Te rog, nu mai fotografia timpul pe automat !

Oare cum ai putea să simbolizezi timpul / trecerea timpului în fotografiile tale !?

E o întrebare grea şi răspunsul nu poate fi unul singur. S-au străduit filozofi care mai de care să ne lămurească ce este timpul dar noi, "muritorii de rând", nu putem face altceva decât să constatăm că timpul curge şi nu oricum: el trece peste noi şi nu-l mai putem da înapoi.

O relatie temporala copil-persoană în vârstă

"Ne place să spunem că trăim în secolul vitezei, că dacă nu ești cel mai rapid atunci ești mort, că pe cel de pe locul doi nu și-l amintește nimeni. Acceptăm prea ușor un ritm impus de alții, o goană fără sfârșit către ținte care nu sunt aproape niciodată visele noastre..." Am citat din prezentarea la o expoziţie de fotografie a colegului meu Cristian Țibu, de la Clubul Fotografilor din Iaşi, al cărei vernisaj va avea loc marţi, 5 iulie 2016, la ora 18,30, la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" din parcul Copou. Titlul expoziţiei este "Arhitecturi efemere".

Nu cunosc şi nu am văzut nici una din lucrările ce vor fi expuse, dar mi-a atras atenţia cuvântul "efemer" din titlu. EFEMÉR = De scurtă durată; trecător, vremelnic. (dexonline).

Am avut acum 2-3 ani intenţia de a realiza o serie de fotografii în relaţie cu noţiunea de timp şi voi descrie "frãmântãrile" mele de atunci pe acest subiect (fotografiile îmi aparțin).

Cred că este imposibil şi în mod sigur inutil să încerci să simbolizezi timpul ca noţiune în sine (conform dexonline timp= Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor). Dar ceea ce poate fi simbolizat şi aparent... interesează este trecerea timpului (cealaltă accepţiune a timpului, conform dexonline este: timp= Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz).

În fotografie, trecerea timpului poate fi simbolizata în diferite moduri:

• utilizând un instrument de măsurare a timpului: un ceas, un calendar, o clepsidră

• utilizând relaţia tânăr - bătrân

Pare că undeva în față se zărește tineretea trecută

• prezentând efecte ale trecerii timpului:  o casă veche, o faţă ridată, un cimitir, un om în vârstă

În prim plan simbolul crucii, în fundal o persoană cu barbă albă

Un bărbat cu toiag în parcul cu copaci înalți

Trei generații...

•  folosind elemente ce simbolizează schimbarea/dezvoltarea în timp (de ex: o spirală)

În fundalul străzii, două imagini din două epoci diferite

Spirala ceasului de la Palatul Culturii (efect Droste)

Filozoful australian Elisabeth Grosz spune: "timpul are o calitate şi aceasta este intangibilitatea, emiterea de particule elementare are loc numai în trecerea sau transformarea obiectelor și evenimentelor. Timpul în sine moare, renăscând şi deschizându-se spre mişcare şi dezvoltare"

Sunt convins "iubite cetitoriule" cã ai cunoștință de încă 15-20 de modalități de simbolizare a trecerii timpului în fotografie. De aceea, dacă ai... timp, arată-ne și nouă aici sau pe Forum câteva din realizările tale. Îți vom fi veșnic recunoscători.

Și apropo, știai că timpul trece mai repede atunci când te grăbeşti !?

Fără să ne grăbim, te invit marţi, 5 iulie 2016, la ora 18,30, la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" din parcul Copou la vernisajul expoziţiei "Arhitecturi efemere" aparţinând lui Cristian Ţibu.

Brexit-ul și Ion Creangă al nostru

Zilele astea toată lumea vorbeşte englezeşte. Nu ştiu dacă gândeşte prea multă lume englezeşte, dar Regatul Unit se afla pe prima pagină a ziarelor şi în breaking-news-urile posturilor de televiziune. Am uitat de căldură, de Campionatul European de Fotbal şi exersãm limba engleză.

Brexit ! Bbb-rexit, Brrrrrr-exit, brex-iiiit şi tot aşa, chiar dacă nu toţi ştiu ce înseamnă asta! Mi-am adus aminte cum noi elevii de la Negruzzi (liceul Costache Negruzzi din Iaşi) obişnuiam să ne bucurăm de regionalismele lui Creangã al nostru cel profund şi obişnuiam să ne amintim de ele în cele mai ciudate momente ale existenței noastre, de zi cu zi.

Ceva de genul - "britanicii şi-au luat rămas bun de la călcâie". "S-au cărăbănit, au pârlit-o la fugă” ar spune povestitorul, iar noi am completa: au pornit de la ideea că Uniunea Europeană “era balcâza şi lălaie de-ţi era frică să înnoptezi cu dânsa în casă”.

Se pare că nimeni dintre cei ce au votat nu a înţeles nimic dar într-un entuziasm subit anti-UE au mers la vot. Cum s-ar zice, “fiecare pentru sine croitor de bine”. O bulibăşeală totală şi-a făcut loc în mintea unor britanici. "Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, var primar cu Chiorilă, nepot de sora cu Pândilă, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerilă ori din târg de la Să-l Caţi, megieş cu Căutaţi şi de urmă nu-i mai daţi".

Cei mai mulţi regretă acum acţiunea cu referendumul, au început să dea înapoi şi fac scenarii de tot felul. “Vorba ceea: lasă-l măi! L-aş lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!”

Dar să dăm la spate <brexitul> lor, cãci vorba ceea : “milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este.”

Modelajul în lut pare un meșteșug simplu

Să ne întoarcem la ale noastre, la Iaşi şi la Copoul nostru cel de toate zilele. De vreo nouă ani de zile în fiecare vară la sfârşitul lui iunie-începutul lui iulie, după târgul "Cucuteni 5000", Asociaţia Meşteşugurile Prutului organizează o tabără de creaţie pentru copii "Micii meşteri din Copou."

Evenimentul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 9 şi 17 ani, care sunt instruiţi de către meşteri populari renumiţi, în tainele unor meşteşuguri populare româneşti tradiţionale (olărit, modelaj în lut, împletituri din paie şi din sfoară, cioplituri în lemn, picturã icoane din lemn şi altele).

Tehnica nodurilor este o artă la îndemână

An de an, Primãria Iasi si Asociatia "Dialog pentru Dezvoltare" Iasi au fost doi din partenerii permanenti ai evenimentului. TVR Iasi, Radio Iasi si presa scrisã localã promovează evenimentul și sunt alãturi de organizatori. Anul acesta, Puteţi învăţa la Iaşi ceva ce poate aţi văzut cândva doar la bunici - spune Ziarul de Iaşi într-un articol de acum câteva zile.

Atelierul de pictură icoane pe lemn

De la an la an numărul celor prezenţi a crescut şi la ediţia din 2016 (cea de-a IX-a) numărul copiilor prezenti a ajuns la peste 100. Într-un fel sau altul, mă simt legat de această tabără pentru că am participat la organizarea unora din cele 9 ediţii şi sunt atasat de Asociaţia ART - Meşteşugurile Prutului. Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2008, în  urma unui proiect  european la care am participat. Meritele cele mai mari în organizare şi "sufletul" taberei este Silvia Cozminca, preşedinta Asociaţiei, fără de care lucrurile ar fi mult mai complicate. Aş vrea să găsim o formă de finanţare permanentã şi metode de a asigura sustenabilitatea acestui eveniment devenit deja permanent şi la care toată lumea vrea să fie an de an partener.

Tot în tabără învățăm și meșteșugul vânzării lucrărilor noastre

Vă invit deci în perioada 27 iunie - 2 iulie 2016, în Parcul Expoziţiei din Copou (vis-a-vis de Grădina Botanică)  să vedeţi ce pot face peste 100 de copii frumoşi şi 11 meşteri inimoşi în decurs de o sãptãmânã.

FOTO-IDEEA : În urmã cu doi ani de zile în urma unui astfel de eveniment am avut ocazia sã particip la organizarea de cãtre Clubul Fotografilor Iasi a unei expozitii colective de fotografie cu titlul "Mâinile" din care puteti vedea mai jos câteva lucrãri personale.

Sculptura în lemn

Meșteșugul olăritului cere abilitate, atenție și efort

Panorama ca proiect fotografic

Am prezentat într-o postare anterioară unele din cele mai mari panorame 360 de grade realizate până acum în lume

• In2white MontnBlac
• GigaPan 

In perioada când fotografierea se făcea doar pe film, realizarea unei panorame era un proces foarte complex şi costisitor care presupunea suprapunerea şi potrivirea fotografiilor "cap-la-cap" în laborator, re-fotografierea şi reluarea procesului. Fotografierea şi "însăilarea" fotografiilor era o treabă destinată doar profesioniştilor.

Astăzi, în perioada fotografiei digitale realizare unei panorame cu unghi mare de deschidere este o problemă mult simplificată, pentru că operaţiunea cea mai grea ("coaserea"atentă a fotografiilor componente - stitch-engleza) depinde de aplicaţia folosită.

Aplicaţiile de acest gen (stitch software) sunt din ce în ce mai sofisticate şi realizează imaginea finală în timpi record, de pana la câteva sute de ori mai rapid decât în cazul fotografiei pe film.

Panorama 180 grade - Vatra Moldovitei

Mai mult de atât, o serie de camere foto au inserate în softul propriu tot felul de subrutine care facilitează realizarea fotografiilor componente ale panoramei, ba chiar panorama în versiune aproape-finala, ce necesită doar operaţiuni simple de post-procesare.

Iată câteva amănunte care vă pot ajuta să învăţaţi repede şi să realizaţi fotografii panoramice cu deschidere mare de până la 360 de grade:

1. Păstrează nivelul înălţimii aparatului (eventual foloseşte un trepied)

Este una din operaţiunile cele mai impostante. Dacă faci un număr de 3-4 imagini păstrarea nivelului cu exactitate nu este foarte importantă dar, dacă faci 30-40 de imagini, nivelul devine foarte important pentru suprapunerea corectă a detaliilor în procesarea realizată de apilcatiile corepunzatoare.

2. Înainte de a demara acţiunea de fotografiere alege foarte bine nivelul. Priveşte cu atenţie în toate direcţiile: sus, jos, de jur împrejur;

3.În cazul în care camera ta are modul <panorama> foloseşte-l

Primele panorame 360 de grade le-am realizat în urmă cu 15 ani cu un aparat compact Canon Powershot 320A, care avea acest mod de fotografiere presetat. Panorama de 360 de grade o realizam din 6 fotografii, iar cea mai dificilă operaţiune s-a dovedit a fi suprapunerea fotografiilor care făceau trecerea de la cerul puternic luminat de soare (contralumină) la zona opusă soarelui. Dar camera foto rezolva destul de elegant acest aspect. Manual lucrurile pot fi uneori mai dificile.

4. În cazul în care camera nu are mod <panorama> fii foarte atent la zonele de separaţie ale fotografiilor. 

De asemenea, atenţie la poziţia colţurilor imaginii care sunt în general distorsionate, funcţie de selecţia pe care o alegi. În general, se recomandă ca suprapunerea imaginilor să fie de cel puţin 30%.

5. Atenţie la mişcările care îţi apar în cadru. Dacă ai multe zone blurate, softul poate să-ţi rateze suprapunerea corectă şi atunci toată munca de fotografiere este ratată şi trebuie să o iei de la capăt. Dacă mai ai cum!

Iată mai jos câteva exemple personale de panorame (180 grade şi 360 de grade) realizate la interior şi exterior.

Marea Neagra la Constanta (180 grade)

• Panorama cu povesti - Bojdeuca lui Ion Creanga din Iasi (panorama este realizata prin suprapunerea imaginilor individuale a fiecarei  povesti in parte.

• Panorama oale 360 grade - Sala Olarului (an 2001) - Complexul Muzeal National Moldova Palatul Culturii din Iasi poate fi vizualizata AICI. Desfasurata o puteti vedea mai jos. Se poate intui dificultatea la suprapunerea imaginilor in zona foarte luminata a imaginii

FOTO-IDEEA - Cateva idei de proiecte cu panorame:

• panoramele pietelor dintr-o localitate
• panorame interioare ale sălilor mari din oras
• panorame ale parcurilor

In final iata cateva aplicatii gratuite (stitch application) destinate procesarii panoramelor. Fiecare din aplicatii are tutoriale si ghiduri specifice destul de detaliate.

• Panorama Perfect Lite - versiunea gratuita a produsului comercial (are limitari la dimensiunea panoramei) - (Windows, Mac, Android, iPhone)
• Hugin  (Windows si Mac) 
• Image Composite Editor (ICE) - realizat de Microsoft
• Autostitch - versiune demo gratuita  (Windows si Mac) 

In general, camerele foto care au in softul propriu facilitati pentru panorame vin insotite si de programe stitch corespunzatoare.

Banul, pasiunea și fotografia

De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.

Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu . 

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 

Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik

"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.

Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.

Prietena mea statuia

Stabilește întotdeauna o relație

Acum ceva vreme citesc un articol (mediafax) din care aflu cã reţeaua de socializare Facebook a eliminat din fluxul său de informaţii fotografia unei statui celebre în Danemarca si în întreaga lume si anume Mica Sirenă (The little mermaid. după H.C Andersen). Explicatia destul de seacã este cã nuditatea statuii ar avea conotatii sexuale.

Foto: Avda-berlin

Trec peste amãnuntele erotic-comico-pudibonde ale Facebook-ului si mã refer strict la statuie ca subiect în fotografie si temã pentru un proiect fotografic frumos. Si dacã mai pui la socotealã cã sesiunile fotografice pot avea loc într-o minunatã cãlãtorie într-un oras minunat precum este Iasul, lucrurile devin de-a dreptul fascinante.

Ideea de a fotografia nemiscarea este provocatoare si nu chiar usor de pus în practicã, dacã vrei sã realizezi o fotografie deosebitã. Întotdeauna am sustinut cã lucrurile aflate în stare de repaus si nu numai, trebuie fotografiate în relatie cu un subiect secundar care sã le punã în valoare. Si chiar dacã nu vei reusi sã spui povestea proprie a statuii sau sã redai parfumul perioadei în care a fost realizatã, vei spune privitorului o poveste nouã si poti transmite un mesaj personal.

La sfat

La picioarele Domnului Cuza

Vremuri grele

Iatã câteva sugestii pe care cred cã un fotograf le poate avea în vedere, dacã doreste sã realizeze fotografii deosebite cu statui.

1. Încearcã "sã izolezi" statuia de fundal, dacă este necesar. Treaba asta o poti face deschizând mult diafragma (f mic:  1.8<5.6)

Pãstrez adâncimea câmpului vizual (Diafragma f=8)

Izolez statuia de fundal (diafragma mai micã f=4)

2. Alege un unghi potrivit si dacã se poate "neobisnuit"

La microfon, Alexandru Lăpusneanu

3. Cautã sau asteaptã un moment potrivit al zilei (când lumina cade bine). Introdu, dacã este posibil, elemente de compozitie ajutãtoare (de ex.- nori, etc) . Ai în vedere si silueta statuii.

Stefane, Măria ta / Tu la Putna nu mai sta...

 4. Ai în vedere si nu ignora oamenii

 

5. Si nu uita: cautã întotdeauna o relatie cu alte elemente din cadru.

Acum la final, mi-am amintit si de statuile "vivante", dar acesta este un alt subiect frumos la care voi reveni.

"Dincolo de nori" fotografiile sunt frumoase

"Dincolo de nori, e o razã de luminã!
Dincolo de nori, e lumea mea! E lumea..."
(Dincolo de nori - Holograf)

Dincolo de nori este soarele si stelele si El-muntele. Dincolo de nori se aflã pasiunea pentru munte a unui om-cãlãtor, atent si sensibil, pentru care Retezatul, Piatra Craiului si Fãgãrasul înseamnã "vecinii", iar Ceahlãul se cheamã "acasã".

Dincolo de nori a declansat omul-pasionat de fotografie care, de foarte multe ori-dupã cum declarã, se hrãneste cu "E"-uri (energie, entuziasm, euforie, echipament).

"Dincolo de nori" e incredibil de frumos spune Mihaela Burlacu, colega mea de la Clubul Fotografilor Iasi. Vã invit sã-i vizitati expozitia persoanalã în Galeria "La Gard".

Vernisajul va avea loc marti, 10 mai 2016, ora 18,30 în sala Diotima a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Aminteam de Mihaela într-una din postãrile mele despre alegerea subiectului în fotografie. Spuneam atunci cã un exemplu bun din acest punct de vedere sunt cei pasionati/interesati de munte. Admirãm la ei peisaje minunate, cu subiecte deosebite, interesante atât datoritã locurilor fotografiate, dar si conditiilor atmosferice în care au fost surprinse acestea.

FOTO-IDEEA: Nu voi scãpa ocazia sã amintesc acum de douã provocãri pe care le aduce în fata foto-creativului, din punctul meu de vedere,  imaginea de peisaj montan. Voi exemplifica cu câteva fotografii preluate de pe blogul colegei mele Mihaela Burlacu.

• Prima provocare este modul în care conferi profunzime cadrului pe care îl construiesti si surprinzi în fotografia ta si aici am în vedere: elemente din prim-plan, locul unde focalizezi si deschiderea diafragmei

Elemente de prim plan care conferã profunzime si spun o poveste

Elemente pe mai multe planuri diferit luminate

Focalizare în prima treime si distanta focalã mare (f mic)

• A doua provocare este gândirea și construirea fotografiei în alb și negru (realizare în post-procesare). Conceperea în alb si negru a fotografiei de peisaj poate conferi mult dramatism cadrului, mai ales dacã sunt prezente si fenomene meteo deosebite (ceațã, nori, zăpadă, etc).

Si un cadou de la autoarea expozitiei "Dincolo de nori"... care se bucurã de mulr succes !