Impresionism și fotografie

Citesc zilele trecute pe <Art yourself!> un articol despre impresionism. Termenul de “Impresionism” a fost folosit prima dată de către Louis Leroy un critic de artă francez.în articolul sãu, “Expoziţia  impresioniştilor”, publicat în aprilie 1874. El improvizeazã o discuţie contradictorie între doi privitori ai lucrărilor expuse în respectiva expoziție. Totul porneşte de la comentariul asupra lucrării lui Claude Monet, “Impression, soleil levant“. Pentru Leroy tabloul lui Monet este "mai degrabă o lucrare neterminată decât o lucrare finalizată"..

Claude Monet, - “Impression, soleil levant“ (sursa Wikimedia Commons)

Și uite așa am început sã studiez relaţia fotografie-pictură impresionistă şi am mai găsit câteva articole interesante. Și mai apoi am început să exersez...!

Mi-a atras atenţia  articolul Ralucãi Antuca apãrut pe blogul Cristinei Bazavan pe care puteţi să-l citiţi AICI. Este vorba de un proiect inedit al foto-pictorului Stev’nn Hall care folosește fotografiile ca bază, iar peste ele realizează picturi în propriul  stil.

Am găsit o referire la impresionism-pictorialism pe un forum dedicat artei fotografice în care se spune printre altele.

"... Răspândirea tot mai mare a fotografiilor realizate de amatori a fost întâmpinată cu dispreţ de fotografii care vedeau în această o formă de artă.

Un grup de fotografi, cunoscuţi sub denumirea de pictorialiști a căutat să-şi separe eforturile artistice de numeroasele instantanee făcute de aşa-numiţii “Kodakers” (utilizatori de aparate Kodak). Aceşti pictorialişti preferau tehnici speciale (şi dificile) care implicau camera obscură şi care le permiteau un control mai bun asupra rezultatelor fotografiei. Unii dintre aceştia manipulau imaginile şi în afara camerei obscure, cum ar fi Gertrude Kasebier, care distorsiona sau atenua luminozitatea unor părţi ale fotografiilor sale în timpul procesului de imprimare. Pictorul american Frank Eugene a adoptat o metodă mai deosebită de a prelucra fotografiile, utilizând un ac direct pe negativ pentru a zgâria şi a contura umbre în jurul obiectelor fotografiate. ... compoziţiile pictorialiștilor favorizau simplitatea, remarcându-se prin suprafeţe largi foarte închise sau luminoase. Mulţi pictorialişti au adoptat aceleaşi subiecte ca ale pictorilor impresionişti: peisaje în ceaţă, nuduri, grupuri de copii jucându-se în natură.

Alfred Stieglitz - Winter on Fifth Avenue (sursa SFMOMA)

Au fost deasemenea şi excepţii. Americanul Fred Holland Day a devenit renumit datorită faptului că se îmbrăca asemenea lui Iisus Hristos şi interpreta scene biblice pe care le fotografia. Alfred Stieglitz, un lider al mişcării pictorialiste şi-a folosit camera pentru a surprinde energia oraşului său natal, New York. Lucrările sale combinau subiectele moderne, care includeau ferryboat-uri şi avioane, cu stilul naturalist. În 1902 Stieglitz părăseşte mişcarea pictorialistã şi creează the Photo-Secession. 

În articolul 5 Impressionist Photo Techniques (5 Tehnici foto impresioniste) ne sunt prezentate cinci modalităţi prin care putem realiza fotografii "impresioniste". (Am încercat să ilustrez cele 5 procedee prin câteva fotografii personale):

• mişcarea intenţionată a camerei foto - panning imperfect- subiectul este în mișcare sau stă, dar este în mișcare de translație, la momentul declanșării

Bergamo - motociclisti - impresionism-miscare cameră

• zooming-ul - un zoom la momentul declanșării, despre care am mai povestit într-o postare AICI (zoom blur)

Păpădia - mpresionism (zooming)

• focusul selectiv - focalizez doar pe o zonă a fotografiei (utilizez o deschidere mare a diafragmei - asemanator bokeh-ului), restul imaginii rămâne neclară

Flori hârtie - impresionism (focus_selectiv)

• expunerea lungã - generează o imagine neclară a mișcării subiectului 

Scala - balerina - impresionism (expunerea lungã)

• focusul "printre" - focalizez undeva în depărtare, având în prim plan alte obiecte ce apar neclare (blurate).

Iasi-Palatul_Culturii- Impresionism (Focusul printre)

O prezentare cu titlul "Impresionismul şi fotografia" realizatã de Gabriela Doboş în anul 2015 puteţi vedea mai jos.(sau AICI).

Pe scurt, prezentarea stabileşte relaţia impresionismului din pictură cu pictorialismul, primul curent artistic în fotografie:

"... Fotograful pictorialist nu se limita la înregistra mecanic imaginea, ci crea în stil manufacturier o imagine interpretată a realităţii, încărcând-o cu valenţe artistice. Asemeni unei picturi, o fotografie trebuia să aducă emoţii privitorului. Atmosfera impresionistă, scenele poetice, tehnicile fotografice creative cu efecte picturale (gradaţii tonale bogate, folosirea artificială a umbrelor, folosirea lentilelor “moi” pentru atenuarea contururilor şi a hârtiilor foto cu texturi asemănătoare pânzelor de pictură). Predilecte erau scenele idilice agrare, scene mitologice în spiritul picturilor renascentiste, interioare cu ecleraje controlate, natura idealizată, peisaje urbane cu atmosferă ceţoasă... "

Sper că am reușit, cât de cât, să prezint o imagine de ansamblu, aşa cum o vãd eu, a relației care există între cele două arte (pictură și fotografie) având în vedere acest curent faimos al "lucrării neterminate", care a fost denumit impresionism.

Să auzim numai de bine.