Fotografiile pot spune o poveste...

 De cele mai multe ori fotografiile pot spune poveşti. Există o serie de concursuri în care trebuie să spui povesti realizând 5 fotografii. Dacă regulile şi spaţiul îţi permite mai multe imagini, cu atât mai bine. Şi totul începe cu o foarte utilă documentare. Să urmăreşti filonul povestirii. Să vezi unde începe şi unde se termina realitatea. Să vezi unde începe şi unde se termina ficţiunea. Ce rezistă şi ce nu rezistă în fata criticii. Da, poţi înşela mintea cu o fotografie, dar, tot atâta de bine, fotografia poate reprezenta o mărturie foarte reală a ceea ce vrei să arăţi. Mai bine lămureşti pe cineva arătându-i o fotografie decât explicându-i în cuvinte într-un text. Iată un exemplu mai jos...

Mănăstirea Galata - Iaşi

În curtea mănăstirii Galata a funcţionat, în perioada 1923 – 1950, Penitenciarul Central Iaşi. Aici au fost înfiinţate ateliere de cizmărie, fierărie, lingurărie, tâmplărie și olărie, unde lucrau deținuți. 

În curtea Mãnãstirii , in subsol erau celule.

Au fost înfiinţate ateliere meştesugãreşti unde lucrau deţinuţii

 Circulă o legendă contemporană care spune că la Mănăstirea Galata au fost încarceraţi pictorii Corneliu Baba şi Ion Jalea. Au fost închişi pentru vina de a fi semnat fără prenume în josul unor picturi care îi reprezentau pe Elena (Babă) şi Nicolae (Jalea) Ceauşescu. 

Corneliu Baba si Ion Jalea (foto:Agerpres)

 Povestea nu prea sta în picioare, cel puţin în ceea ce priveşte familia Ceauşescu. Deşi Ceauşescu era prezent în politică chiar şi înainte de al II-lea Război Mondial, familia a “intrat în scenă”, abia după accederea lui Nicolae la funcţia de secretar general al Partidului (1965). Şi în 1950 închisoarea de la Galata fot desfiinţată. Pe zidurile mănăstirii se văd şi astăzi multe “semnături” ale deţinuţilor. 

 

Semnãturi ale deţinuţilor pe zidurile bisericii

Idem

Contactul lui Corneliu Baba cu Iaşul pare să fi durat din 1935 până în 1946 la Facultatea de Arte Frumoase, unde a fost mai întâi student (al lui Nicolae Tonița) şi mai apoi profesor. Sculptorul Ion Jalea a ajuns la Iaşi cu ocazia unei expoziţii (la sfârşitul Primului Război Mondial) şi mai apoi cu ocazia inaugurării Grupului Statuar al Voievozilor din Iași (1934). El este autorul a doua statui (Dragoş Voda şi Mihai Viteazul ) din grupul de statui ale celor 8 domnitori romani. 

Ion Jalea - Mihai Viteazul

Ion Jalea - Dragoş Vodã

 Am identificat totuşi o fotografie (făcută în 1963) în care apar cei doi (Ion Jalea şi Corneliu Baba) alături N. Ceauşescu şi Gh. Gheorghiu Dej. Se pare că, pentru frumuseţea “poantei”, legenda cu Jalea şi Baba a funcţionat o perioadă…

Ion Jalea, Corneliu Baba, N. Ceausecu si Gh.Gheorghiu Dej si altii la vizita expozitiei organizate cu prilejul Conferinţei pe ţară a Uniunii Artiştilor Plastici. (mai 1963) -

sursa: Arhiva Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R., fondul Fotografii, mapa I/166. Fototeca online a comunismului românesc

Desigur, documentarea poate continua şi povestea devine tot mai complexã. 

Mult succes şi s-auzim numai de bine.

Spectacol şi nivel de trai

Mi-a atras atenţia zilele trecute un articol dintr-un ziar autohton online. De fapt mai interesant mi s-a părut a fi subtitlul care suna cam aşa: "Românii s-au înghesuit unde a fost cel mai scump şi cel mai ieftin. La mijloc bate vântul". 

Te concentrezi mai mult asupra subiectului şi mai puţin asupra fundalului (spectacol "Cazacii zburãtori")

Mai în glumă mai în serios m-am gândit că aceste câteva cuvinte reprezintă o descriere corectă a ceea ce este societatea românească astăzi. Există oameni care au bani puţini şi care trăiesc încă făcând economii la sânge. Nu îşi permit să cheltuiască fără măsură, nu îşi permit lucruri scumpe, dar dacă o fac, acest lucru se întâmplă după un împrumut la bancă şi/sau ca urmare a unor renunţări "serioase". ("Mănâncă doar iaurt cu pâine şi îşi cumpără maşinã" - era o vorbă pe vremea lui Ceauşescu).

Seteazã un timp de expunere cât mai scurt (1/125 la 1/60), pentru a “îngheţa” acţiunea  (spectacol "Cazacii zburãtori")

De partea cealaltă există o categorie care îşi permite lucruri scumpe şi "mofturi" cum ar spune o persoană invidioasă. Între cele două categorii, mult aşteptata "clasa de mijloc" se lăsă aşteptată.

Poate de aceea există două pãturi distincte în societatea noastră. Cei care care au poziţii bune şi văd bine şi cei "economicoşi" care nu văd foarte bine situaţia (rozul se estompează şi imaginea e

uneori neclară :-))).

Seteazã diafragma cea mai mare (lumina proiectoarelor poate fi mobilã)

Dar nu vreau să speculez prea mult şi, pentru cã veni vorba, voi face câteva comentarii pe seama fotografiei de spectacol şi a câtorva articole pe care le-am citit despre aceasta.

Seteazã diafragma cea mai mare (lumina laserelor poate fi mobilã)

Am constatat că sunt de luat în seama două aspecte:

- modul în care pregăteşti participarea la spectacol când vrei să abordezi acest mod de fotografie

- aspectul tehnic (cu ce fotografiezi, setări, ajustări, etc.)

Prima problemă ţine de tipul de spectacol. Un spectacol ocazional, care întâmplător trece prin târg, e clar că nu poţi să-l vizionezi de prea multe ori.  Dacă e vorba de un spectacol al unei companii locale (teatru, balet, etc) este indicat să fi văzut spectacolul în prealabil şi să-ţi alegi momentele pe care le vei surprinde înainte de începerea reprezentaţiei. Remarca cineva că singurul lucru pe care poţi să-l controlezi în cazul unui spectacol este camera foto.

Foloseste vizorul. Poti încadra mai bine.(spectacol Lord of the Ring la Bucuresti)

Trec peste faptul că există câteva reguli ce trebuie respectate în timpul spectacolelor (nu foloseşti blitzul, nu treci prin fata celorlalţi spectatori, nu fotografiezi în rafală şi nu faci zgomot, etc) şi mă refer la un lucru mai delicat. De cele mai multe ori vezi anunţuri în care se specifică foarte clar: Este interzis accesul în sala cu : umbrele, îngheţată, băutura, aparate foto sau aparate de înregistrare audio-video profesionale sau semi-profesionale, obiecte contondente, etc, etc, etc. Iar uneori scrie negru pe alb şi/sau se anunţă de la început : este interzis fotografiatul.

Testeazã diverse valori ale ISO, pentru a gãsi valoarea optimã pentru camera ta (spectacol muzical "Enigma Otiliei")

Există totuşi un lucru care te poate ajuta şi în acest caz. Este vorba de telefonul mobil pe care, cu excepţia unor spectacole/evenimente speciale, nu-l interzice nimeni. Nu mă refer la ideea de a face fotografii cu telefonul pe care o exclud din comentariu. Mă refer la faptul că nu sunt interzise aparatele mici. Aşadar, în aceste cazuri, este indicat să ai cu tine un un aparat foto mic, compact, dar care să reuşească să facă faţă provocărilor din timpul unui concert. Asta înseamnă de obicei să ai posibilitatea setării manuale a camerei.

Foloseste mãsurarea pe întreg cadrul si nu Spot (spectacol muzical "Enigma Otiliei").

Câteva idei legate de setări:

* E necesar un timp de expunere cât mai scurt (eu "mă străduiesc" cu 1/125, dar ajung uneori şi la 1/60), pentru a “îngheţa” acţiunea de pe scenă (evităm imagini blurate). Până la urma focusul este cea mai importantă problemă la acest tip de fotografie. Nu exclud nici alte cadre cu blur, cu fum, cu mişcare dar astea sunt pentru avansaţi şi/sau profesionişti.

* Setări manuale (diafragma cea mai mare) pentru că lumina slabă/tare, laserele, proiectoarele în mişcare, schimbările bruşte de lumină şi contrast derutează sistemele autofocus ale camerei compacte.

* se recomandă utilizarea măsurarea evaluativă (cadrul întreg - []) şi nu Spot , pentru că te interesează să urmăreşti subiectul.

* În general lumina nu e suficient de puternică încât să poţi fotografia cu sensibilitate ISO scăzută, dar sunt sigur că ştii deja care este mărimea ISO optimă, pentru aparatul tău, care menţine fotografia "curată".

* E bine să foloseşti vizorul. E mai uşor de încadrat şi eviţi lumina ecranului, care ar putea deranja ceilalţi spectatori

* specialiştii recomandã utilizarea formatului RAW (dacă aparatul are posibilitatea)

* nu uita un acumulator/baterii de rezervă

Am ilustrat postarea cu câteva fotografii personale fãcute la diverse spectacole.

O valoare ISO mare aduce "zgomot"  în imagine, una micã întunecã imaginea

Dar, mai presus de toate nu pierde din vedere să te bucuri de concert/spectacol, în primul rând.

Să auzim numai de bine.