Se afișează postările cu eticheta Clubul Fotografilor Iasi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Clubul Fotografilor Iasi. Afișați toate postările

joi, 15 iunie 2017

Iaşi Underground

Ca în orice altã metropolã care se respectã, lumea bârfeşte că şi în subteranele Iaşului existã o reţea de tuneluri la intersecţia cãrora se aflã pivniţe trainice din piatrã. O legendă mai veche spune cã existã un tunel care trece pe sub Bahlui şi leagã zona fostei curţi domneşti (azi Palatul Culturii) de curtea mãnãstirii de la Cetăţuia.
De-a lungul timpului, în ultimii 50 de ani am avut ocazia sã vãd în diverse cartiere ale oraşului urmele a diverse construcţii subterane din piatrã.

Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)
Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)


Voi încerca sã le trec în revistã şi voi prezenta câteva fotografii pe care le-am putut realiza la "locul faptei." Îmi amintesc cã prin 1997-1998 am citit pe o paginã de web a fostului furnizor de Internet Dynamic Network Tehnology (DNT) o informaţie legată de aceste construcţii subterane. Se spunea acolo ca pe la începutul sec XX, în urma unui inventar, armata a reuşit să descopere tuneluri subterane pe teritoriul oraşului, care însumate atingeau mai bine de 100 km lungime.  

Primele informaţii pe care le-am aflat încă din copilărie erau legate de "Turnul străjerilor" aflat în apropierea Palatului  Culturii  (în curtea fostului gimnaziu "Alexandru cel Bun" din str. Palat). Se  spune că de aici pleacă tunelul care se îndrepta spre Cetăţuia.


Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)
Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)


În timpul lucrărilor de modernizare a orașului, în vremea comunismului şi în anii de după, s-au descoperit multe ruine ale fostelor tuneluri şi pivnițe adânc săpate în pământ. Unele dintre ele, cele mai multe, au fost distruse sau "plombate" cu zeci de metri cubi de beton iar unele, destul de puţine, au fost păstrate și conservate.

Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã
Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã


Dari cercetătorii de azi nu susţin teoria existenţei unei reţele subterane pe teritoriul oraşului Iaşi. Şi asta atât din cauza lipsei dovezilor care au dispărut dar şi datorită inexistentei, spun unii, a unei "abordări arhitectonice" reale în studiul istoric al "dulcelui târg".


Se pare că pe Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cubului, există intrarea într-o galerie de catacombe, dar ea este închisă astăzi.

Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub
Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub


În ceea ce priveşte beciurile din piatrã, sunt bine cunoscute pivniţele de la "Bolta Rece", cele de la "Casa Pogor", dar şi din zona altor construcţii vechi.
Majoritatea caselor erau ridicate din lemn, paie și șindrilă, dar tunelurile şi pivniţele erau zidite din piatră. Există o ipotezà care spune că în zona satului Pietrărie, comuna Bârnova, lângă Iaşi, trăiau meşteri renumiţi pentru construcţia de tuneluri şi beciuri trainice din piatrã.

Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"
Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"


S-au mai descoperit şi alte intrări în tuneluri subterane pe teritoriul Iaşului şi enumăr doar câteva:
  • la teatrul de varã, încã nefinalizat din zona Palas;
  • deasupra benzinăriei de la intersecţia străzilor Colonel Langa, Sf. Andrei şi Uzinei;
  • în zona Pasajului "Mihai Eminescu", lângã Biblioteca Centralã Universitarã ("plombate");
  • pe teritoriul complexului Palas ("plombate");
  • în zona pasajului Sf. Vineri de lângă Hala Centrală (reabilitate partial);
  • pe strada Lapuşneanu în apropierea cinematografului Republica;
  • la mănăstirea Cetăţuia; etc.

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" -Piata Unirii



Există diverse ipoteze în ceea ce priveşte utilizarea unor astfel de construcţii trainice. Iată câteva
  • adăposturi în cazul atacării localităţii de către armatele străine. Se spune că erau folosite de populație pentru a se retrage din calea cotropitorilor, cunoscând frica popoarelor migratoare faţă de întuneric şi  zona subterană;
  • căi de deplasare în caz de pericol;
  • foste conducte de canalizare;
  • locuri de tortură;
  • crame / locuri de adăpostire a vinului (având în vedere tradiţia viticolă a localnicilor).

Folosesc prilejul pe care mi-l oferă această postare pentru a insera  câteva fotografii personale, propuse pentru o expoziţie colectivă în luna mai, anul 2013. Expoziţia s-a numit "SubExpus" şi a avut ca tema pasajele terane şi subterane ale oraşului Iaşi.
Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - Piata Unirii

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" -pasaj Hala Centralã

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - str. Cuza Vodã



Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - zona Casa Modei



Să auzim numai de bine.



 


sâmbătă, 15 aprilie 2017

Un Paște fericit !

Şi astăzi o postare scurtă.prilejuită de zilele ce stau să vină. Sărbătorim un eveniment important în istoria umanităţii şi luând în considerare cele petrecute în ultimele zile, gândurile noastre ar trebui să se îndrepte mai mult ca oricând spre... cele sfinte. 



Un eveniment important trebuie totdeauna păstrat în memorie şi în zilele noastre fotografia este o metodă de arhivare a faptelor şi,  de ce nu, a gândurilor noastre !




Am înserat în postare o serie de fotografii personale din cadrul unei expoziţii realizate acum ceva timp la Sala Gotică a Mănăstirii "Trei Ierarhi" din Iaşi. Expoziţia colectivă a purtat titlul "Bucuria luminii" şi a fost realizată împreună cu colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi.







Sfintele sărbători să vă aducă linişte în suflet, multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi de a vă ajuta semenii. Iar o părticică din lumină cea sfântă să vă călăuzească în pasiunea această frumoasă care se numeşte fotografie. Un Paste luminat şi fericit  !







miercuri, 22 martie 2017

Fotografii cu Hopa-Miticã

afiș al expoziției Hopa-Mitică
Unul din cele două afișe ale expoziției "Hopa-Mitică"
În aceeaşi zi de marţi când am vernisat expoziţia colectivă "AN 2016", eveniment despre care am povestit în postarea anterioarã, am vernisat și o "personală". Este vorba de expoziţia colegului meu de la Clubul Fotografilor Iaşi, originalul şi mereu imprevizibilul Claudiu Bîrliba. Pânã acum, în expoziţiile la care a participat, Claudiu ne-a obişnuit cu minunate fotografii de peisaj. Pentru că este un fotograf-călător și un iubitor al muntelui. 

afiș al expoziției Hopa-Mitică
Al doilea afiș al expoziției "Hopa-Mitică"

De data aceasta, simpaticul nostru coleg are în vizorul obiectivului lumea anapoda în care trãim, o lume cu fundul în sus, într-o viață în care noi oamenii devinim uneori, doar umbre. Sunt gândurile autorului, gânduri ce însoţesc prezentarea expoziţiei personale de fotografie "Hopa Miticã".


Aspecte de la vernisaj - foto Raluca Damian
Aspecte de la vernisajele de marți - Sala Diotima a Casei de Cultură (foto:Raluca Damian)

Dar aşa cum am promis vreau sã includ în aceastã postare a doua parte din excelentul articol al publicistei Raluca Sofian-Olteanu, articol pe care mã bucur cã am putut sã-l citesc şi sã-l public la "prima mânã". (Prima parte o puteţi citi în postarea anterioarã).

"... Deloc în altă ordine de idei, ci doar în continuarea lor, personala lui Claudiu Bîrliba aruncă nada unei invitaţii la joacă. O joacă înţeleaptă, pentru că cele 17 lucrări expuse  sunt o iniţiativă bazată pe o găselniţă spectaculoasă, dar al cărei axis mundi profund reflexiv, e doar în aparenţă, o ghiduşie de copil. 

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"

De ce Hopa Mitică? O poţi descifra ad literam privind pe jumătate încurcat, pe jumătate amuzat, către imaginile într-adins răsucite "La Gard". Până şi datele intervalului expoziţional, 13 - 31 martie, par conspira şi-şi joacă pasienţa, perfect natural. (La vernisaj, obiectul în sine, sucitorul, a fost cel care-a reformulat parametrii seriozităţii imediat).
Aşadar, cu pământul devenit cer şi umbră mai realist(ic)ă, ca personaj, decât cel/ cei cărora le aparţine în fapt, porţile autocreativităţii sunt larg deschise şi magnetismul jocului asigurat.

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"


"Hopa Mitică este matrioșca pusă fix în cap. E lumea noastră. Lumea în care trăim. O lume anapoda, o lume întoarsă pe dos, o viață în care uneori valorile se modifică, în care oamenii devin umbre pe asfalt. Suciturile pe care le privești sunt jocuri de pe străzile ființei tale. Oprește-te și sucește-le în mintea ta! Eu nu inventez roata, eu doar o învârt. Nici nu mi-am propus să scrijelesc inima, ci îmi doresc doar să o întorc și pe partea cealaltă, pe acea parte prea puțin știută și simțită. Mitică sunt eu, ești tu. ”Hopa” e tăvălugul zilei, al clipelor de acum.

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"


O alegorie aşadar a lumii ireale, pe care o trăim pârând să fi uitat că putem respira fără taste, butoane sau superficiale fasoane. 
În perfect (r)acord sufletesc cu cel mai recent expozant, membrii Clubului Fotografilor cam de asta cred că s-au "complicat". Îşi doresc să țină lumea în clipe. Ei ştiind deja că, măsurată aşa, are un farmec tributar, transfigurată estetic, alegoric sau analitic după indicii parafate pe paşi. Pe paşi şi pe lentila unui obiectiv menit a te scoate sau ancora în ea, după bunul plac şi eternitatea efemeridelor ce fac marele spectacol, într-un final." (Raluca Sofian-Olteanu).


Claudiu Bîrliba alături de fiul său Matei (care ne-a încântat și cu o interpretare proprie reușită - Stairway to Heaven - Led Zeppelin)

Şi pentru cã cele douã expoziţii: "AN 2016" - expoziţia colectivă a membrilor Clubului Fotografilor Iaşi şi "Hopa-Miticã" - prima expoziţie personalã Claudiu Bîrliba, pot fi admirate pânã la sfârşitul lunii martie 2017 în Parcul Copou, vã invit cu toatã cãldura (în ton cu primăvara) sã mergeţi sã le vedeţi. Pentru cã, aşa cum am mai spus-o, meritã: nu costã nimic şi satisfacţia este garantatã.


Sã auzim numai de bine !


luni, 20 martie 2017

Un AN in alb si negru

Postarea de astãzi vine firesc în continuarea unui eveniment la care am participat sãptãmâna trecutã. Este vorba despre vernisajul unei expoziţii de fotografie intitulata "AN 2016" organizatã de cãtre Clubul Fotografilor Iaşi în galeria "Labirint" de la casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Afișul expoziției AN 2016 - Clubul Fotografilor Iași
Afișul expoziției AN 2016 - Clubul Fotografilor Iași


Evenimentele fotografice de de tip "AN"=alb-negru (având drept sufix anul anterior, ex: AN 2014, AN 2015, etc) s-au permanentizat în cadrul activităţilor anuale ale CFI. Textul de mai jos nu-mi aparţine. L-am preluat, cu voia autoarei, dintr-un text mai lung ce ar urma sã aparã într-o nouã revistã ieşeană în perioada urmãtoare. Textul aparţine Ralucãi Sofian-Olteanu, redactor la revista Cronica Veche.

  Raluca Sofian-Olteanu este un publicist de excepţie, un om deosebit, care îmi place prin modul cum scrie, cum gândeşte și mai ales cum "vede" lucrurile. Îmi permit sã împart în douã pãrti materialul primit: prima parte o puteți citi în continuare iar a doua o voi insera în viitoarea postare pe blogul FOTO-IDEEA. Prin urmare....


" În sferele artistice, după cum veţi fi observat, bilanţurile se fac în primul trimestru al noului an. Plouă cu nominalizări şi te laşi inspirat, visând la rându-ţi, cu ochii deschişi, topuri de uz personal. Într-una dintre aceste naive retrospective, în care mă înfăşor ocazional, exista şi-un foarte plauzibil trofeu pentru... cel mai trecut prag. Mă refer exclusiv la cele pe care le calci benevol, nu anevoios ci, nevoie mare de voios, clar nu mânat de perpetue îndatoriri, bifate conştiincios. Pe şleau, dacă ceremonia în sine s-ar oficializa, probabil că pe cartonaşul din plicul câştigător ar sta, scris negru pe alb, Diotima, sala mare, a Casei de Cultură "M. Ursachi" Iaşi..."

Sala Diotima a Casei de Cultură "Mihai Ursachi" - vernisaj expoziție AN 2016
Sala Diotima a Casei de Cultură "Mihai Ursachi" - vernisaj expoziție AN 2016


"...Cel care m-a inspirat a aşterne însa rânduri spontan e celălalt, Clubul Fotografilor, mai exact. Spre deosebire de primul, nu l-am curtat, nici insistent, nici inspirat. Nu l-am pentru că mi-l închipuiam foarte tehnic iniţial, un soi de inginerie a peliculei, predata complicat, prin discursuri jonglând cu termeni ca: expunere automată, comutator al focalizării manuale, prioritate de diafragmă, amploarea aberaţiilor, cromatica axială şi alţi (mulţi) câţiva, preluaţi din eter, la un seminar de gen, bucureştean. Că vor fi existând între cursurile coordonate de Dan Mititelu fragmente aidoma, nu mă îndoiesc şi le consider fireşte, un dat necesar, dacă ţi-e a schimba macazul, dinspre statutul de amator (a)pasionat către cel de profesionist titrat.


AN 2013 (foto Constantin Ciobanu)
AN 2013 (foto Constantin Ciobanu)


 În ceea ce mă priveşte altele sunt detaliile şi întâmplările care m-au făcut să admit, la un moment dat, că am de-a face cu un grup de colecţie, personalizat. Le-am urmărit expoziţiile "La Gard" zâmbind şăgalnic vreunui titlu care refuza să fie similar, în trend sau banal. Cu dus întors, cu schepsis, cu un joc de cuvinte sau o schimbare de plan, care te fericit intriga. Le-am urmărit camuflat ieşirea, relativ rapidă, din anonimat, am invidiat excursiile de liberă sau tematica practică prin care au evadat şi le-am finalmente audiat ocazional întrevederile publice, puse în scena lunar. Şi punere în scena nu e o sintagmă hazardată, pentru că asta sunt de fapt, un spectacol interactiv, în care vizionările se
întrepătrund cu delicioase disertaţii, abordate adesea atipic şi nu para-protocolar. În cadrul lor, membrii grupului au sfârşit prin a-şi devoala setea de aventură şi poveste care-i aduce împreuna de fapt. Iar mărturii rămân expunerile a căror diversitate n-o poţi nega: de la portrete sau tipologii fotografice, la certe mistere ascunse în spatele unor instantanee celebre, de la fotografia arhitecturala la imaginea alegorică, de la "vânarea" subiectului, la starea de graţie, atinsă când, dimpotrivă, subiectul e cel care se "grăbeşte", îţi iese în întâmpinare, te găseşte.


AN 2014 (foto Constantin Ciobanu)
AN 2014 (foto Constantin Ciobanu)


În miez de martie, Clubul Fotografilor a dat lumii de ştire despre un dublu vernisaj şi implicit, după cum bine intuiaţi deja, un bilanţ. O personală şi un album lansat, intitulat curat AN 2016. Atât, simplu, nimic sofisticat. Nu până să i te strecori printre pagini şi să-i afli unghiul de abordare, premeditat. Realizat în alb-negru, albumul îmbina nota de clasic rafinament, definitoriu fotografiei de artă în special, cu un gest în fond de curaj dat fiindcă nu orice fotograf se simte, în aceste circumstanţe, valorizat. În plus spre deosebire de ceilalţi ani, s-a recurs la autoevaluare, iar amănuntul deşi a încurcat iţele selecţiei suplimentar, a reuşit să conducă spre un produs final, de două ori mai...cald.
 În termenii celui ce semnează prefaţa, profesorul Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi, Ioan Răducea, avem de-a face cu "o dominantă rezultată din preocuparea de a asocia funciarul realism fotografic cu simbolica gestului cotidian. O investigaţie obiectivă care nu exclude poezia şi crestele învelite în ceaţă, senzualitatea liniilor feminine, purul spirit geometric sau pictorialismul american". Mă gândeam însa în timp ce fotografiile rulau, proiectate pe acordurile executate de tânărul Matei Bîrliba la pian, şi pe ecranul sălii de vernisaj, ca intimitatea acestor instantanee, departe de a te, ştiu şi eu, găsi stingher cumva, îţi induce o experienţă proprie, de care te bucuri şi o conştientizezi treptat. Păşeşti pe amintirile altora ca pe pietrele unui râu, transfunzându-le topica şi toposul, agale, între-ale tale.

AN 2015 (foto Constantin Ciobanu)
AN 2015 (foto Constantin Ciobanu)


O dată văzute, instantaneele fac parte deja, dintr-o memorie proprie, doar a ta. Şi chiar dacă poate n-a fost aşa AN-ul tău 2016 se anunţa brusc spectacular. C-ai planat cu privirea peste oraş (Larisa Maxim) sau peste cascadele de gheaţă ale un vârf montan ireal (Sorin Untu), că te-ai bucurat de ţărână unui drum fără orizontul practic al unei destinaţii (Romică Horhotă), ai plutit împăcat (Ioan Apetrei) sau dimpotrivă, ai pus sub lupa one moment în time (Dorian Butnaru), a meritat. Ai privit circumspect starea de spirit a altora (Adrian Purice), ai dus poveri artizanale (Daniel Olariu) şi-ai evadat din tine însuti la un moment dat ( Bogdan Cernea). Pe-o scară pisicească de umbre solare, sufletul s-a ghemuit spre închinare (Constantin Ciobanu) chiar în secunda în care totul s-a disipat şi n-a mai plecat de la cap (Ioan Răducea). Ai ieşit din mulţime (Khaled Matar) şi-a fost ce sperai să fie, pentru că ai simţit pentru întâiaşi dat' ochii lum(in)ii cum te-au fixat (Alexandru Pohoaţa). Ai trăit mistice revelaţii (Constantin Ciofu). Ai stagnat sau schimbat direcţia bulversat (Codrin Popescu). Ai fost strâns îmbrăţişat (Bogdan Burlacu), atras (Bianca Adiaconiței), înlocuit (Oana Zobu), sustras (Petronela Şerbănescu) şi reintegrat celui mai complex ansamblu arhitectural, viaţa (Vasile Iacob). Ai privit clipa în ochi, aşa cum e ea ( Ionuţ Rebegea).
 Dacă fiecare imagine pe care cineva o ia sau o păstrează constituie, un mai expresiv sau doar voalat, autoportret, un fel de oglinda a amintirilor reflectând momente şi chipuri, speciale suficient spre a fi reţinute, atunci, luate ca grup, transpuse-n colaj, aceste poze transparentizează poveştile vieţii în cotidian. Nu-i lucru puţin poate că România ar merita şi ea un departament de fotografie (e printre ultimele tari care încă nu-l are) în muzeele de artă consacrate..."

Despre expoziția noastră numai lucruri bune. Merită să o vedeți !

Alte cuvinte sunt de prisos.

Mulţumesc Raluca Sofian-Olteanu !

Raluca Sofian-Olteanu - redactor la revista Cronica veche
Raluca Sofian-Olteanu - redactor la revista Cronica veche


(va urma)



duminică, 19 februarie 2017

Concepţia, fotografia şi ardeiul

Atunci când vorbim de concepţie în artele vizuale facem referire la modul în care artistul ordonează în lucrarea sa diversele elemente pe care doreşte să le surprindă. Face acest lucru în funcţie de preferinţele şi cunoştinţele sale. Şi porneşte de la faptul că "impresiile vizuale oferite de lume sunt dezordonate şi, adesea, haotice." (Michael Freeman-"Ochiul fotografului")

În cazul fotografiei efortul de "a face ordine" în lucruri este. poate, mai dificil din cauza faptului că aparatul foto înregistrează absolut tot ceea ce se afla în fata obiectivului. Dacă într-un tablou pictorul poate elimina din cadru ceea ce este "în plus", într-o imagine, fotograful trebuie să atenueze într-un fel (prin luminã, umbre, modificând punctul de staţie, etc) elementele care distrag atenţia privitorului de la subiect. În cele din urmã el poate/trebuie să facă asta la post-procesare.

Într-o postare de anul trecut, spuneam că se remarcã uşor cum privitorul "încearcã sã gãseascã într-o fotografie, o relaţie cu un lucru, o fiinţă, o formã cunoscutã şi pe care o/îl identificã rapid." Cu alte cuvinte, admiratorul încearcă să găsească ordinea pe care a dorit sã o impunã fotograful.

Şi aici revin la ideea funcţiunilor unei fotografii. Michael Freeman le separã în douã: aceea de a explora lumea pe de-o parte şi aceea de a explora propria imaginaţie, pe de altã parte. "La una din extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum aratã oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto."

Şi dacã într-o parte vorbim de comunicare, în cealaltã parte vorbim de artã. Linia de separaţie nu este foarte clarã şi bine definitã, dar pasiunea noastrã a apãrut ca o modalitate de satisfacere a unor nevoi personale. - vrem sã comunicãm şi fotografiem ca sã ne documentãm,
- dorim sã ne îmbogăţim percepţia asupra mediului în care trãim,
- dorim sã depăşim nişte limite şi cãutãm prin fotografie noi forme de exprimare,
- dorim sã transformãm şi sã concepem lucruri noi. Iar ceea ce facem trebuie sã fie rezultatul celor mai bune şi nobile eforturi ale noastre.
 
Edward Weston - "Pepper no.30"
Edward Weston - "Pepper no.30" (foto:wikipedia)

Când şi-a reglat aparatul pentru a fotografia un banal ardei verde, nu cred cã Edward Weston ştia ce avea sã
iasã. Fotografia rezultatã pare sã surprindã sculptură modernistă de Hâns Arp . În jurnalul său, Weston scrie: "Este un subiect clasic, complet satisfăcător - un ardei. Dar a ieşit, mai mult decât un ardei. Ceva abstract şi care este complet în afara subiectului fotografiat".

A lucrat la aceastã fotografie apropape o sãptãmânã şi a prelucrat mai mult de 5o de fotografii. A schimbat poziţii, unghiuri, lumini, umbre, setãri. Fotografia se numeşte "Pepper no.30" şi a fãcut istorie. Este descrisã şi analizatã în manuale fundamentale de fotografie. Ce o face sã fie deosebitã!? Am descoperit şi eu misterele luminilor şi umbrelor unui ardei (de fapt era gogoşar-!) în timp ce lucram la expoziţia "Iluzii şi aluzii", dar nu cred că  voi apãrea în vreun manual. 😃

Ardei - XXX - blog FOTO-IDEEA
Ardei - XXX (sau cum am descoperit misterelor luminilor si umbrelor)

Important este cã mi-am îmbunătăţit percepţia asupra lucrurilor (!)😆

S-auzim de bine!






luni, 30 ianuarie 2017

Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile - blog FOTO-IDEEA
Nr.1 - Învatã regulile


Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii - blog FOTO-IDEEA
Nr.2 - Imitã pe altii
Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã - blog FOTO-IDEEA
Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 
Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea - blog FOTO-IDEEA
Nr.4 - Schimbã abordarea
Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri - blog FOTO-IDEEA
Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.




luni, 23 ianuarie 2017

Din nou despre minimalism

La sfârşitul anului trecut, Clubul Fotografilor Iaşi a organizat o expoziţie colectivã cu titlul "Simplu ca bunã ziua". Expoziţia a dorit sã abordeze şi sã promoveze curentul minimalist în fotografia membrilor Clubului nostru.

Trec peste amãnuntele legate de organizarea evenimentului şi vreau sã spun douã cuvinte despre selecţia lucrãrilor. Mi s-a pãrut un pic monotonã şi "sãrãcãcioasã" din punct de vedere a conţinutului. Şi am în vedere faptul cã mai bine din 30% din lucrãri au ca subiect pãsãri. Nu ştiu dacã au existat suficiente lucrãri şi foarte variate, pentru selecţie, dar ceea ce a fost selecţionat a fost expus în Galeria Labirint a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Am mai abordat odatã, anul trecut, într-o postare, subiectul "minimalism".

Acum, aş dori sã parcurg rapid tipurile de minimalism, aşa cum le defineşte destul de clar unul din promotorii curentului, indianul Prakash Ghai, care se declarã "fotograf minimalist" şi care a fondat pe diverse platforme social media (Facebook, Twitter, Instagram, etc) pagini intitulate "Learn Minimalism". Am învãţat foarte multe lucruri urmãrindu-l pe domnul Prakash Ghai, cãruia îi şi mulţumesc pe aceastã cale.

Voi încerca sã ilustrez cele 8 puncte de mai jos cu fotografii personale, sper, cât mai potrivite.

1. Minimalism cu elemente puţine - este prezent un singur subiect care captează 100% atenţia. Este permis şi un al doilea subiect, numai în măsura în care nu distrage atenţia de la cel principal.

Minimalism cu elemente puţine -blog FOTO-IDEEA
Minimalism cu elemente puţine



2. Minimalism cu câteva culori distincte - 2 sau 3 culori dispuse în forme distincte. Dacă sunt mai multe culori, încearcă să reduci numărul formelor.

Minimalism cu câteva culori - blog FOTO-IDEEA
Minimalism cu câteva culori


3. Minimalism cu obiecte mici - este un lucru normal în natură. Astfel de cadre, spune Prakash Ghai, ne amintesc cât de mici suntem în acest univers infinit."


Minimalism cu obiecte mici - blog FOTO-IDEEA
Minimalism cu obiecte mici
4. Minimalismul prin geometrie simplã - cadre ce includ forme geometrice simple (cercuri, linii drepte, curbe, pãtrate,  dreptunghiuri, triunghiuri, etc. )

Minimalism prin geometrie simplã - blog FOTO-IDEEA
Minimalism prin geometrie simplã

5. Minimalism ca parte a unui întreg - în astfel de fotografii, analiză este lãsatã la latitudinea admiratorului. Acest lucru creează un stare de mister cu privire subiect şi are ca rezultat mai mult angajament din partea celui care priveşte imaginea.

Minimalism ca parte a unui întreg-blog FOTO-IDEEA
Minimalism ca parte a unui întreg

6. Minimalismul cu forme repetitive - imaginea include forme geometrice identice care se repetã în mod regulat, dând naştere unor forme a/simetrice.

Minimalismul cu forme repetitive - blog FOTO-IDEEA
Minimalism cu forme repetitive


7. Minimalismul cu detalii puţine - în general, fotografiile de acest gen sunt provocatoare. Ele lasă mult la latitudinea privitorului. Pe baza detaliilor puţine, acesta imagineazã în  continuare un subiect din lumea reală, pe care îl completeazã în mintea proprie.

Minimalism cu detalii puţine -blog FOTO-IDEEA
Minimalism cu detalii puţine


8. Zeroism - Subiectul nu este relevat. Ceea ce vedem în imagine, în interiorul cadrului, nu este legat, neapãrat, de lumea realã. O astfel de imagine poate fi consideratã, de multe ori, fotografie abstractã.

Zeroism - blog FOTO-IDEEA
Minimalism/abstract - Zeroism

Sã nu uitãm: minimalismul înseamnã "less is more" (mai puţin reprezintã mai mult).
S-auzim de bine ! 😃




miercuri, 11 ianuarie 2017

Este Ziua Artei Fotografice în România

Ziua de 11 ianuarie a fost declarată în 2010, Ziua Artei Fotografice în România și asta pentru că 11 ianuarie este ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României.

Anul acesta ziua a fost marcatã la Iaşi prin mai multe manifestãri. Una din acestea a fost seara de 10 ianuarie, organizatã de Clubul Fotografilor Iaşi si dedicatã unui proiect de nota 10, aşa cum îl numeam într-o postare anterioară.

În premieră, a fost lansat la Iaşi, în prezența realizatorilor, cel mai nou episod din cadrul proiectului “România sălbatică”. Iniţiatorii proiectului cu acest nume, dar si realizatorii serialului sunt Dan Dinu si Cosmin Dumitrache, doi oameni de ispravă, simpatici și altruiști, pe care i-am cunoscut mai bine, cu ocazia vizitei lor la Iaşi. Ultimul episod vizionat la Iași îl puteți vedea AICI

Puteţi vedea mai jos câteva imagini din timpul evenimentului, ce a avut loc la Casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Romania salbatica- Iasi-11ianuarie 2017 - blogul FOTO-IDEEA
Aspecte din sală

Romania salbatica- Iasi-11ianuarie 2017 - blogul FOTO-IDEEA
Cosmin Dumitrache și Dan Dinu

Romania salbatica- Iasi-11ianuarie 2017 - blogul FOTO-IDEEA
Aspecte din sală

Am spus in câteva rânduri pe parcursul ultimelor douã zile că, atunci când vizionezi episoadele finalizate pânã acum, in primul sezon din "Descoperă România sălbatică", poţi sa simţi din plin energia pozitiva pe care cei doi realizatori au pus-o în munca lor de concepţie si realizare. La oricare din episoade te-ai uita, trăieşti un sentiment dublu: îţi doreşti sa fii "acolo" în locurile pe care le vezi si, în acelaşi timp, sã pãstrezi în amintire imaginea (pe fotografie/film) acelor locuri. E drept că, din fotoliu, lucrurile par mult mai simple...

La invitaţia lui Gabriel Rotaru de la TVR Iaşi, producător al emisiunii "Buna dimineaţa Moldova" am participat la emisiunea din aceasta dimineaţa însoţindu-i pe cei doi realizatori ai serialului - România sălbatică.
Puteti vedea filmul emisiunii AICI.

La emisiunea - Bună dimineața Moldova- 11 ianuarie 2017

Lumină bună și inspirație tuturor celor pasionați de fotografie. La mulți ani dragi fotografi, artiști sau nu, profesioniști sau amatori, oriunde vă aflați !






luni, 9 ianuarie 2017

Proiectul de nota 10, pe data de 10...

Proiectul "Descoperã România sălbatică" mi-a plăcut încă de la începuturile sale şi am vorbit despre lansarea sa într-o postare din luna aprilie 2016 în care îl numeam "un proiect de nota 10".  Şi am făcut, încă din vara, demersuri pentru a-i aduce şi în Iaşi pe realizatorii minunatului serial.

Şi iată că eforturile mele au fost încununate de succes. Marţi, 10 ianuarie 2017, la invitaţia Clubului Fotografilor Iaşi, la Casa de Culturã "Mihai Ursachi" publicul ieşean poate afla noutăţi despre proiect chiar de la cei care implementează proiectul, autorii serialului "Descoperă România Sălbatică".

Afis - proiect România sãlbaticã la Iasi - blog FOTO-IDEEA

Cu această ocazie va avea loc lansarea celui mai nou episod al serialului. ""Episodul de la Iași este dedicat Ciucașului, cu siguranță cel mai frumos munte din Carpații de Curbură. Pe lângă acest episod se vor mai proiecta și alte episoade deja lansate și..., aşa cum promite unul din realizatori - Dan Dinu, "...va exista şi o mică surpriză pentru cei prezenți".

După cum  ştii, probabil , serialul își propune "să te poarte, prin intermediul fotografiei, în unele dintre cel mai interesante zone ale României, dar și să îți arate locuri mai puțin cunoscute, însă la fel de frumoase și pline de viață."

Până în prezent este filmat un prim sezon, iar zonele prezentate sunt Mestecănișul de la Reci din Covasna, Delta Dunării, Valea Ialomiței din Parcul Natural Bucegi, Zona Padiș din Parcul Natural Apuseni și Masivul Ciucaș.

Mai multe despre proiect și filmele lansate până acum  se găsesc pe site-ul dedicat - NTD (Nature and Travel Documentaries).  

Prin urmare, sunteţi invitaţi -
Marți 10 ianuarie 2017, ora 18,30
la Sala Diotima a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”
din Parcul Copou, Iași
Intrarea este liberă. Grăbiţi-vă să prindeţi locuri!
Veniți să vedeți România frumoasă!

Mai multe detalii se găsesc pe site-ul Clubului Fotografilor Iaşi.
Iar AICI  se aflã pagina evenimentului pe Facebook.