Se afișează postările cu eticheta Clubul Fotografilor Iasi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Clubul Fotografilor Iasi. Afișați toate postările

duminică, 10 iunie 2018

Proteste, semafoare si postmodernism

Am ascultat acum câteva zile, la una din întrevederile publice ale Clubului Fotografilor Iaşi, o prezentare despre "postmodernism în fotografie".

Clubul Fotografilor Iasi - 10 ani de existenţã - blog FOTO-IDEEA
Clubul Fotografilor Iaşi - 10 ani de existenţã

Mărturisesc sincer că nu am fost foarte atent la detalii, încercând doar să înţeleg ce este postmodernismul şi cum se manifestă el în arta fotografică. Promit să continui "cercetarea".
Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoaşterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul este împotriva celor care susţin că deţin secretul adevărului, sau frumosului, împotriva regulilor şi legilor, care au rădăcini în percepţia comunităţii. Cu alte cuvinte, cu cât te supui mai puţin regulilor grupului şi convenientelor cu atât eşti mai aproape de curentul postmodernist.

Postmodernismul se manifestă în multe discipline cum sunt filozofia sau chiar teologia, dar şi în artă, modă, tehnologie. Un exemplu în domeniul arhitecturii este Frank Owen Gehry despre ale cărui proiecte am mai pomenit. 

Frank Owen Gehry - Dancing House - Praga


Andy Warhol este un exemplu al postmodernismului în artã. Ca reprezentant al curentului PopArt, Warhol aduce la rang de artã elemente considerate altă dată banale, "murdare" sau triviale.


Andy Warhol

Şi totuşi, unii susţin că Postmodernismul nu poate fi descris ca o mişcare coerentă şi nu are caracteristici bine definite. Curentul poate fi cel mai bine perceput ca un grup de stiluri şi atitudini apărute ca reacţii împotriva tradiţionalismului şi modernismului.
Cum spuneam puţin mai înainte, părerea mea este ca postmodernismul este o reacţie împotrivă... şi se vrea a fi "un alt fel/mod".


  Marcel Duchamp
Marcel Duchamp

În 1911, Marcel Duchamp a plasat un pişoar într-o expoziţie,  l-a semnat cu un nume fictiv şi l-a numit artă. În acelaşi ton, acum câţiva ani nişte austrieci au găsit o piatră pe care se spune că a urinat Mozart şi au declarat stânca-monument, obiectiv turistic.

Astăzi dimineaţă, în timp ce treceam strada, mă gândeam că sunt multe alte exemple, în jurul nostru, care confirmă ideea unei schimbări continue a modului în care percepem viaţa. Pânã şi cei care trec la semafor pe roşu, atunci când nu se vede venind nicio maşină se pot considera postmodernişti(!)


Andreas Gursky, Rhine II, 1999
Andreas Gursky, Rhine II, 1999 - pãnã acum 2 ani, cea mai scumpã fotografie din lume

În ceea ce priveşte fotografia, încă de la început, aceasta a pus în discuţie apartenenţa sa la domeniul artei. Pe de altă parte, principalele teme abordate erau teme tradiţionale: istorice,  peisaje, portrete, alegorii, subiecte mitologice şi religioase. Mai târziu au apărut modernismul şi postmodernisdmul în fotografie, care au dat la o parte aceste teme. Puţin câte puţin, fotograful, care mânuia o maşină (camera foto) a încercat să aducă propria contribuţie, "artisticã", la rezultatul muncii sale. Aproape normal, contribuţia proprie a însemnat, noutate, încălcarea de reguli, negare, "altceva".

Garry Winogrand, Apollo 11 Moon Shot,
Garry Winogrand, Apollo 11 Moon Shot, Cape Kennedy, FL, 1969

Am căutat câteva exemple de fotografii care pot fi considerate ca aparţinând curentului postmodernist. Nu vreau să comentez pentru că nu am pretenţia că mă pricep la teoria artei. Şi am adăugat 2 propuneri de fotografii personale realizate în acelaşi stil. Adică stilul "altfel"

O aglomeratie aparentã în jurul omului singur - blog FOTO-IDEEA
"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(I)"

O aglomeratie aparentã în jurul omului singur - blog FOTO-IDEEA
"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(II)"

Cine se pricepe şi doreşte sã comenteze este rugat sã o facã.

Dar nu cred că, fără ordine, fără respectarea regulilor şi a legilor, putem evolua. Şi nici nu putem construi lucruri bune şi trainice. Nu sunt filozof, nu am niciun fel de pretenţii, dar aceasta este credinţa mea. Şi pentru a încheia pe un ton glumeţ în acelaşi registru:reamintesc o zicală, valabilă mai ales în România: "regulile sunt făcute pentru a nu fi respectate". De multe  fotografii spun: "învaţă bine regulile pentru a şti ce să încalci".
Iar învăţarea regulilor înseamnă, inclusiv, studierea curentului postmodernist şi cunoaşterea lucrărilor reprezentanţilor acestuia în fotografie. Mai discutãm dacã e cineva interesat de asta.


Sã auzim numai de bine.

marți, 3 aprilie 2018

"Anotimpuri" - Expoziție de fotografie cu vânzare în scop caritabil

Marti, 3 aprilie2018, Sala Diotima a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou



Expozitia poate fi vazuta integral pe site-ul Clubului Fotografilor Iasi :
http://clubulfotografiloriasi.ro/expozitie-de-fotografie-in-scop-caritabil-anotimpuri/


“ANOTIMPURI”

Expun:

Bianca Adiaconiței, Florin Aioanei, Mihaela Ajităriți, Nicu Apostu, Andrei Baciu, Marius Balan, Claudiu Bîrliba, Mihaela Burlacu, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Vlad Colotilă, Ilona Corfu, Raluca Damian, Dan Dinu, Romică Horhotă, Vasile Iacob, Cătălin Manolescu, Doru Nastas, Cătălina Neculau, Gheorghiță Nemțanu, Anamaria Oanea, Alexandru Pohață, Cătălin Străjeru, Cristi Țibu, Sorin Untu, Vasile Ursache, Cristian Vidrașcu, Cristina Zaharia.

Vernisaj: marți, 3 aprilie, ora 18:30, Sala Diotima a Casei de Cultură “Mihai Ursachi” – Parcul Copou

Perioada expozițională: 26 martie – 13 aprilie 2018

"Anotimp după anotimp, timpul lasă urme în oameni - urme de amorțire, de culoare, de revenire la viață. Oamenii lasă la rândul lor urme în timp, iar evenimentul organizat de Clubul Fotografilor Iași vă oferă ocazia de a lăsa urme în oameni și în timp prin expoziția cu vânzare în scop caritabil care vă invită să dați culoare celui mai frumos anotimp al vieții: copilăria. Participarea dumneavoastră ne va ajuta să păstrăm momentul ei cel mai de preț: zâmbetul, acolo unde altfel de timpuri i-au vitregit prezența.
Vă invităm, prin urmare marți, 3 aprilie 2018, ora 18:30, în Sala Diotima a Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” din Parcul Copou, la vernisajul expoziției ”Anotimpuri” prin care sperăm să readucem o rază de speranță copilăriei și inocenței ei.
Vă așteptăm cu drag!"

Moderator: Mihaela Ajităriţi

Invitat special la vernisaj, părintele Dan Damaschin.

Fondurile obținute din vânzarea fotografiilor expuse vor fi folosite în sprijinul Fundației ”Glasul Vieții”, respectiv acțiunilor caritabile desfășurate de părintele Dan Damaschin.


Mai multe despre Fundatia "Glasul Vietii" puteti afla AICI.

Prețul unei fotografii este de 100 lei (rama inclusă). Fotografiile vor fi înmânate personal, în funcție de comenzi.



Adresa evenimentului pe facebook este AICI 



marți, 13 februarie 2018

Poveste în Alb şi Negru

Aşa cum obisnuieşte în fiecare AN, Clubul Fotografilor Iaşi vã invitã la expoziţia anualã de fotografie alb-negru, cu lucrãri ale membrilor clubului, fotografii realizate în anul 2017.
Aşadar, cu mic-cu mare veniţi de vedeţi şi admiraţi! 



Clubul Fotografilor Iaşi
Galeria de Artă “La Gard”

Expoziţie de fotografie

AN 2017

Bianca Adiaconiţei, Florin Aioanei, Mihaela Ajităriţi, Eva Androniu, Ioan Apetrei, Nicu Apostu, Marius Balan, Claudiu Bîrliba, Bogdan Burlacu, Mihaela Burlacu, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Vlad Colotilă, Ilona Corfu, Raluca Damian, Cristian Gafitescu, Mirela Grosu, Romică Horhotă, Vasile Iacob, Cătălin Manolescu, Laura Manolescu, Larisa Maxim, Dorin Mocanu, Doru Nastas, CĂtĂlina Neculau,Gheorghiţă Nemţanu, Mona Oanea, Daniel Olariu, Alexandru Pohaţă, Codrin Popescu, Adrian Purice, Ionuţ Rebegea, Cătălin Străjeru, Petronela Şerbănescu, Adriana Tofănescu, Cristian Ţibu, Sorin Untu, Vasile Ursache, Cristian Vidraşcu, Cristina Zaharia, Oana Zobu.

Vernisaj: Marţi, 13 februarie 2018, ora 18:30, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Copou

Perioada expozițională: 12 februarie – 2 martie 2018

“AN 2017” este numele expoziţiei de fotografie ce reuneşte lucrările a 45 de membri ai Clubului Fotografilor Iaşi care îşi desfăşoară activitatea la Casa de Cultură “Mihai Ursachi” din Parcul Copou. Pasionaţii de fotografie ieşeni au ales cea mai bună imagine realizată în anul precedent pentru a o expune “La Gard” (gardul Parcului Copou, cea mai vizitată galerie de artă din Iași).
Ieşenii pot admira lucrări din locuri diverse ale lumii, vizitate de cei care fac parte din Clubul Fotografilor Iaşi. Vă invităm să participaţi alături de noi la vernisaj, iar mai apoi să vizionaţi cele 52 de fotografii în Alb şi Negru.


Afiș realizat de Florin Aioanei
Text: Ghenadie Cebanu

Intri dacã vrei, rãmâi dacã-ţi place.

Sã auzim numai de bine...



 


luni, 8 ianuarie 2018

“Obiceiuri din străbuni” - expozitie colectivã de fotografie

Ca de obicei Clubul Fotografilor Iasi începe anul în fortã. În perioada 1 - 19 ianuarie 2018 în Galeria de Artă “La Gard” de lângã Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, Clubul Fotografilor din Iași, Clubul Foto FOCUS – Botoşani si Foto Club Neamţ vã invitã la expoziţia de fotografie “Obiceiuri din străbuni”.


 Afișul realizat de colegul nostru Florin Aioanei îl puteti vedea mai sus..
Expun: Mihaela Ajităriţi, Florin Aioanei, Ciprian Babor, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Andrei Florin, Mirela Grosu, Vlad Luncanu, Cătălina Neculau, Gheorghiţă Nemţanu, Codrin Popescu, Ovidiu Porohniuc, Mariana Scubli, Cătălin Străjeru.

Perioada expoziţională: luni, 1 ianuarie 2018 – vineri, 19 ianuarie 2018.  

Vernisajul va avea loc: marţi, 9 ianuarie 2018, ora 18:30 în Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”

Unul dintre cele mai frumoase şi înălţătoare obiceiuri al sărbatorilor de iarnă este colindatul. Este o forma de expresie atât de ingenuă şi grăitoare pentru sufletul unui popor care se defineşte pe el prin această tradiţie milenară. Obiceiurile de iarnă au rădăcinile în ritualurile practicate înaintea apariţiei creştinismului. La trecerea dintre ani se urmărea înlăturarea energiilor negative acumulate în decursul anului şi pregătirea noului an pentru o viaţă mai bună şi mai prosperă. Diverse animale venerate asigurau rezolvarea anumitor probleme din viaţa de zi cu zi. Dansul caprei ne duce cu gândul spre cultul fertilităţii. Ursul era un animal venerat pentru forţa lui.
Mircea Eliade susţinea: “Asemenea ceremonii sunt încă populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crăciunului, până la Bobotează. La origine, acestea erau ceremonii în legatură cu întoarcerea periodică a morţilor şi comportau tot felul de măşti animale – cal, capră, urs (…)” .
 Text şi mediatizare: Constantin Ciofu.

Alte informatii


Web: clubulfotografiloriasi.ro
FB: www.facebook.com/clubulfotografiloriasi
 
Vã asteptãm cu mic-cu mare. Intrarea este liberã. Sã auzim numai de bine.

miercuri, 5 iulie 2017

Proiecte cu umbre

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare


Despre Shadow Art sau arta cu umbre aţi mai auzit probabil, sau aţi citit. Pe net găsiţi materiale fără număr-fără număr, care oferă informaţii, imagini şi filme despre această formă de artă. Da, este vorba despre o formă aparte de artă sculpturală în care umbrele 2D generate de o sculptură 3D oferă instrumentul necesar pentru generarea efectului artistic. (vezi pe scurt AICI).


Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare (de remarcat textura)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Întotdeauna am susţinut că umbră în fotografie, ca şi alte câteva elemente speciale (ex: siluetele, reflexiile, etc), generează efecte aparte oferind fotografului posibilitatea de a realiza imagini "artistice" care au un efect deosebit asupra privitorului. Fără a avea pretenţia că am stabilit vreo legătură între fotografie şi Shadow Art am încercat să găsesc o serie de elemente similare care să stârneascã imaginaţia fotografului doritor să experimenteze.

Prin urmare, pe scurt, astăzi vă propun două idei de proiecte fotografice cu umbre.

Prima este bazatã pe editare şi constã în a fotografia oamenii/lucrurile şi umbrele lor de sus în jos, iar mai apoi de a edita fotografia. Scopul final este acela de a  "aşeza" umbra într-o poziţie... fireascã, adică verticală. Pe acesta idee, Claudiu Bârliba - colegul meu de la Clubul Fotografilor, a realizat o expoziţie acum ceva timp despre care am amintit AICI.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare


Dacă este vorba de persoane (în majoritatea cazurilor) umbra va fi orientată cu capul în sus. Umbra ia astfel locul subiectului care a generat-o şi devine ea însăşi subiectul principal. Efectul este uneori neaşteptat, iar dacă fotografia devine monocromã rezultatul poate fi spectaculos. Iată câteva exemple, mai jos: 

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare


A doua idee de proiect-shadow este bazatã pe un scenariu şi constã în a fotografia umbrele "intervenind" cumva în cadru, oferind un sens mesajului său generând o poveste. Cel mai simplu mod  este de a-ţi fotografia propria umbră în relaţie cu o alta. Sau te poţi folosi de umbra cuiva dar asta presupune, de multe ori, să aştepţi... momentul. Şi în acest caz fotografiile alb-negru sunt de efect, mai ales dacă pun în valoare texturi deosebite. În aceastã variantã "aranjatã" existã posibilitatea de a crea personajele şi/sau scenariul. Pe această idee se bazează spectacolele cu umbre ( vezi AICI) şi aşa numitul Shadow Puppets în care păpusile-umbrã sunt realizate cu ajutorul mâinilor.


Exemplele de mai jos ilustrează acest al doilea ţup de proiect.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)


Luminã bunã, umbre "prietenoase" şi succes!
Să auzim numai de bine.


joi, 15 iunie 2017

Iaşi Underground

Ca în orice altã metropolã care se respectã, lumea bârfeşte că şi în subteranele Iaşului existã o reţea de tuneluri la intersecţia cãrora se aflã pivniţe trainice din piatrã. O legendă mai veche spune cã existã un tunel care trece pe sub Bahlui şi leagã zona fostei curţi domneşti (azi Palatul Culturii) de curtea mãnãstirii de la Cetăţuia.
De-a lungul timpului, în ultimii 50 de ani am avut ocazia sã vãd în diverse cartiere ale oraşului urmele a diverse construcţii subterane din piatrã.

Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)
Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)


Voi încerca sã le trec în revistã şi voi prezenta câteva fotografii pe care le-am putut realiza la "locul faptei." Îmi amintesc cã prin 1997-1998 am citit pe o paginã de web a fostului furnizor de Internet Dynamic Network Tehnology (DNT) o informaţie legată de aceste construcţii subterane. Se spunea acolo ca pe la începutul sec XX, în urma unui inventar, armata a reuşit să descopere tuneluri subterane pe teritoriul oraşului, care însumate atingeau mai bine de 100 km lungime.  

Primele informaţii pe care le-am aflat încă din copilărie erau legate de "Turnul străjerilor" aflat în apropierea Palatului  Culturii  (în curtea fostului gimnaziu "Alexandru cel Bun" din str. Palat). Se  spune că de aici pleacă tunelul care se îndrepta spre Cetăţuia.


Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)
Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)


În timpul lucrărilor de modernizare a orașului, în vremea comunismului şi în anii de după, s-au descoperit multe ruine ale fostelor tuneluri şi pivnițe adânc săpate în pământ. Unele dintre ele, cele mai multe, au fost distruse sau "plombate" cu zeci de metri cubi de beton iar unele, destul de puţine, au fost păstrate și conservate.

Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã
Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã


Dari cercetătorii de azi nu susţin teoria existenţei unei reţele subterane pe teritoriul oraşului Iaşi. Şi asta atât din cauza lipsei dovezilor care au dispărut dar şi datorită inexistentei, spun unii, a unei "abordări arhitectonice" reale în studiul istoric al "dulcelui târg".


Se pare că pe Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cubului, există intrarea într-o galerie de catacombe, dar ea este închisă astăzi.

Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub
Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub


În ceea ce priveşte beciurile din piatrã, sunt bine cunoscute pivniţele de la "Bolta Rece", cele de la "Casa Pogor", dar şi din zona altor construcţii vechi.
Majoritatea caselor erau ridicate din lemn, paie și șindrilă, dar tunelurile şi pivniţele erau zidite din piatră. Există o ipotezà care spune că în zona satului Pietrărie, comuna Bârnova, lângă Iaşi, trăiau meşteri renumiţi pentru construcţia de tuneluri şi beciuri trainice din piatrã.

Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"
Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"


S-au mai descoperit şi alte intrări în tuneluri subterane pe teritoriul Iaşului şi enumăr doar câteva:
  • la teatrul de varã, încã nefinalizat din zona Palas;
  • deasupra benzinăriei de la intersecţia străzilor Colonel Langa, Sf. Andrei şi Uzinei;
  • în zona Pasajului "Mihai Eminescu", lângã Biblioteca Centralã Universitarã ("plombate");
  • pe teritoriul complexului Palas ("plombate");
  • în zona pasajului Sf. Vineri de lângă Hala Centrală (reabilitate partial);
  • pe strada Lapuşneanu în apropierea cinematografului Republica;
  • la mănăstirea Cetăţuia; etc.

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" -Piata Unirii



Există diverse ipoteze în ceea ce priveşte utilizarea unor astfel de construcţii trainice. Iată câteva
  • adăposturi în cazul atacării localităţii de către armatele străine. Se spune că erau folosite de populație pentru a se retrage din calea cotropitorilor, cunoscând frica popoarelor migratoare faţă de întuneric şi  zona subterană;
  • căi de deplasare în caz de pericol;
  • foste conducte de canalizare;
  • locuri de tortură;
  • crame / locuri de adăpostire a vinului (având în vedere tradiţia viticolă a localnicilor).

Folosesc prilejul pe care mi-l oferă această postare pentru a insera  câteva fotografii personale, propuse pentru o expoziţie colectivă în luna mai, anul 2013. Expoziţia s-a numit "SubExpus" şi a avut ca tema pasajele terane şi subterane ale oraşului Iaşi.
Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - Piata Unirii

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" -pasaj Hala Centralã

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - str. Cuza Vodã



Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - zona Casa Modei



Să auzim numai de bine.



 


sâmbătă, 15 aprilie 2017

Un Paște fericit !

Şi astăzi o postare scurtă.prilejuită de zilele ce stau să vină. Sărbătorim un eveniment important în istoria umanităţii şi luând în considerare cele petrecute în ultimele zile, gândurile noastre ar trebui să se îndrepte mai mult ca oricând spre... cele sfinte. 



Un eveniment important trebuie totdeauna păstrat în memorie şi în zilele noastre fotografia este o metodă de arhivare a faptelor şi,  de ce nu, a gândurilor noastre !




Am înserat în postare o serie de fotografii personale din cadrul unei expoziţii realizate acum ceva timp la Sala Gotică a Mănăstirii "Trei Ierarhi" din Iaşi. Expoziţia colectivă a purtat titlul "Bucuria luminii" şi a fost realizată împreună cu colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi.







Sfintele sărbători să vă aducă linişte în suflet, multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi de a vă ajuta semenii. Iar o părticică din lumină cea sfântă să vă călăuzească în pasiunea această frumoasă care se numeşte fotografie. Un Paste luminat şi fericit  !







miercuri, 22 martie 2017

Fotografii cu Hopa-Miticã

afiș al expoziției Hopa-Mitică
Unul din cele două afișe ale expoziției "Hopa-Mitică"
În aceeaşi zi de marţi când am vernisat expoziţia colectivă "AN 2016", eveniment despre care am povestit în postarea anterioarã, am vernisat și o "personală". Este vorba de expoziţia colegului meu de la Clubul Fotografilor Iaşi, originalul şi mereu imprevizibilul Claudiu Bîrliba. Pânã acum, în expoziţiile la care a participat, Claudiu ne-a obişnuit cu minunate fotografii de peisaj. Pentru că este un fotograf-călător și un iubitor al muntelui. 

afiș al expoziției Hopa-Mitică
Al doilea afiș al expoziției "Hopa-Mitică"

De data aceasta, simpaticul nostru coleg are în vizorul obiectivului lumea anapoda în care trãim, o lume cu fundul în sus, într-o viață în care noi oamenii devinim uneori, doar umbre. Sunt gândurile autorului, gânduri ce însoţesc prezentarea expoziţiei personale de fotografie "Hopa Miticã".


Aspecte de la vernisaj - foto Raluca Damian
Aspecte de la vernisajele de marți - Sala Diotima a Casei de Cultură (foto:Raluca Damian)

Dar aşa cum am promis vreau sã includ în aceastã postare a doua parte din excelentul articol al publicistei Raluca Sofian-Olteanu, articol pe care mã bucur cã am putut sã-l citesc şi sã-l public la "prima mânã". (Prima parte o puteţi citi în postarea anterioarã).

"... Deloc în altă ordine de idei, ci doar în continuarea lor, personala lui Claudiu Bîrliba aruncă nada unei invitaţii la joacă. O joacă înţeleaptă, pentru că cele 17 lucrări expuse  sunt o iniţiativă bazată pe o găselniţă spectaculoasă, dar al cărei axis mundi profund reflexiv, e doar în aparenţă, o ghiduşie de copil. 

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"

De ce Hopa Mitică? O poţi descifra ad literam privind pe jumătate încurcat, pe jumătate amuzat, către imaginile într-adins răsucite "La Gard". Până şi datele intervalului expoziţional, 13 - 31 martie, par conspira şi-şi joacă pasienţa, perfect natural. (La vernisaj, obiectul în sine, sucitorul, a fost cel care-a reformulat parametrii seriozităţii imediat).
Aşadar, cu pământul devenit cer şi umbră mai realist(ic)ă, ca personaj, decât cel/ cei cărora le aparţine în fapt, porţile autocreativităţii sunt larg deschise şi magnetismul jocului asigurat.

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"


"Hopa Mitică este matrioșca pusă fix în cap. E lumea noastră. Lumea în care trăim. O lume anapoda, o lume întoarsă pe dos, o viață în care uneori valorile se modifică, în care oamenii devin umbre pe asfalt. Suciturile pe care le privești sunt jocuri de pe străzile ființei tale. Oprește-te și sucește-le în mintea ta! Eu nu inventez roata, eu doar o învârt. Nici nu mi-am propus să scrijelesc inima, ci îmi doresc doar să o întorc și pe partea cealaltă, pe acea parte prea puțin știută și simțită. Mitică sunt eu, ești tu. ”Hopa” e tăvălugul zilei, al clipelor de acum.

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"


O alegorie aşadar a lumii ireale, pe care o trăim pârând să fi uitat că putem respira fără taste, butoane sau superficiale fasoane. 
În perfect (r)acord sufletesc cu cel mai recent expozant, membrii Clubului Fotografilor cam de asta cred că s-au "complicat". Îşi doresc să țină lumea în clipe. Ei ştiind deja că, măsurată aşa, are un farmec tributar, transfigurată estetic, alegoric sau analitic după indicii parafate pe paşi. Pe paşi şi pe lentila unui obiectiv menit a te scoate sau ancora în ea, după bunul plac şi eternitatea efemeridelor ce fac marele spectacol, într-un final." (Raluca Sofian-Olteanu).


Claudiu Bîrliba alături de fiul său Matei (care ne-a încântat și cu o interpretare proprie reușită - Stairway to Heaven - Led Zeppelin)

Şi pentru cã cele douã expoziţii: "AN 2016" - expoziţia colectivă a membrilor Clubului Fotografilor Iaşi şi "Hopa-Miticã" - prima expoziţie personalã Claudiu Bîrliba, pot fi admirate pânã la sfârşitul lunii martie 2017 în Parcul Copou, vã invit cu toatã cãldura (în ton cu primăvara) sã mergeţi sã le vedeţi. Pentru cã, aşa cum am mai spus-o, meritã: nu costã nimic şi satisfacţia este garantatã.


Sã auzim numai de bine !