Se afișează postările cu eticheta valoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta valoare. Afișați toate postările

duminică, 5 iunie 2016

Astăzi, doar douã cuvinte: alb şi negru

Există o dilemă fotografică ceva de genul oul sau găină !? Ar putea fi vorba de controversa alb-negru sau color! Părerea mea personală este ca o astfel de dilema este falsă. Sunt două teme care trebuie discutate pornind de la două premize acceptate:
  • "gusturile nu se dicutã";
  • fotograful este "autorul"(creatorul) scenei capturate şi el decide cum va arăta imaginea finală
În mod normal, ochiul vede culorile, recunoaşte nuanţele şi se bucura de asocierea şi varietatea lor, dar el este mai puţin abil când vine vorba de jocul luminilor şi umbrelor.

Imaginea emoticonului "Smiley" mai evidentã în alb/negru

Acelasi "Smiley" în culori
Şi atunci problema se reduce la a decide care din cele două forme de reprezentare (alb/negru sau color) este mai potrivită pentru a pune în valoare subiectul şi a exprima mai corect mesajul autorului !?

Aranjamentul corpurilor de iluminat pus in evidenta de contrast

Iar în ceea ce priveşte asocierea cu dilema oul sau găină, vin şi eu şi întreb: albul şi negrul sunt culori sau nu!?

Dacă în trecut alegerea alb/negru sau color era o problemă de costuri, astăzi decizia nu mai este influenţată de bani ci de scopul urmărit. Sunt lucruri pe care privitorii nu le pot accepta prea uşor altfel decât în culori (verdele ierbii şi al copacilor, focul, răsăritul/apusul, etc). Dacă, însă, vorbim de forme, umbre. lumini, dramatism, atunci albul şi negrul devin foarte importante în compoziţia fotografiei.

Contrastul pune in evidenta legatura autoare -personaje


Există diverse posibilităţi de a realiza fotografii alb-negru. Unii setează camera şi fotografiază direct în alb şi negru. Alţii realizează mai întâi imaginile color și mai apoi prin postprocesare (cu un soft specializat) realizează convertirea.

Iată câteva elemente ce trebuie luate în calcul atunci când dorim să concepem şi să realizăm o fotografie alb/negru:
  • contrastul (anumite lucruri sunt mult mai vizibile în alb şi negru decât color. Desigur contrastul poate fi accentuat mai puternic în alb/negru. De asemenea unele nuanțe şi culori (de exemplu roz şi verde deschis) pot da prin convertire aceeaşi nuanţă de gri;
Un joc de umbre si reflexii care evidentiaza singuratatea subiectului


Siluete puse in evidenta de conversia la alb/negru si accentuarea contrastului
  •  formele şi modelele pot fi puse, deseori, mult mai bine în evidenţă în alb şi negru;

Forma "conurilor" de luminã
  • texturile pot da o altă dimensiune fotografiei, un alt sens, reliefate prin trecerea la alb/negru;
Textura datã de umbreluțe pe nisip

Textură rezultată din aranjamentul scaunelor
  •  în ceea ce priveşte compoziţia trebuie avută în vedere posibilitatea de a pune în valoare subiectul, de a conduce privirea sau de a reda mult mai bine dramatismul scenei. 
Exemple în acest sens puteti vedea mai jos - a se remarca aportul norilor "activi" (evidentiati în alb/negru) la dramatismul scenei.

Dramatismul fotografiei este dat de norii "activi"

Din nou, nori "activi"






















































miercuri, 18 mai 2016

Banul, pasiunea și fotografia



De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.
Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 


Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik


"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.


Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.