Se afișează postările cu eticheta Clubul Fotografilor Iasi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Clubul Fotografilor Iasi. Afișați toate postările

marți, 13 februarie 2018

Poveste în Alb şi Negru

Aşa cum obisnuieşte în fiecare AN, Clubul Fotografilor Iaşi vã invitã la expoziţia anualã de fotografie alb-negru, cu lucrãri ale membrilor clubului, fotografii realizate în anul 2017.
Aşadar, cu mic-cu mare veniţi de vedeţi şi admiraţi! 



Clubul Fotografilor Iaşi
Galeria de Artă “La Gard”

Expoziţie de fotografie

AN 2017

Bianca Adiaconiţei, Florin Aioanei, Mihaela Ajităriţi, Eva Androniu, Ioan Apetrei, Nicu Apostu, Marius Balan, Claudiu Bîrliba, Bogdan Burlacu, Mihaela Burlacu, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Vlad Colotilă, Ilona Corfu, Raluca Damian, Cristian Gafitescu, Mirela Grosu, Romică Horhotă, Vasile Iacob, Cătălin Manolescu, Laura Manolescu, Larisa Maxim, Dorin Mocanu, Doru Nastas, CĂtĂlina Neculau,Gheorghiţă Nemţanu, Mona Oanea, Daniel Olariu, Alexandru Pohaţă, Codrin Popescu, Adrian Purice, Ionuţ Rebegea, Cătălin Străjeru, Petronela Şerbănescu, Adriana Tofănescu, Cristian Ţibu, Sorin Untu, Vasile Ursache, Cristian Vidraşcu, Cristina Zaharia, Oana Zobu.

Vernisaj: Marţi, 13 februarie 2018, ora 18:30, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Copou

Perioada expozițională: 12 februarie – 2 martie 2018

“AN 2017” este numele expoziţiei de fotografie ce reuneşte lucrările a 45 de membri ai Clubului Fotografilor Iaşi care îşi desfăşoară activitatea la Casa de Cultură “Mihai Ursachi” din Parcul Copou. Pasionaţii de fotografie ieşeni au ales cea mai bună imagine realizată în anul precedent pentru a o expune “La Gard” (gardul Parcului Copou, cea mai vizitată galerie de artă din Iași).
Ieşenii pot admira lucrări din locuri diverse ale lumii, vizitate de cei care fac parte din Clubul Fotografilor Iaşi. Vă invităm să participaţi alături de noi la vernisaj, iar mai apoi să vizionaţi cele 52 de fotografii în Alb şi Negru.


Afiș realizat de Florin Aioanei
Text: Ghenadie Cebanu

Intri dacã vrei, rãmâi dacã-ţi place.

Sã auzim numai de bine...



 


luni, 8 ianuarie 2018

“Obiceiuri din străbuni” - expozitie colectivã de fotografie

Ca de obicei Clubul Fotografilor Iasi începe anul în fortã. În perioada 1 - 19 ianuarie 2018 în Galeria de Artă “La Gard” de lângã Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, Clubul Fotografilor din Iași, Clubul Foto FOCUS – Botoşani si Foto Club Neamţ vã invitã la expoziţia de fotografie “Obiceiuri din străbuni”.


 Afișul realizat de colegul nostru Florin Aioanei îl puteti vedea mai sus..
Expun: Mihaela Ajităriţi, Florin Aioanei, Ciprian Babor, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Andrei Florin, Mirela Grosu, Vlad Luncanu, Cătălina Neculau, Gheorghiţă Nemţanu, Codrin Popescu, Ovidiu Porohniuc, Mariana Scubli, Cătălin Străjeru.

Perioada expoziţională: luni, 1 ianuarie 2018 – vineri, 19 ianuarie 2018.  

Vernisajul va avea loc: marţi, 9 ianuarie 2018, ora 18:30 în Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”

Unul dintre cele mai frumoase şi înălţătoare obiceiuri al sărbatorilor de iarnă este colindatul. Este o forma de expresie atât de ingenuă şi grăitoare pentru sufletul unui popor care se defineşte pe el prin această tradiţie milenară. Obiceiurile de iarnă au rădăcinile în ritualurile practicate înaintea apariţiei creştinismului. La trecerea dintre ani se urmărea înlăturarea energiilor negative acumulate în decursul anului şi pregătirea noului an pentru o viaţă mai bună şi mai prosperă. Diverse animale venerate asigurau rezolvarea anumitor probleme din viaţa de zi cu zi. Dansul caprei ne duce cu gândul spre cultul fertilităţii. Ursul era un animal venerat pentru forţa lui.
Mircea Eliade susţinea: “Asemenea ceremonii sunt încă populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crăciunului, până la Bobotează. La origine, acestea erau ceremonii în legatură cu întoarcerea periodică a morţilor şi comportau tot felul de măşti animale – cal, capră, urs (…)” .
 Text şi mediatizare: Constantin Ciofu.

Alte informatii


Web: clubulfotografiloriasi.ro
FB: www.facebook.com/clubulfotografiloriasi
 
Vã asteptãm cu mic-cu mare. Intrarea este liberã. Sã auzim numai de bine.

miercuri, 5 iulie 2017

Proiecte cu umbre

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare


Despre Shadow Art sau arta cu umbre aţi mai auzit probabil, sau aţi citit. Pe net găsiţi materiale fără număr-fără număr, care oferă informaţii, imagini şi filme despre această formă de artă. Da, este vorba despre o formă aparte de artă sculpturală în care umbrele 2D generate de o sculptură 3D oferă instrumentul necesar pentru generarea efectului artistic. (vezi pe scurt AICI).


Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare (de remarcat textura)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Întotdeauna am susţinut că umbră în fotografie, ca şi alte câteva elemente speciale (ex: siluetele, reflexiile, etc), generează efecte aparte oferind fotografului posibilitatea de a realiza imagini "artistice" care au un efect deosebit asupra privitorului. Fără a avea pretenţia că am stabilit vreo legătură între fotografie şi Shadow Art am încercat să găsesc o serie de elemente similare care să stârneascã imaginaţia fotografului doritor să experimenteze.

Prin urmare, pe scurt, astăzi vă propun două idei de proiecte fotografice cu umbre.

Prima este bazatã pe editare şi constã în a fotografia oamenii/lucrurile şi umbrele lor de sus în jos, iar mai apoi de a edita fotografia. Scopul final este acela de a  "aşeza" umbra într-o poziţie... fireascã, adică verticală. Pe acesta idee, Claudiu Bârliba - colegul meu de la Clubul Fotografilor, a realizat o expoziţie acum ceva timp despre care am amintit AICI.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare


Dacă este vorba de persoane (în majoritatea cazurilor) umbra va fi orientată cu capul în sus. Umbra ia astfel locul subiectului care a generat-o şi devine ea însăşi subiectul principal. Efectul este uneori neaşteptat, iar dacă fotografia devine monocromã rezultatul poate fi spectaculos. Iată câteva exemple, mai jos: 

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare - Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare


A doua idee de proiect-shadow este bazatã pe un scenariu şi constã în a fotografia umbrele "intervenind" cumva în cadru, oferind un sens mesajului său generând o poveste. Cel mai simplu mod  este de a-ţi fotografia propria umbră în relaţie cu o alta. Sau te poţi folosi de umbra cuiva dar asta presupune, de multe ori, să aştepţi... momentul. Şi în acest caz fotografiile alb-negru sunt de efect, mai ales dacă pun în valoare texturi deosebite. În aceastã variantã "aranjatã" existã posibilitatea de a crea personajele şi/sau scenariul. Pe această idee se bazează spectacolele cu umbre ( vezi AICI) şi aşa numitul Shadow Puppets în care păpusile-umbrã sunt realizate cu ajutorul mâinilor.


Exemplele de mai jos ilustrează acest al doilea ţup de proiect.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu - blog Foto-Ideea
Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)


Luminã bunã, umbre "prietenoase" şi succes!
Să auzim numai de bine.


joi, 15 iunie 2017

Iaşi Underground

Ca în orice altã metropolã care se respectã, lumea bârfeşte că şi în subteranele Iaşului existã o reţea de tuneluri la intersecţia cãrora se aflã pivniţe trainice din piatrã. O legendă mai veche spune cã existã un tunel care trece pe sub Bahlui şi leagã zona fostei curţi domneşti (azi Palatul Culturii) de curtea mãnãstirii de la Cetăţuia.
De-a lungul timpului, în ultimii 50 de ani am avut ocazia sã vãd în diverse cartiere ale oraşului urmele a diverse construcţii subterane din piatrã.

Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)
Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)


Voi încerca sã le trec în revistã şi voi prezenta câteva fotografii pe care le-am putut realiza la "locul faptei." Îmi amintesc cã prin 1997-1998 am citit pe o paginã de web a fostului furnizor de Internet Dynamic Network Tehnology (DNT) o informaţie legată de aceste construcţii subterane. Se spunea acolo ca pe la începutul sec XX, în urma unui inventar, armata a reuşit să descopere tuneluri subterane pe teritoriul oraşului, care însumate atingeau mai bine de 100 km lungime.  

Primele informaţii pe care le-am aflat încă din copilărie erau legate de "Turnul străjerilor" aflat în apropierea Palatului  Culturii  (în curtea fostului gimnaziu "Alexandru cel Bun" din str. Palat). Se  spune că de aici pleacă tunelul care se îndrepta spre Cetăţuia.


Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)
Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)


În timpul lucrărilor de modernizare a orașului, în vremea comunismului şi în anii de după, s-au descoperit multe ruine ale fostelor tuneluri şi pivnițe adânc săpate în pământ. Unele dintre ele, cele mai multe, au fost distruse sau "plombate" cu zeci de metri cubi de beton iar unele, destul de puţine, au fost păstrate și conservate.

Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã
Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã


Dari cercetătorii de azi nu susţin teoria existenţei unei reţele subterane pe teritoriul oraşului Iaşi. Şi asta atât din cauza lipsei dovezilor care au dispărut dar şi datorită inexistentei, spun unii, a unei "abordări arhitectonice" reale în studiul istoric al "dulcelui târg".


Se pare că pe Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cubului, există intrarea într-o galerie de catacombe, dar ea este închisă astăzi.

Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub
Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub


În ceea ce priveşte beciurile din piatrã, sunt bine cunoscute pivniţele de la "Bolta Rece", cele de la "Casa Pogor", dar şi din zona altor construcţii vechi.
Majoritatea caselor erau ridicate din lemn, paie și șindrilă, dar tunelurile şi pivniţele erau zidite din piatră. Există o ipotezà care spune că în zona satului Pietrărie, comuna Bârnova, lângă Iaşi, trăiau meşteri renumiţi pentru construcţia de tuneluri şi beciuri trainice din piatrã.

Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"
Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"


S-au mai descoperit şi alte intrări în tuneluri subterane pe teritoriul Iaşului şi enumăr doar câteva:
  • la teatrul de varã, încã nefinalizat din zona Palas;
  • deasupra benzinăriei de la intersecţia străzilor Colonel Langa, Sf. Andrei şi Uzinei;
  • în zona Pasajului "Mihai Eminescu", lângã Biblioteca Centralã Universitarã ("plombate");
  • pe teritoriul complexului Palas ("plombate");
  • în zona pasajului Sf. Vineri de lângă Hala Centrală (reabilitate partial);
  • pe strada Lapuşneanu în apropierea cinematografului Republica;
  • la mănăstirea Cetăţuia; etc.

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" -Piata Unirii



Există diverse ipoteze în ceea ce priveşte utilizarea unor astfel de construcţii trainice. Iată câteva
  • adăposturi în cazul atacării localităţii de către armatele străine. Se spune că erau folosite de populație pentru a se retrage din calea cotropitorilor, cunoscând frica popoarelor migratoare faţă de întuneric şi  zona subterană;
  • căi de deplasare în caz de pericol;
  • foste conducte de canalizare;
  • locuri de tortură;
  • crame / locuri de adăpostire a vinului (având în vedere tradiţia viticolă a localnicilor).

Folosesc prilejul pe care mi-l oferă această postare pentru a insera  câteva fotografii personale, propuse pentru o expoziţie colectivă în luna mai, anul 2013. Expoziţia s-a numit "SubExpus" şi a avut ca tema pasajele terane şi subterane ale oraşului Iaşi.
Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - Piata Unirii

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" -pasaj Hala Centralã

Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - str. Cuza Vodã



Expoziţia colectivã "SubExpus" - blog FOTO-IDEEA
Expoziţia colectivã "SubExpus" - zona Casa Modei



Să auzim numai de bine.



 


sâmbătă, 15 aprilie 2017

Un Paște fericit !

Şi astăzi o postare scurtă.prilejuită de zilele ce stau să vină. Sărbătorim un eveniment important în istoria umanităţii şi luând în considerare cele petrecute în ultimele zile, gândurile noastre ar trebui să se îndrepte mai mult ca oricând spre... cele sfinte. 



Un eveniment important trebuie totdeauna păstrat în memorie şi în zilele noastre fotografia este o metodă de arhivare a faptelor şi,  de ce nu, a gândurilor noastre !




Am înserat în postare o serie de fotografii personale din cadrul unei expoziţii realizate acum ceva timp la Sala Gotică a Mănăstirii "Trei Ierarhi" din Iaşi. Expoziţia colectivă a purtat titlul "Bucuria luminii" şi a fost realizată împreună cu colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi.







Sfintele sărbători să vă aducă linişte în suflet, multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi de a vă ajuta semenii. Iar o părticică din lumină cea sfântă să vă călăuzească în pasiunea această frumoasă care se numeşte fotografie. Un Paste luminat şi fericit  !







miercuri, 22 martie 2017

Fotografii cu Hopa-Miticã

afiș al expoziției Hopa-Mitică
Unul din cele două afișe ale expoziției "Hopa-Mitică"
În aceeaşi zi de marţi când am vernisat expoziţia colectivă "AN 2016", eveniment despre care am povestit în postarea anterioarã, am vernisat și o "personală". Este vorba de expoziţia colegului meu de la Clubul Fotografilor Iaşi, originalul şi mereu imprevizibilul Claudiu Bîrliba. Pânã acum, în expoziţiile la care a participat, Claudiu ne-a obişnuit cu minunate fotografii de peisaj. Pentru că este un fotograf-călător și un iubitor al muntelui. 

afiș al expoziției Hopa-Mitică
Al doilea afiș al expoziției "Hopa-Mitică"

De data aceasta, simpaticul nostru coleg are în vizorul obiectivului lumea anapoda în care trãim, o lume cu fundul în sus, într-o viață în care noi oamenii devinim uneori, doar umbre. Sunt gândurile autorului, gânduri ce însoţesc prezentarea expoziţiei personale de fotografie "Hopa Miticã".


Aspecte de la vernisaj - foto Raluca Damian
Aspecte de la vernisajele de marți - Sala Diotima a Casei de Cultură (foto:Raluca Damian)

Dar aşa cum am promis vreau sã includ în aceastã postare a doua parte din excelentul articol al publicistei Raluca Sofian-Olteanu, articol pe care mã bucur cã am putut sã-l citesc şi sã-l public la "prima mânã". (Prima parte o puteţi citi în postarea anterioarã).

"... Deloc în altă ordine de idei, ci doar în continuarea lor, personala lui Claudiu Bîrliba aruncă nada unei invitaţii la joacă. O joacă înţeleaptă, pentru că cele 17 lucrări expuse  sunt o iniţiativă bazată pe o găselniţă spectaculoasă, dar al cărei axis mundi profund reflexiv, e doar în aparenţă, o ghiduşie de copil. 

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"

De ce Hopa Mitică? O poţi descifra ad literam privind pe jumătate încurcat, pe jumătate amuzat, către imaginile într-adins răsucite "La Gard". Până şi datele intervalului expoziţional, 13 - 31 martie, par conspira şi-şi joacă pasienţa, perfect natural. (La vernisaj, obiectul în sine, sucitorul, a fost cel care-a reformulat parametrii seriozităţii imediat).
Aşadar, cu pământul devenit cer şi umbră mai realist(ic)ă, ca personaj, decât cel/ cei cărora le aparţine în fapt, porţile autocreativităţii sunt larg deschise şi magnetismul jocului asigurat.

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"


"Hopa Mitică este matrioșca pusă fix în cap. E lumea noastră. Lumea în care trăim. O lume anapoda, o lume întoarsă pe dos, o viață în care uneori valorile se modifică, în care oamenii devin umbre pe asfalt. Suciturile pe care le privești sunt jocuri de pe străzile ființei tale. Oprește-te și sucește-le în mintea ta! Eu nu inventez roata, eu doar o învârt. Nici nu mi-am propus să scrijelesc inima, ci îmi doresc doar să o întorc și pe partea cealaltă, pe acea parte prea puțin știută și simțită. Mitică sunt eu, ești tu. ”Hopa” e tăvălugul zilei, al clipelor de acum.

Claudiu Bîrliba - expoziție Hopa-Mitică
Claudiu Bîrliba - expoziție "Hopa-Mitică"


O alegorie aşadar a lumii ireale, pe care o trăim pârând să fi uitat că putem respira fără taste, butoane sau superficiale fasoane. 
În perfect (r)acord sufletesc cu cel mai recent expozant, membrii Clubului Fotografilor cam de asta cred că s-au "complicat". Îşi doresc să țină lumea în clipe. Ei ştiind deja că, măsurată aşa, are un farmec tributar, transfigurată estetic, alegoric sau analitic după indicii parafate pe paşi. Pe paşi şi pe lentila unui obiectiv menit a te scoate sau ancora în ea, după bunul plac şi eternitatea efemeridelor ce fac marele spectacol, într-un final." (Raluca Sofian-Olteanu).


Claudiu Bîrliba alături de fiul său Matei (care ne-a încântat și cu o interpretare proprie reușită - Stairway to Heaven - Led Zeppelin)

Şi pentru cã cele douã expoziţii: "AN 2016" - expoziţia colectivă a membrilor Clubului Fotografilor Iaşi şi "Hopa-Miticã" - prima expoziţie personalã Claudiu Bîrliba, pot fi admirate pânã la sfârşitul lunii martie 2017 în Parcul Copou, vã invit cu toatã cãldura (în ton cu primăvara) sã mergeţi sã le vedeţi. Pentru cã, aşa cum am mai spus-o, meritã: nu costã nimic şi satisfacţia este garantatã.


Sã auzim numai de bine !


luni, 20 martie 2017

Un AN in alb si negru

Postarea de astãzi vine firesc în continuarea unui eveniment la care am participat sãptãmâna trecutã. Este vorba despre vernisajul unei expoziţii de fotografie intitulata "AN 2016" organizatã de cãtre Clubul Fotografilor Iaşi în galeria "Labirint" de la casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Afișul expoziției AN 2016 - Clubul Fotografilor Iași
Afișul expoziției AN 2016 - Clubul Fotografilor Iași


Evenimentele fotografice de de tip "AN"=alb-negru (având drept sufix anul anterior, ex: AN 2014, AN 2015, etc) s-au permanentizat în cadrul activităţilor anuale ale CFI. Textul de mai jos nu-mi aparţine. L-am preluat, cu voia autoarei, dintr-un text mai lung ce ar urma sã aparã într-o nouã revistã ieşeană în perioada urmãtoare. Textul aparţine Ralucãi Sofian-Olteanu, redactor la revista Cronica Veche.

  Raluca Sofian-Olteanu este un publicist de excepţie, un om deosebit, care îmi place prin modul cum scrie, cum gândeşte și mai ales cum "vede" lucrurile. Îmi permit sã împart în douã pãrti materialul primit: prima parte o puteți citi în continuare iar a doua o voi insera în viitoarea postare pe blogul FOTO-IDEEA. Prin urmare....


" În sferele artistice, după cum veţi fi observat, bilanţurile se fac în primul trimestru al noului an. Plouă cu nominalizări şi te laşi inspirat, visând la rându-ţi, cu ochii deschişi, topuri de uz personal. Într-una dintre aceste naive retrospective, în care mă înfăşor ocazional, exista şi-un foarte plauzibil trofeu pentru... cel mai trecut prag. Mă refer exclusiv la cele pe care le calci benevol, nu anevoios ci, nevoie mare de voios, clar nu mânat de perpetue îndatoriri, bifate conştiincios. Pe şleau, dacă ceremonia în sine s-ar oficializa, probabil că pe cartonaşul din plicul câştigător ar sta, scris negru pe alb, Diotima, sala mare, a Casei de Cultură "M. Ursachi" Iaşi..."

Sala Diotima a Casei de Cultură "Mihai Ursachi" - vernisaj expoziție AN 2016
Sala Diotima a Casei de Cultură "Mihai Ursachi" - vernisaj expoziție AN 2016


"...Cel care m-a inspirat a aşterne însa rânduri spontan e celălalt, Clubul Fotografilor, mai exact. Spre deosebire de primul, nu l-am curtat, nici insistent, nici inspirat. Nu l-am pentru că mi-l închipuiam foarte tehnic iniţial, un soi de inginerie a peliculei, predata complicat, prin discursuri jonglând cu termeni ca: expunere automată, comutator al focalizării manuale, prioritate de diafragmă, amploarea aberaţiilor, cromatica axială şi alţi (mulţi) câţiva, preluaţi din eter, la un seminar de gen, bucureştean. Că vor fi existând între cursurile coordonate de Dan Mititelu fragmente aidoma, nu mă îndoiesc şi le consider fireşte, un dat necesar, dacă ţi-e a schimba macazul, dinspre statutul de amator (a)pasionat către cel de profesionist titrat.


AN 2013 (foto Constantin Ciobanu)
AN 2013 (foto Constantin Ciobanu)


 În ceea ce mă priveşte altele sunt detaliile şi întâmplările care m-au făcut să admit, la un moment dat, că am de-a face cu un grup de colecţie, personalizat. Le-am urmărit expoziţiile "La Gard" zâmbind şăgalnic vreunui titlu care refuza să fie similar, în trend sau banal. Cu dus întors, cu schepsis, cu un joc de cuvinte sau o schimbare de plan, care te fericit intriga. Le-am urmărit camuflat ieşirea, relativ rapidă, din anonimat, am invidiat excursiile de liberă sau tematica practică prin care au evadat şi le-am finalmente audiat ocazional întrevederile publice, puse în scena lunar. Şi punere în scena nu e o sintagmă hazardată, pentru că asta sunt de fapt, un spectacol interactiv, în care vizionările se
întrepătrund cu delicioase disertaţii, abordate adesea atipic şi nu para-protocolar. În cadrul lor, membrii grupului au sfârşit prin a-şi devoala setea de aventură şi poveste care-i aduce împreuna de fapt. Iar mărturii rămân expunerile a căror diversitate n-o poţi nega: de la portrete sau tipologii fotografice, la certe mistere ascunse în spatele unor instantanee celebre, de la fotografia arhitecturala la imaginea alegorică, de la "vânarea" subiectului, la starea de graţie, atinsă când, dimpotrivă, subiectul e cel care se "grăbeşte", îţi iese în întâmpinare, te găseşte.


AN 2014 (foto Constantin Ciobanu)
AN 2014 (foto Constantin Ciobanu)


În miez de martie, Clubul Fotografilor a dat lumii de ştire despre un dublu vernisaj şi implicit, după cum bine intuiaţi deja, un bilanţ. O personală şi un album lansat, intitulat curat AN 2016. Atât, simplu, nimic sofisticat. Nu până să i te strecori printre pagini şi să-i afli unghiul de abordare, premeditat. Realizat în alb-negru, albumul îmbina nota de clasic rafinament, definitoriu fotografiei de artă în special, cu un gest în fond de curaj dat fiindcă nu orice fotograf se simte, în aceste circumstanţe, valorizat. În plus spre deosebire de ceilalţi ani, s-a recurs la autoevaluare, iar amănuntul deşi a încurcat iţele selecţiei suplimentar, a reuşit să conducă spre un produs final, de două ori mai...cald.
 În termenii celui ce semnează prefaţa, profesorul Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi, Ioan Răducea, avem de-a face cu "o dominantă rezultată din preocuparea de a asocia funciarul realism fotografic cu simbolica gestului cotidian. O investigaţie obiectivă care nu exclude poezia şi crestele învelite în ceaţă, senzualitatea liniilor feminine, purul spirit geometric sau pictorialismul american". Mă gândeam însa în timp ce fotografiile rulau, proiectate pe acordurile executate de tânărul Matei Bîrliba la pian, şi pe ecranul sălii de vernisaj, ca intimitatea acestor instantanee, departe de a te, ştiu şi eu, găsi stingher cumva, îţi induce o experienţă proprie, de care te bucuri şi o conştientizezi treptat. Păşeşti pe amintirile altora ca pe pietrele unui râu, transfunzându-le topica şi toposul, agale, între-ale tale.

AN 2015 (foto Constantin Ciobanu)
AN 2015 (foto Constantin Ciobanu)


O dată văzute, instantaneele fac parte deja, dintr-o memorie proprie, doar a ta. Şi chiar dacă poate n-a fost aşa AN-ul tău 2016 se anunţa brusc spectacular. C-ai planat cu privirea peste oraş (Larisa Maxim) sau peste cascadele de gheaţă ale un vârf montan ireal (Sorin Untu), că te-ai bucurat de ţărână unui drum fără orizontul practic al unei destinaţii (Romică Horhotă), ai plutit împăcat (Ioan Apetrei) sau dimpotrivă, ai pus sub lupa one moment în time (Dorian Butnaru), a meritat. Ai privit circumspect starea de spirit a altora (Adrian Purice), ai dus poveri artizanale (Daniel Olariu) şi-ai evadat din tine însuti la un moment dat ( Bogdan Cernea). Pe-o scară pisicească de umbre solare, sufletul s-a ghemuit spre închinare (Constantin Ciobanu) chiar în secunda în care totul s-a disipat şi n-a mai plecat de la cap (Ioan Răducea). Ai ieşit din mulţime (Khaled Matar) şi-a fost ce sperai să fie, pentru că ai simţit pentru întâiaşi dat' ochii lum(in)ii cum te-au fixat (Alexandru Pohoaţa). Ai trăit mistice revelaţii (Constantin Ciofu). Ai stagnat sau schimbat direcţia bulversat (Codrin Popescu). Ai fost strâns îmbrăţişat (Bogdan Burlacu), atras (Bianca Adiaconiței), înlocuit (Oana Zobu), sustras (Petronela Şerbănescu) şi reintegrat celui mai complex ansamblu arhitectural, viaţa (Vasile Iacob). Ai privit clipa în ochi, aşa cum e ea ( Ionuţ Rebegea).
 Dacă fiecare imagine pe care cineva o ia sau o păstrează constituie, un mai expresiv sau doar voalat, autoportret, un fel de oglinda a amintirilor reflectând momente şi chipuri, speciale suficient spre a fi reţinute, atunci, luate ca grup, transpuse-n colaj, aceste poze transparentizează poveştile vieţii în cotidian. Nu-i lucru puţin poate că România ar merita şi ea un departament de fotografie (e printre ultimele tari care încă nu-l are) în muzeele de artă consacrate..."

Despre expoziția noastră numai lucruri bune. Merită să o vedeți !

Alte cuvinte sunt de prisos.

Mulţumesc Raluca Sofian-Olteanu !

Raluca Sofian-Olteanu - redactor la revista Cronica veche
Raluca Sofian-Olteanu - redactor la revista Cronica veche


(va urma)



duminică, 19 februarie 2017

Concepţia, fotografia şi ardeiul

Atunci când vorbim de concepţie în artele vizuale facem referire la modul în care artistul ordonează în lucrarea sa diversele elemente pe care doreşte să le surprindă. Face acest lucru în funcţie de preferinţele şi cunoştinţele sale. Şi porneşte de la faptul că "impresiile vizuale oferite de lume sunt dezordonate şi, adesea, haotice." (Michael Freeman-"Ochiul fotografului")

În cazul fotografiei efortul de "a face ordine" în lucruri este. poate, mai dificil din cauza faptului că aparatul foto înregistrează absolut tot ceea ce se afla în fata obiectivului. Dacă într-un tablou pictorul poate elimina din cadru ceea ce este "în plus", într-o imagine, fotograful trebuie să atenueze într-un fel (prin luminã, umbre, modificând punctul de staţie, etc) elementele care distrag atenţia privitorului de la subiect. În cele din urmã el poate/trebuie să facă asta la post-procesare.

Într-o postare de anul trecut, spuneam că se remarcã uşor cum privitorul "încearcã sã gãseascã într-o fotografie, o relaţie cu un lucru, o fiinţă, o formã cunoscutã şi pe care o/îl identificã rapid." Cu alte cuvinte, admiratorul încearcă să găsească ordinea pe care a dorit sã o impunã fotograful.

Şi aici revin la ideea funcţiunilor unei fotografii. Michael Freeman le separã în douã: aceea de a explora lumea pe de-o parte şi aceea de a explora propria imaginaţie, pe de altã parte. "La una din extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum aratã oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto."

Şi dacã într-o parte vorbim de comunicare, în cealaltã parte vorbim de artã. Linia de separaţie nu este foarte clarã şi bine definitã, dar pasiunea noastrã a apãrut ca o modalitate de satisfacere a unor nevoi personale. - vrem sã comunicãm şi fotografiem ca sã ne documentãm,
- dorim sã ne îmbogăţim percepţia asupra mediului în care trãim,
- dorim sã depăşim nişte limite şi cãutãm prin fotografie noi forme de exprimare,
- dorim sã transformãm şi sã concepem lucruri noi. Iar ceea ce facem trebuie sã fie rezultatul celor mai bune şi nobile eforturi ale noastre.
 
Edward Weston - "Pepper no.30"
Edward Weston - "Pepper no.30" (foto:wikipedia)

Când şi-a reglat aparatul pentru a fotografia un banal ardei verde, nu cred cã Edward Weston ştia ce avea sã
iasã. Fotografia rezultatã pare sã surprindã sculptură modernistă de Hâns Arp . În jurnalul său, Weston scrie: "Este un subiect clasic, complet satisfăcător - un ardei. Dar a ieşit, mai mult decât un ardei. Ceva abstract şi care este complet în afara subiectului fotografiat".

A lucrat la aceastã fotografie apropape o sãptãmânã şi a prelucrat mai mult de 5o de fotografii. A schimbat poziţii, unghiuri, lumini, umbre, setãri. Fotografia se numeşte "Pepper no.30" şi a fãcut istorie. Este descrisã şi analizatã în manuale fundamentale de fotografie. Ce o face sã fie deosebitã!? Am descoperit şi eu misterele luminilor şi umbrelor unui ardei (de fapt era gogoşar-!) în timp ce lucram la expoziţia "Iluzii şi aluzii", dar nu cred că  voi apãrea în vreun manual. 😃

Ardei - XXX - blog FOTO-IDEEA
Ardei - XXX (sau cum am descoperit misterelor luminilor si umbrelor)

Important este cã mi-am îmbunătăţit percepţia asupra lucrurilor (!)😆

S-auzim de bine!