşului pare a fi uitatã undeva în ceaţã

Aş putea spune că trăim momente memorabile, unice chiar, în care un personaj real l-a detronat pe cel fictiv, Bulã cel universal, al secolului 20. Noul personaj care a preluat ştafeta eternului Bulã este doamna Viorica Vasilica, la care ne raportăm croind evenimentele aiuritoare din România începutului de secol 21. Vorbim despree oameni lipsiti de  o culturã generalã minimã, care ne conduc si care nu reprezintã pe nimeni.

Pe bunã dreptate copii de astãzi s-ar putea întreba pentru ce le trebuie învãtãturã, gramaticã, limba românã (?), când poti ajunge ministru/prim-ministru si fãrã aceste cunostinte.

Şi chiar dacă unii sunt supăraţi-disperaţi şi nu ştiu ce să mai facă, eu tot mai cred că vom supravieţui. Şi un banc bun ce sintetizează toată această  "supravieţuire naţională" îl puteţi citi mai jos.

"Când nu mă simt bine, mă duc la un doctor şi îi plătesc vizita, pentru cã şi doctorii trebuie să trăiască. De la doctor mă duc la farmacie să-mi fac reţetă şi plătesc farmacistului, pentru că şi farmacistul trebuie să trăiască. Vin pe urma acasă şi arunc medicamentele la gunoi, pentru că şi eu trebuie să trăiesc..."

De multe ori stai si te întrebi unde au ascuns cei care ne conduc bruma de culturã necesarã !?

E fain să poţi, ca şi fotograf, în această perioadă zbuciumată a României, să poţi surprinde atmosfera (în comunitate, la manifetatii, etc.) şi feţele oamenilor de pe stradă, care nu par să râdă de loc. Mai ales când jandarmii aruncă gaze sau lovesc fãrã motiv. Poate acasă, cu familia, în cerc restrâns, la serviciu sau mai ştiu eu unde!? Şi totuşi făcătorii de bancuri lucrează.

Un fotograf documentarist este întrebat; ce calităţi îi trebuie unuia care fotografiază manifestaţii paşnice în Bucureşti?
- Cinci lucruri: obiectiv bun, trepied, răbdare, cascã de motociclist şi voce puternică.
- Bine-bine, dar casca şi vocea puternică pentru ce?
- Să fie auzit dacă stă în vârful copacului şi cere ajutor. Şi chiar dacă nu găseşte vreun copac prin preajmă.

Iar pentru oamenii aceştia, care încearcã sã intre în istoria noastrã cu bocancii murdari, existã un medicament care a contribuit şi contribuie  la dãinuirea noastrã ca popor. Acest medicament poartã numele de 'uitare'. Si ca exemplu dau un banc de pe vremea adolescentei mele. Era prin anii '70 ai secolului 20 si un mare tenismen cucerea clasamentele şi fãcea o publicitate enormã tãrii noastre. Îl chema Ilie Nãstase şi prin Statele Unite i se spunea Nasty (=scârbosul, obraznicul). Bancul de care îmi amintesc îl avea ca erou pe Bulã si se întâmpla în anul 2050. Profesoara de istorie îl trimite pe Bulã la bibliotecã sã se documenteze şi sã rãspundã la întrebarea: "Cine a fost Nicolae Ceauşescu?" Aveti în vedere cã în acei ani se contruia Epoca... de Aur iar Ceauşescu, aflat la putere câştiga tot mai multã notorietater, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Merge Bulã si cautã prin enciclopedii şi dictionare şi în cele din urmã gãseşte urmãtoarea definitie: Nicolae Ceauşescu - mare om politic din Epoca... lui Ilie Nãstase. Sper din toatã inima ca numele "scârbelor" de astãzi sã fie amintite rar sau deloc în viitor şi asta doar legat de Epoca... Simona Halep. Uitarea este ceea ce meritã bãdãranii istoriei. Oamenii importanti nu vor fi uitati.

Si pentru cã vorbim de oameni care au însemnat ceva pentru istorie fac legãtura cu fotografia. Pentru iubitorii camerei foto si/sau ai penelului, recomand un film interesant despre doi maeştri ai artei, care au fãcut istorie în domeniul lor de activitate.. Filmul rulează pe PRO Cinema şi se numeşte "Georgia O'Keefe" (lansat în 2009) cu  Joan Allen şi Jeremy Irons.

Jeremy Irons în rolul lui Alfred Stieglitz

 
Bătrânul dar mereu tânărul Jeremy îl interpretează pe fotograful american Albert Stieglitz, soţul pictoriţei Gloria O'Keefe.
Un film frumos cu două personaje complexe interpretate minunat de actori cunoscuţi. Filmul a fost nominalizat la 3 premii Golden Globes şi a câştigat premiul  Writers Guild of America, USA 2010.
Trebuie să recunosc că Jeremy Irons a reuşit să creeze o imagine deosebită a lui Stieglitz faţă de cea pe care o aveam în minte după ce am citit mai multe articole pe net despre fotograful american. Ceea ce impresionează este modul în care actorul scoate în evidenţă atitudinea de vizionar a omului Alfred Stieglitz.  Viizionar atât în domeniul fotografiei dar şi al picturii. Căutaţi-l. O să vă placă.

Vizionare plăcută şi să auzim numai de bine.

Anticele tehnologii moderne

Situl arheologic Kourion (Cipru) aflat la câteva zeci de metri înãltime, pe malul Mãrii Mediterane

Mărturiseam într-o postare mai veche crezul meu cum că oamenii antichităţii erau mult mai inteligenţi decât majoritatea celor ce trăiesc astăzi pe Planeta Pãmânt. "Inteligenţa lumii este o constantă, doar populaţia este în creştere" spunea Socrate. Eram tânăr adolescent şi râdeam ca la o glumă bună când citeam fraza asta prin vreun almanah umoristic. Dar iată că astăzi este demonstrat ştiinţific acest adevăr enunţat de cunoscutul filozof antic.

Socrate (470 î.Hr. – 399 î.Hr )

"Creierul uman poate avea un potențial limitat, care a fost acum atins datorită progreselor tehnologice și medicale" spune printre altele studiul. Toate bune şi frumoase dar din câte am citit şi tehnologia era "la unghia degetului mic" pentru specialiştii antichităţii. Am auzit cu toţii despre invenţiile lui Arhimede, despre "calculatorul din Antikythera" sau despre vestitul oţel al săbiilor de Damasc. Exemplele sunt numeroase şi poate fi o idee interesantă să realizezi un proiect fotografic, care să documenteze invenţiile, uneori incredibil de actuale ale antichităţii. Călătoreşti prin Europa şi afli peste tot despre lucruri miraculoase realizate acum câteva mii de ani. Iar unele sunt valabile sau de actualitate şi în zilele noastre. (vezi AICI)

Primăvara trecută am făcut o scurtă excursie la Kourion (Cipru), unde am vizitat printre altele şi situl arheologic, aflat pe locul unde a existat vechea cetate antică. 

Se spune că este cel mai fotografiat sit antic din Cipru. Oraşul Kourion a beneficiat de o aşezare deosebită, fiind localizat pe malul mării, pe stânci, aflate la câteva zeci de metri înălţime faţă de nivelul apei.

Amfiteatrul Kourion (Cipru)

Cel mai important obiectiv de aici este Amfiteatrul roman (3500 locuri), aflat în stare de funcţionare şi unde se desfăşoară periodic spectacole de teatru, concerte de muzică clasică, festivaluri.

Kourion - Bãile romane

Dar despre altceva vreau să vă povestesc. Despre  băile romane şi vestită casă a lui Eustolius. Obiectivele datează din perioada romană târzie. A fost "descoperit" aici un adevărat <spa> modern ce constă în băi reci (frigidarium), medii (tepidarium) şi fierbinţi (caldarium). Pardoselile din marmură sunt decorate cu mozaicuri cu peşti, păsări şi flori.

Kourion - Bãile romane (se vãd conductele ceramice în pardosealã)

 Şi ce este mai surprinzător, încă se poate vedea sistemul de încălzire subterană (hypocaust), cu aer fierbinte împins prin “tuburi”de teracotă. Vorbim aici de încălzire prin pardoseală, o soluţie actuală si astãzi, în domeniul instalaţiilor de încălzire. Impresionant! Nu!?

Şi pentru că tot aminteam de romani, trebuie să pomenesc aici o altă invenţie în domeniul construcţiilor vizibilă, de această dată, la Roma. Am numit <betonul roman>.

Roma - Clãdirea Panteonului

... Pe măsură ce ne apropiam de clădirea Panteonului au început să se zărească pe ziduri, în exterior, schele. Am bănuit că sunt lucrări de reparaţii la clădirea străveche. 

Roma - Clãdirea Panteonului (schelele care ne-au indus în eroare)

Şi nu a fost nimic surprinzător să constatăm, când am intrat în interior, că imensa cupola are un aer "fresh". Am zis că a fost curăţată şi reparată proaspăt în cadrul lucrărilor periodice programate. De fapt aveam, să constatăm puţin mai târziu că nu se făcuseră intervenţii şi că acesta era aspectul real al cupolei realizate din "beton roman". Da, poate nu ştiaţi!? Tehnologia de realizare a acestui tip de beton este una dintre cele mai incredibile tehnologii antice. 

Roma - Clãdirea Panteonului (interior) - se vede arhitectura cupolei

Betonul romanilor era creat din cenușă vulcanică, calcar și apă de mare. Alături de cenușa se amesteca şi piatră vulcanică, ceea ce ducea la apariția unor reacții chimice cu apa de mare şi care făceau betonul mai durabil. Betonul arată impecabil, deși au trecut milenii de la fabricarea lui.

Roma - Clãdirea Panteonului (cupola) - cel mai vechi beton din lume, aratã impecabil

 

Partea cea mai interesantă, dacă vrei să abordezi un proiect fotografic pe o astfel de tema, a vechilor invenţii, este să le fotografiezi acolo unde sunt puse în operă şi nu în muzee sau colecţii. Pentru asta trebuie să cauţi, să te documentezi, să-ţi programezi deplasarea, etc, etc, etc., cu alte cuvinte, îţi  trebuie un proiect.

Mult succes şi să auzim numai de bine.