Se afișează postările cu eticheta valoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta valoare. Afișați toate postările

miercuri, 31 iulie 2019

Castelul vieții tale (pentru fotografii care au lipsit la lecţia cu pricina)

A fost odată un domn care hotărâse să facă o excursie prin Europa.

Ajuns la Londra, el cumpãrã din aeroport un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în Marea Britanie. În el erau menţionate zilele şi orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, vede o ofertă specială “Castelul Vieţii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu părea mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spunea, că din motive care vor fi anunţate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxă la intrare, ci la ieşire, iar coordonarea zilei şi orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.

Intrigat de oferta neobişnuită, de cum ajunge la hotel, domnul formează numărul de telefon şi se întelege cu proprietarul cu privire la data călătoriei.
 
La intrarea în castel era inscripţionat: “Totul în lume decurge după anumite legi.”. La uşă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoţiană, în carouri.

- Ceilalţi vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.
- Ceilalţi vizitatori? – se miră omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual şi nu oferim nici serviciile unui ghid.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului şi a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereţi, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele şi camera de tortură din temniță. 
Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură.

- Şi asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare om care intră trebuie să poarte această lingură cu el pe tot parcursul vizitei. După terminarea vizitei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …

- Şi dacă nu vărs nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

 Vizitatorul a fost surprins şi amuzat de o astfel de condiţie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip şi excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-şi privirea de la lingură. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic şi ar putea vărsa nisipul. A coboarât sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, dar stând sub scară, şi-a dat seamă că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Acest fapt nu i-ar fi pus viaţa în pericol, dar avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, aşa că domnul s-a mulțumit doar cu examinarea camerei de la distantă. Pentru acelaşi motiv, acesta nu s-a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe nişte scări foarte abrupte. Foarte mulţumit de faptul că a păstrat conţinutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde şi-a început turul. 
Acolo era aşteptat de persoana care îl primise cu o balanță în mână. Domnul a golit conţinutul din lingură în balanță şi a aşteptat nerăbdător rezultatul.

- Surprinzător, aţi pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată.
- Mulţumesc.
- Ţi-a plăcut vizita? – întrebă la sfârșit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip şi nu am reuşit să examinez ceea ce era în jurul meu.
- Foarte regretabil! Ştii, voi face o excepţie pentru tine. Voi umple din nou lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data aceasta uită de nisip pentru că, chiar dacă îl verşi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiţie este că, trebuie să terminați turul în 12 minute, deoarece după acest interval de timp trebuie să vină un alt vizitator.
 
Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura şi a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După a coborât repede pe scări în temniță. Nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. A alergat spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, şi și-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărât să plece spre ieşire, unde era aşteptat de același om în fustă.

- Văd că nu mai aveți nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveţi grija nisipului, de această dată turul castelului v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
- De fapt, nu… – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă îşi aprinde pipa şi spune:
- Există oameni care trec prin ”Castelul Vieţii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, şi nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt şi alţii, care întotdeauna sunt grăbiţi, pierd repede totul şi nu pot obţine plăcere. Puţini înteleg ştiinţa vieţii. Ei descoperă fiecare ungher şi se bucură de fiecare moment. Ei ştiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești.
Să nu uităm că farmecul vieții vine din micile plăceri și bucurii pe care aceasta ni le oferă…
(Autor necunoscut)

S-auzim numai de bine.

duminică, 5 iunie 2016

Astăzi, doar douã cuvinte: alb şi negru

Există o dilemă fotografică ceva de genul oul sau găină !? Ar putea fi vorba de controversa alb-negru sau color! Părerea mea personală este ca o astfel de dilema este falsă. Sunt două teme care trebuie discutate pornind de la două premize acceptate:
  • "gusturile nu se dicutã";
  • fotograful este "autorul"(creatorul) scenei capturate şi el decide cum va arăta imaginea finală
În mod normal, ochiul vede culorile, recunoaşte nuanţele şi se bucura de asocierea şi varietatea lor, dar el este mai puţin abil când vine vorba de jocul luminilor şi umbrelor.

Imaginea emoticonului "Smiley" mai evidentã în alb/negru

Acelasi "Smiley" în culori
Şi atunci problema se reduce la a decide care din cele două forme de reprezentare (alb/negru sau color) este mai potrivită pentru a pune în valoare subiectul şi a exprima mai corect mesajul autorului !?

Aranjamentul corpurilor de iluminat pus in evidenta de contrast

Iar în ceea ce priveşte asocierea cu dilema oul sau găină, vin şi eu şi întreb: albul şi negrul sunt culori sau nu!?

Dacă în trecut alegerea alb/negru sau color era o problemă de costuri, astăzi decizia nu mai este influenţată de bani ci de scopul urmărit. Sunt lucruri pe care privitorii nu le pot accepta prea uşor altfel decât în culori (verdele ierbii şi al copacilor, focul, răsăritul/apusul, etc). Dacă, însă, vorbim de forme, umbre. lumini, dramatism, atunci albul şi negrul devin foarte importante în compoziţia fotografiei.

Contrastul pune in evidenta legatura autoare -personaje


Există diverse posibilităţi de a realiza fotografii alb-negru. Unii setează camera şi fotografiază direct în alb şi negru. Alţii realizează mai întâi imaginile color și mai apoi prin postprocesare (cu un soft specializat) realizează convertirea.

Iată câteva elemente ce trebuie luate în calcul atunci când dorim să concepem şi să realizăm o fotografie alb/negru:
  • contrastul (anumite lucruri sunt mult mai vizibile în alb şi negru decât color. Desigur contrastul poate fi accentuat mai puternic în alb/negru. De asemenea unele nuanțe şi culori (de exemplu roz şi verde deschis) pot da prin convertire aceeaşi nuanţă de gri;
Un joc de umbre si reflexii care evidentiaza singuratatea subiectului


Siluete puse in evidenta de conversia la alb/negru si accentuarea contrastului
  •  formele şi modelele pot fi puse, deseori, mult mai bine în evidenţă în alb şi negru;

Forma "conurilor" de luminã
  • texturile pot da o altă dimensiune fotografiei, un alt sens, reliefate prin trecerea la alb/negru;
Textura datã de umbreluțe pe nisip

Textură rezultată din aranjamentul scaunelor
  •  în ceea ce priveşte compoziţia trebuie avută în vedere posibilitatea de a pune în valoare subiectul, de a conduce privirea sau de a reda mult mai bine dramatismul scenei. 
Exemple în acest sens puteti vedea mai jos - a se remarca aportul norilor "activi" (evidentiati în alb/negru) la dramatismul scenei.

Dramatismul fotografiei este dat de norii "activi"

Din nou, nori "activi"






















































miercuri, 18 mai 2016

Banul, pasiunea și fotografia



De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.
Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 


Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik


"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.


Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.