Există o dilemă fotografică ceva de genul oul sau găină !? Ar putea fi vorba de controversa alb-negru sau color! Părerea mea personală este ca o astfel de dilema este falsă. Sunt două teme care trebuie discutate pornind de la două premize acceptate:
"gusturile nu se dicutã";
fotograful este "autorul"(creatorul) scenei capturate şi el decide cum va arăta imaginea finală
În mod normal, ochiul vede culorile, recunoaşte nuanţele şi se bucura de asocierea şi varietatea lor, dar el este mai puţin abil când vine vorba de jocul luminilor şi umbrelor.
Imaginea emoticonului "Smiley" mai evidentã în alb/negru
Acelasi "Smiley" în culori
Şi atunci problema se reduce la a decide care din cele două forme de reprezentare (alb/negru sau color) este mai potrivită pentru a pune în valoare subiectul şi a exprima mai corect mesajul autorului !?
Aranjamentul corpurilor de iluminat pus in evidenta de contrast
Iar în ceea ce priveşte asocierea cu dilema oul sau găină, vin şi eu şi întreb: albul şi negrul sunt culori sau nu!?
Dacă în trecut alegerea alb/negru sau color era o problemă de costuri, astăzi decizia nu mai este influenţată de bani ci de scopul urmărit. Sunt lucruri pe care privitorii nu le pot accepta prea uşor altfel decât în culori (verdele ierbii şi al copacilor, focul, răsăritul/apusul, etc). Dacă, însă, vorbim de forme, umbre. lumini, dramatism, atunci albul şi negrul devin foarte importante în compoziţia fotografiei.
Contrastul pune in evidenta legatura autoare -personaje
Există diverse posibilităţi de a realiza fotografii alb-negru. Unii setează camera şi fotografiază direct în alb şi negru. Alţii realizează mai întâi imaginile color și mai apoi prin postprocesare (cu un soft specializat) realizează convertirea.
Iată câteva elemente ce trebuie luate în calcul atunci când dorim să concepem şi să realizăm o fotografie alb/negru:
contrastul (anumite lucruri sunt mult mai vizibile în alb şi negru decât color. Desigur contrastul poate fi accentuat mai puternic în alb/negru. De asemenea unele nuanțe şi culori (de exemplu roz şi verde deschis) pot da prin convertire aceeaşi nuanţă de gri;
Un joc de umbre si reflexii care evidentiaza singuratatea subiectului
Siluete puse in evidenta de conversia la alb/negru si accentuarea contrastului
formele şi modelele pot fi puse, deseori, mult mai bine în evidenţă în alb şi negru;
Forma "conurilor" de luminã
texturile pot da o altă dimensiune fotografiei, un alt sens, reliefate prin trecerea la alb/negru;
Textura datã de umbreluțe pe nisip
Textură rezultată din aranjamentul scaunelor
în ceea ce priveşte compoziţia trebuie avută în vedere posibilitatea de a pune în valoare subiectul, de a conduce privirea sau de a reda mult mai bine dramatismul scenei.
Exemple în acest sens puteti vedea mai jos - a se remarca aportul norilor "activi" (evidentiati în alb/negru) la dramatismul scenei.
Dramatismul fotografiei este dat de norii "activi"
De peste 60 de ani în România, la începutul lunii iunie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a copilului. Ideea sărbătoririi copiilor de pretudindeni nu a venit cum s-ar putea crede de la Naţiunile Unite şi nu are nicio legãturã cu UNICEF-ul. În anul 1949, Federaţia Internaţionalã a Femeilor Democrate a avut o reuniune la Moscova la care s-a luat aceastã hotãrâre. Decizia din capitala URSS a fot rapid adoptatã în România. În martie 1950, Partidului Muncitoresc Român hotărăşte organizarea Zilei Internaţionale a Copilului pentru prima datã în acel an la începutul lunii iunie. Aceastã datã a fost aleasã pentru sãrbãtorirea copiilor şi este marcată astfel doar pe teritoriul fostelor republici sovietice şi în statele din Europa de Est.
Iar acum, sã lãsãm istoria, sã le urãm "la mulţi ani" copiilor şi sã trecem la fotografie.
La aspectele legale legate de fotografiatul copiilor voi reveni într-o altã postare şi aş vrea sã "descoasem" doar aspectele pur tehnice ale operaţiunii.
La prima vedere pare destul de uşor sã faci fotografii sincere copiilor mici, sub 5-6 ani, mai ales instantanee. Cei mici îşi vãd de treaba lor şi nu se uitã în direcţia fotografului. Ei se joacã, te ignorã în totalitate şi poţi poţi să-ţi puui la lucru imaginaţia şi să-ţi dovedeşti astfel mãestria. Imaginile ar trebui să arate minunat pentru cã e dificil să faci fotografii urâte unui copil simpatic, care se joacã liniştit!
În momentul în care apar copii mai mari sau chiar adulţi, fotografiile pot sã aparã uneori ca "nenaturale". Micii actori au personalitate pe care încearcã sã o punã în valoare în relaţia cu ceilalţi.
Dacă vrei să faci fotografii cât mai naturale, atunci trebuie sã te afli în afara razei vizuale a subiectului şi nu trebuie sã-i distragi atenţia nicicum (prin zgomote sau flash-uri).
Iatã câteva idei pe care cred eu cã trebuie sã le ai în vedere când fotografiezi copii:
1. Intrã în relaţie cu viitorul subiect ca o persoanã neutrã ce nu vrea sã deranjeze şi sã fie deranjat
(deşi prezenta camerei foto poate reprezenta un motiv important de "deranj");
2. Încearcã sã faci instantanee, mai ales la copii mici;
3. La copii mai mari, ideea de apoza poate fi simplu adoptatã de subiect şi micul actor îşi va da toatã silinţa sã adopte cel mai frumos zâmbet al sãu;
4. Fotografiazã de la înălţimea lor, de la nivelul ochilor sdau chiar mai jos; vei obţine astfel imagini mult mai "intime";
5. Fotografiazã de aproape, "umple" cadrul, foloseşte zoom-ul dacã e nevoie
6. Focus-eazã pe ochii subiectului;
7. Atenţie la fundalul scenei, deplaseazã-te şi alege un fundal care sã nu distragã atenţia;
8. Dacã ai posibilitatea sã alegi, solicitã ca subiectul sã fie îmbrãcat în haine cât mai confortabile.
9. Uneori, la copii mici introducerea în cadru a unei alte persoane mature (de obicei părinţi sau bunici) poate duce la "liniştirea" subiectului principal.
10. Dacã este posibil, încearcã sã fii distractiv şi sã oferi motive şi subiecte pentru "a antrena" micul actor.
Mai jos vedeti o serie de fotografii personale cu si despre copii.
Încã o datã, "La multi ani" tuturor copiilor, oriunde s-ar afla.
Vreau să spun două vorbe despre o tehnică foto, destul de uşor de învăţat prin care poţi realiza
fotografii de efect. (Din seria Funny Foto). Este vorba de aşa numitele fotografii "mișcate". Eu personal am experimentat si realizat fotografii prin două din ele:
Mişcare cu zoom
Mişcare cu deplasare liniarã
Mişcarea cu zoom (zoom blur effect, în englezã)
De la început trebuie să spun că lucrurile sunt simple, dar necesită antrenament şi încercări numeroase. Asta am făcut eu. Indicat ar fi să folosiţi un trepied, dar se poate învăţa şi "din mână".
Setări intiale (modul manual)
Viteza de declanşare 1-2 sec, la început, funcţie de aparat;
Diafragma mai mare ca f22 (dacă te afli la exterior cu lumina naturală), mai mică de f22 dacă te afli la interior;
ISO constant - mai mic sau egal cu 100;
Lumina nu trebuie să fie prea puternică (ex: când e soarele sus şi nu sunt nori operaţiunile sunt mai complicate şi efectul nu este foarte spectaculos).
Şi acum încep încercările:
Declanşez şi în acelaşi timp rotesc obiectivul pentru zoom (mai mare sau mai mic). Ideal ar fi ca mişcarea de rotaţie să se încheie înainte de închiderea fantei;
Dacă am prea multă lumină, micşorez viteza şi cresc valoarea diafragmei <f> (de fapt micşorez fanta obiectivului);
Şi tot aşa, până am o imagine echilibrat luminată;
După ce am reuşit "echilibrarea" şi capăt ceva experienţă, lucrurile încep să fie din ce în ce mai simple.
Efectul final este mai pronuntat si mai surprinzator dacã axa miscãrii coincide cu axa cadrului surprins.
Am încercat ceva de genul "tunelul timpului". Axa miscãrii si zoom-ul sunt apropiate de axa galeriei
Iar cu ajutorul unui editor poti obtine fotografii si mai interesante.
Fotografie editatã cu Adobe Elements
Mişcarea cu deplasare liniarã
O a doua tehnică pe care am experimentat-o, o prezintã fotograful Dan Dinu într-un episod (Mestecănişul de la Reci) al proiectului România sălbatică.
Efectul obţinut este mai impresioonant dacă fotografiez copaci la care coaja contrastează cu fundalul. (ex: o pădurice de mesteceni). Setările iniţiale sunt asemănătoare cu cele de la <mişcarea cu zoom> poate viteza de declanşare un pic mai mică, în acest caz, deplasarea fiind mai scurtă şi mai simplă decât rotirea.
Miscare liniarã de sus în jos
După o serie scurtă de experimente rezultatele nu se lasa aşteptate.
Metoda este asemanãtoare cu fotografierea panning, despre care am mai vorbit, numai cã în acest din urmã caz, urmãresc cu camera un corp aflat în miscare.
Panning
În primul caz camera se deplaseazã de-a lungul unor corpuri (ex: copacii) care stationeazã ( vezi un tutorial AICI ). Un efect asemãnãtor se poate obtine cãnd fotografiez dintr-o masinã ce
se deplaseazã liniar cu vitezã foarte mare. (Desigur, nu vã sfãtuiesc sã
circulati cu viteze mari în masini, chiar dacã se deplaseazã liniar !)
Mai jos găsiţi o serie de filme de pe youtube care vă prezintă tutoriale pentru metoda <zoom blur effect>
La sfârșitul anului 2015, filiala Canon Autralia a publicat rezultatele unui experiment fotografic interesant. Au apelat la ajutorul a 6 fotografi și le-au cerut acestora sã realizeze portretul unui bãrbat pe nume Michael.
Dar a existat o micã "diversiune". Fiecãrui fotograf i s-au oferit informatii diferite în ceea ce priveste trecutul lui Michael. Fotografilor li s-a transmis individual cã subiectul este: un auto-didact, cineva care, de curând, a salvat viața unui om, un fost deținut, un comerciant de pește, un psihopat egocentric și un alcoolic.
Interpretul lui Michael, un actor profesionist, a încercat de fiecare dată să intre în pielea fiecărui din personajele pomenite mai sus.
Un scurt film al experimentului îl puteti vedea în continuare:
Concluzia autorilor experimentului este că mesajul unei fotografii este construit în cea mai mare parte de către cel aflat în spatele camerei foto si mai putin de ceea ce se află în fata obiectivului aparatului.
"Fotografii care nu fac niciodatã experimente cu noi forme de expresie riscã sã se plafoneze. Isi pun ambitiile în cui, lucrarile lor tind sã devinã stereotipe si ei ajung în cele din urmã sã fie eclipsati ori înlocuiti de noi talente. Fotografii creatori experimenteazã tot timpul - si o dovedesc prin lucrãrile lor. Dacã toti fotografii ar respecta regulile, fotografia ca mijloc de expresie ar înceta sã mai evolueze."
Sunt vorbele maestrului A.Feininger în lucrarea sa, cartea de cãpãtâi a foto-pasionatilor -"Fotograful creator".
Si continuã astfel: "am cunoscut prea multi fotografi care stiau efectiv pe de rost litera cãrtii, erau specialisti în tot ce tinea de tehnica fotograficã, aveau cel mai bun echipament si nu fãceau niciodatã vreo fotografie valoroasã...În acelasi timp sunt unii... care nu au decât o vagã idee despre tehnica fotograficã. Însã <acesti fotografi stiu cum sã facã fotografii bune. Ei stiu sã vadã, simt ceva pentru si împreunã cu subiectele lor si stiu sã-si exprime sentimentele în formã fotograficã. "
Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez, să caut, să cercetez si să scormonesc. Fac, de cele mai multe ori, sute de fotografii într-o sesiune de câteva ore. Rezultatul experimentelor poate fi dezamãgitor pentru unii dar asta este... Rezultă 9(nouã), maxim 10(zece) fotografii care meritã atentie din care, pot spune că 2(două) sau 3(trei) sunt deosebite. E adevãrat cã odatã cu trecerea timpului, raportul realizate/deosebite scade, dar...destul de încet. Acest lucru se întâmplã pentru cã înveti si stii ce sã cauti. Si încă ceva. Fotografiile sunt făcute pentru a fi expuse si vizionate de către altii. Asa că nu pierdeti nicio ocazie să vă expuneti "capodoperele" fotografice ! :-)
Mai jos puteti vedea unele din experimentele fotografice personale ale ultimilor ani.
Încercări pentru un concurs cu tema "înghețat" Mai multe încercãri puteti vedea AICI
O poveste cu Moșul înghețat
experimente pentruu expozitia cu si despre umbre despre care am povestit AICI
Cum sã-ti construiesti un Stonehenge în laboratorul propriu
Experimentele nu le fac numai la interior. Un exemplu este observarea si fotografierea sculpturilor pe care apa le realizeazã instantaneu într-o fântânã artezianã. Schmbi unghiuri, setãri, punctele de statie, gãsesti relatii, creezi relatii, etc...
În mod sigur, voi mai avea ocazia sã mã refer la unele din aceste încercãri în postãri viitoare. O sãptãmânã excelentã, vã doresc tuturor !
Într-o postare anterioarã propuneam o idee de proiect având ca temã clãdirile vechi ale orașului Iași. La fel de provocatoare sunt si alte ipostaze ale acestor clãdiri, nu numai ipostaza de obiectiv istoric reabilitat.
Este interesant sã fotografiezi clãdiri vechi, uitate sau în perioada de refacere. La fel de interesant si provocator poate fi un proiect care identificã si surprinde ruinele orasului.
In perioada de tranzitie ce a urmat perioadei comuniste zona industrialã a orasului Iasi a cunoscut o transformare profundã, majoritatea clãdirilor schimbând proprietarii, modificându-si destinatia sau fiind lãsate în paraginã si mai apoi demolate.
În multe tări aceste hale au fost refăcute în cadrul unor proiecte integrate de arhitectură industrială si au căpătat destinatii socio-culturale si comerciale: muzee, restaurante, baruri, săli de sport, etc.
Hale vechi din Zona Industrială a orasului Iasi
O provocare aparte este fotografierea în clădiri uitate, care asteaptă proiecte de refacere. Actiunea în sine poate fi periculoasă având în vedere starea structurilor de rezistentă, murdăria existentă si eventuala populare cu diverse persoane fără adăpost.
Clădire demolată (pe locul actual al clădirii Registrului Comertului)
Aceste observatii nu mai sunt valabile în cazul cădirilor aflate deja în proces de reabilitare.
Fundatie veche în clădirea Muzeului Municipiului Iasi (aflat în renovare)
Exterior Muzeul Municipiului Iasi
Interior (fost Cinematograful Tineretului)
Fotografii deosebite se pot realiza si surprinzând ziduri dărâmate si ruine de clădiri, mai ales dacă acestea se află în realtie cu clădirile moderne aflate în apropiere.
Deosebite pot fi si fotografiile realizate în biserici sau sinagogi aflate în reparatii.
Biserica Sf. Vineri (Păcurari)
Biserica Sf. Vineri (Păcurari)
Sinagoga Mare (Tg. Cucului)
Si una peste alta aveti în vedere prezenta omului în fotografiile de acest gen. Chiar si o umbrã discretã într-un colt al cadrului poate da o valoare deosebitã fotografiei.
