Se afișează postările cu eticheta bloggeri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bloggeri. Afișați toate postările

marți, 12 iulie 2016

Școala Flanco, brandul personal și Steve McCurry


Am participat la sfârşitul lunii trecute la întâlnirea de la Iaşi a Şcolii Flanco "un turneu de poveşti despre blogging, scrieri creative şi business pentru bloggeri".  M-am înscris la eveniment ca blogger-membru al Kooperativei 2.0, filiala din Iaşi şi am avut norocul să fiu acceptat. A fost o experienţă frumoasă pe care mi-ar place să o repet. Evenimentul s-a desfăşurat pe parcursul a șase ore, în cadrul Magazinului Flanco din Palas şi a fost tare fain. Dacă aveţi ocazia, nu ezitaţi să vă înscrieţi şi să mergeţi la un viitor eveniment de acest fel organizat prin Şcoala Flanco. 
Am acumulat informaţii noi şi am beneficiat de experienţa lectorilor care au susţinut prelegerile. Au fost cu noi pe parcursul evenimentului trei oameni minunaţi pe care i-am ascultat cu mare plăcere și interes..

Am vorbit mai întâi despre  Content & Storytelling cu Cristina Bazavan .  După o scurtã pauză a urmat un curs de Personal Branding, susţinut de Cristian China Birta, zis şi Chinezu’, iniţiatorul Kooperativei 2.0. La final am aflat câte ceva despre business-ul cu blogul, despre promovare şi relaţiile cu agenţiile de publicitate de la Sorana Savu (care ne-a învățat printre altele, că și în afaceri, "prietenia este un exercițiu de continuă iertare"!). Aveti AICI  și un filmuleț preluat de la Cristian China Birta pe tema Școala Flanco.

Am avut o scurtă discuție la prima pauză cu Cristina Bazavan, cunoscută ca una dintre "vocile" Europa  FM, ea făcând parte din echipa care a transformat postul de radio în anii '90 în cel mai fain post de radio din România, din punctul meu de vedere.
Cristina Bazavan este, se pare, singurul jurnalist din România care i-a luat un interviu cunoscutului fotojurnalist american Steve McCurry. Interviul (31 decembrie 2011) poate fi citit pe blogul Cristinei Bazavan AICI.

Ca o curiozitate, am aflat că Steve McCurry a fost prezent în România, pentru două zile, în decembrie 1989, în timpul  evenimentelor botezate "revoluţie".

Mi s-a ivit acum ocazia să pomenesc despre un lucru interesant. Am auzit, am citit sau am întâlnit în viaţă mai multe exemple de  creatori în domenii diferite (literatură, teatru, picturã, etc) şi a trebuit să fac diferenţa între momentele de creaţie ale persoanei şi viaţa sa personală. Şi asta pentru că de multe ori cele două nu "se potrivesc". Ca atitudine, corectitudine, onestitate, etc. Și câteodată aceste momente au fost greşit interpretate de noi ceilalţi, de istorici şi de mass-media, iar persoana respectivă a devenit "un  monstru în viaţă".

Cristina Bazavan îmi spunea  că la interviurile pe care le face încearcă să se pună în pielea subiectului sãu. Lucrul nu este de loc uşor şi nu-l poate face oricine. Uneori trebuie să judecăm diferit un artist prin cele douã ipostaze ale sale (creatorul şi omul cel de toate zilele).

Zilele trecute, găsesc pe net în The Sofia Globe un anunţ care spunea că în capitala bulgară a putut fi vizitată, între 25 mai și 17 iunie 2016, o expoziţie a lui Steve McCurry. Tot în această perioadă a apărut un alt articol AICI în care fotograful american, un adevărat simbol al revistei Naţional Geographic, este acuzat că îşi manipulează fotografiile cu ajutorul Photoshop-ului. Steve Mc Curry este cunoscut publicului din întreaga lume pentru portretul său "fata afganã" apărut în 1985 pe coperta revistei Naţional Geographic.

Fata afganã pe coperta revistei National Geographic
Un alt articol pe tema "fraudei" lui McCurry am citit AICI

Apoi am citit interviul cu Steve Mc Curry şi am discutat cu autoarea interviului, lector la Şoala Flanco. Un şir de coincidenţe a făcut ca într-o perioadă scurtă să am în faţă şi în minte chipul si fotografiile artistului fotograf. Cum este în realitate Steve McCurry !? Ce gândeşte, ce vrea, ce dă, ce iubește !?  Şi prin fotografie poţi manipula conştiinţe şi cred că este importantă relaţia biunivocă om-creator. Timpul trece. Îţi formezi o imagine şi deodatã... Îmi pare rău că nu am discutat pe îndelete cu cea care l-a intervievat pe McCurry în ultima  zi a anului 2011.

Pe de altã parte, pentru cã tot ne-a povestit Chinezu', aşa de frumos, despre Brandul Personal,  mã gândesc la "publicitatea negativã" şi la cei care  au folosit-o pentru a ieşi în faţă sau pentru a face, din când în când, câte un "refresh" la imagine !?  Filozofez și zic: oameni suntem...  sau, poate...  oameni suntem !?




duminică, 26 iunie 2016

Brexit-ul și Ion Creangă al nostru

Zilele astea toată lumea vorbeşte englezeşte. Nu ştiu dacă gândeşte prea multă lume englezeşte, dar Regatul Unit se afla pe prima pagină a ziarelor şi în breaking-news-urile posturilor de televiziune. Am uitat de căldură, de Campionatul European de Fotbal şi exersãm limba engleză.

Brexit ! Bbb-rexit, Brrrrrr-exit, brex-iiiit şi tot aşa, chiar dacă nu toţi ştiu ce înseamnă asta! Mi-am adus aminte cum noi elevii de la Negruzzi (liceul Costache Negruzzi din Iaşi) obişnuiam să ne bucurăm de regionalismele lui Creangã al nostru cel profund şi obişnuiam să ne amintim de ele în cele mai ciudate momente ale existenței noastre, de zi cu zi.

Ceva de genul - "britanicii şi-au luat rămas bun de la călcâie". "S-au cărăbănit, au pârlit-o la fugă” ar spune povestitorul, iar noi am completa: au pornit de la ideea că Uniunea Europeană “era balcâza şi lălaie de-ţi era frică să înnoptezi cu dânsa în casă”.

Se pare că nimeni dintre cei ce au votat nu a înţeles nimic dar într-un entuziasm subit anti-UE au mers la vot. Cum s-ar zice, “fiecare pentru sine croitor de bine”. O bulibăşeală totală şi-a făcut loc în mintea unor britanici. "Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, var primar cu Chiorilă, nepot de sora cu Pândilă, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerilă ori din târg de la Să-l Caţi, megieş cu Căutaţi şi de urmă nu-i mai daţi".

Cei mai mulţi regretă acum acţiunea cu referendumul, au început să dea înapoi şi fac scenarii de tot felul. “Vorba ceea: lasă-l măi! L-aş lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!”

Dar să dăm la spate <brexitul> lor, cãci vorba ceea : “milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este.”

Modelajul în lut pare un meșteșug simplu

Să ne întoarcem la ale noastre, la Iaşi şi la Copoul nostru cel de toate zilele. De vreo nouă ani de zile în fiecare vară la sfârşitul lui iunie-începutul lui iulie, după târgul "Cucuteni 5000", Asociaţia Meşteşugurile Prutului organizează o tabără de creaţie pentru copii "Micii meşteri din Copou."
Evenimentul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 9 şi 17 ani, care sunt instruiţi de către meşteri populari renumiţi, în tainele unor meşteşuguri populare româneşti tradiţionale (olărit, modelaj în lut, împletituri din paie şi din sfoară, cioplituri în lemn, picturã icoane din lemn şi altele).

Tehnica nodurilor este o artă la îndemână
An de an, Primãria Iasi si Asociatia "Dialog pentru Dezvoltare" Iasi au fost doi din partenerii permanenti ai evenimentului. TVR Iasi, Radio Iasi si presa scrisã localã promovează evenimentul și sunt alãturi de organizatori. Anul acesta, Puteţi învăţa la Iaşi ceva ce poate aţi văzut cândva doar la bunici - spune Ziarul de Iaşi într-un articol de acum câteva zile.

Atelierul de pictură icoane pe lemn
De la an la an numărul celor prezenţi a crescut şi la ediţia din 2016 (cea de-a IX-a) numărul copiilor prezenti a ajuns la peste 100. Într-un fel sau altul, mă simt legat de această tabără pentru că am participat la organizarea unora din cele 9 ediţii şi sunt atasat de Asociaţia ART - Meşteşugurile Prutului. Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2008, în  urma unui proiect  european la care am participat. Meritele cele mai mari în organizare şi "sufletul" taberei este Silvia Cozminca, preşedinta Asociaţiei, fără de care lucrurile ar fi mult mai complicate. Aş vrea să găsim o formă de finanţare permanentã şi metode de a asigura sustenabilitatea acestui eveniment devenit deja permanent şi la care toată lumea vrea să fie an de an partener.

Tot în tabără învățăm și meșteșugul vânzării lucrărilor noastre
Vă invit deci în perioada 27 iunie - 2 iulie 2016, în Parcul Expoziţiei din Copou (vis-a-vis de Grădina Botanică)  să vedeţi ce pot face peste 100 de copii frumoşi şi 11 meşteri inimoşi în decurs de o sãptãmânã.

FOTO-IDEEA : În urmã cu doi ani de zile în urma unui astfel de eveniment am avut ocazia sã particip la organizarea de cãtre Clubul Fotografilor Iasi a unei expozitii colective de fotografie cu titlul "Mâinile" din care puteti vedea mai jos câteva lucrãri personale.


Sculptura în lemn




Meșteșugul olăritului cere abilitate, atenție și efort


luni, 25 aprilie 2016

Ce am mai fotografiat în weekend la Iași

După cum spuneam în postarea trecută, a venit primăvara, lumea s-a dezmorțit și evenimente de tot felul, care mai de care mai interesante se derulează în Iași. Desigur, alte două evenimente ce vor avea loc în curând își fac simțită prezența. Este vorba de Sărbătorile Pascale și alegerile locale 2016.

Astăzi am participat la vernisajul unei expoziții personale de fotografie a prietenului și colegului meu de la Clubul Fotografilor din Iași, Romică Horhotă. O expoziție frumoasă despre flori, vernisată de Florii.





Mi-a plăcut mult mesajul pe care autorul l-a transmis auditorului la final. „Să ne apropiem mai mult de natură şi să ne educăm copiii în acest sens. Să iubească florile şi frumosul, să-si iubească țara, clădindu-și viitorul!”. Frumos este și faptul că fotografiile aveau atașate cocarde tricolore.




Mai multe fotografii și detalii de la vernisaj pe website-ul Clubului Fotografilor Iași







Expoziţia este găzduită de Aşezământul Brâncovnesc din strada Decebal, numărul 22 și poate fi vizitată până pe 8 mai 2016. Mai jos sunt alte fotografii de la vernisaj și câteva din fotografiile expuse.

Foto credit : Ioan Apetrei

Foto credit : Ioan Apetrei



Foto: Romicã Horhotã

Foto: Romicã Horhotã

Foto: Romicã Horhotã

Foto: Romicã Horhotã


  •  
Ieri și astăzi s-a desfășurat  în Piața Unirii din Iași, Campionatul Internațional de Gătit în Aer Liber, Cupa Moldovei. La competiție a fost prezent și canadianul Rob Rainford unul din cei mai cunoscuți Master Chefi din lume la ora actuală. Colegii mei, bloggerii din filiala locală a Kooperativei 2.0, cu abiltăți în domeniul gătitului au participat la Cupa Bloggerilor în Gastronomie. 

Participanții la Cupa Bloggerilor (Foto credit Constantin Ciortan)

Din motive obiective am trecut doar câteva minute pe lângă bucãtãria filialei Iasi a bloggerilor, pe când bloggeri-chefii erau în faza de pregătire a ingredientelor primite pentru preparare, de la organizatorii competiției. 
Cãstigãtorii Cupei bloggerilor au fost Diana Elena Lupu și Constantin Ciortan constituiți în echipa "Blue Team".

Constantin Ciortan și Diana Elena Lupu


































  •  
 Am făcut puține fotografii, dar nu scap ocazia de a prezenta o temă ce poate constitui ea însăși o provocare pentru un pasionat de Food Photography. 

FOTO-IDEEA : Este vorba de texturile pe care le "furnizează" fotografului alimentele procesate sau semi-procesate (tăiate, date prin răzătoare, etc)  Iatã câteva exemple realizate la competiția de mai sus. :


a - Ardei

b - Roșii

c - Ardei și morcov
d- Rãdãcinoase


e - Morcov

Pentru un fotograf pasionat de fotoprocesare, cu puține si fine ajustãri (contrast, brightness, curves, shadows), este relativ simplu sã obținã background-uri deosebite (vedeți exemplele de mai jos)


Morcov (foto -e )

Rãdãcinoase (foto - d)

Roșii ( foto - b)

Ardei (foto - a)

Nu închei postarea, fãrã a aminti de Dina Belenko, fotografa pe care colega mea Adriana Tofãnescu a prezentat-o la ultima întâlnire publicã a Clubului Fotografilor Iași ( a 151-a) în sãptãmâna ce a trecut. Este o fotografã de origine rusã cu o imaginație extraordinarã, care creazã scene inetersante și realizeazã fotografii deosebite în bucãtãria proprie. Un alt site al Dinei Belenko se gãsește AICI. Cred cã meritã toatã atenția !



vineri, 22 aprilie 2016

A venit primãvara cu alaiul ei...

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri si păreri...
O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri...
(George Bacovia - Nervi de primăvară)


A venit primăvara cu alaiul ei de evenimente în oraș. În orașul Iași. Ocazii diverse pentru fotografiat. Și multe flori și grădini înverzite. Și școli altfel și mulți copii. Și Săptămâna Mare. Și sărbătorile Pascale și lumină bună și re-înviere. 

Și nu uitați de evenimentul de mâine, 23 aprilie 2016, care va avea loc în Piața Unirii din Iași, începând cu ora 12,00.. Detalii într-o postare anterioară AICI 

Tot mâine în cadrul competiției prezentate, colegii mei din Kooperativa 2.0 filiala Iași vor concura în Cupa Bloggerilor, fiind împărțiți în 5 echipe. Le urez mult succes, sper să pot să fotografiez concursul și... "cel mai bun să câștige".

Și voi încheia cu un fragment din Geoge Topârceanu - Primăvara, care zic eu "se asortează" cu un eveniment la care am fotografiat astăzi (Street Dance Battle@ArtFest2016).  Deci...

"...Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele..." . Și desigur fotografiile.















miercuri, 20 aprilie 2016

Turism, fotografii și blogging pe "Ulița Mare" a Iașului

O perioadă destul de lungă de timp din ultimii 3 ani am avut ocazia să circul zilnic pe Pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt - fost, cu puțin înainte, Bulevard și cu mult mai înainte, fosta Uliță Mare a Iașului. Am finalizat în această perioadă proiectul meu foto de 52 de săptămâni (52XPalatul Culturii), pe care aș vrea să-l reiau dintr-o cu totul altă perspectivă. Vom vedea!


 

A fost perioada evenimentelor cu și fără tei și a șantierelor de refacere a zonei centrale aparținând „dulcelui târg”. O perioadă care nu s-a sfârșit, pe care unii nu o vor uita prea ușor și pe care alții n-au înțeles-o încă! Dar ea face deja parte din istoria noastră molcomă și a orașului nostru drag.

Multe lucruri s-au schmbat la Iași, inclusiv pe Ulița Mare
Sâmbãta trecutã am participat la o acțiune organizatã de cãtre Școala de Ghizi Iași și de Asociația Turistică Ghizii României special pentru blogosfera ieșeană din Kooperativa 2.0. Peste 30 de bloggeri locali ne-am adunat de dimineață în fața Teatrului Național, fiecare din noi având la gât un papion sau o cravată, după gust, chef și posibilități. I-am întâlnit aici pe Matei Marian, Victoria Bejan și Alexandru David, cei trei ghizi care ne-au însoțit în incursiunea noastră pe "Ulița Mare" a Iașului.

La începutul vizitei noastre, cineva spunea cã nu vom avea fotografii în Iași Blogging Tour și eram puțin mirat. Lipsea Paul Pădurariu, foto-varășul bloggosferei ieșene. Aveam îndoieli și în ceea ce privește posibilitatea de a face fotografii la interior. A fost posibil și a fost alături de mine, în acțiunea "fotografiem și nu ne scapă nimic și nimeni", colegul meu Victor Cojocaru, căruia îi mulțumesc pentru fotografiile faine de interior.



Primul obiectiv vizitat a fost Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. După cum se știe, clădirea teatrului a fost inclusă în topurile celor mai frumoase teatre din lume. Nu e prima dată când intru în clădirea plină de istorie și amintiri în zile cu repetiții pentru spectacolele ce au loc aici, dar e prima vizită după proiectul de refacere a teatrului. Clădirea e frumos refăcută, cu multă atenție la detalii, dar se pare că administratorii (Operă+Teatru) mai au de lucru la „desprăfuirea” atmosferei și a relației între ei.

Cortina pictatã și ultimile pregătiri înainte de repetiții
Următoarea oprire am făcut-o la Primăria Iași, acolo unde am aflat câte ceva, de la colegii noștri ghizii, despre istoricul acestei clădiri faimoase în oraș pentru legendele ei știute și neștiute, pe care le povestea atât de frumos Ion Mitican. 

În fața clădirii Primăriei

Al treilea obiectiv turistic vizitat a fost Catedrala Romano-Catolică. Am avut parte de un însoțitor deosebit în persoana domnului Emil Bejan, ghidul Catedralei. Am vizitat atât Catedrala, cât și Memorialul Anton Durcovici.

Memorialul Anton Durcovici

A urmat vizita la Palatul Culturii, reședința celor 4 muzee ale Complexului Național Muzeal Moldova. După aproape 10 ani de șantier, clădirea Palatului arată excelent. S-au făcut o serie de modernizări și abia aștept să văd deschise muzeele. Construită într-o perioadă de circa 20 de ani (1905-1925), clãdirea Palatului Culturii din Iași este ultima clădire din lume construită în stil neogotic.

Holul mare al Palatului Culturii (Foto: Victor Cojocaru)
Sala Voievozilor (Foto: Victor Cojocaru)
Mi-au plăcut două noi „inovații” pe care le-am remarcat în cursul vizitei. Mai întâi liftul exterior, care asigură legătura între etajele clădirii, și mai apoi podeaua transparentă din sticlă ce oferă vizibilitate asupra ruinelor vechi ale fostului Palat Administrativ ce a ars și pe locul căruia a fost construită actuala clădire.


Am fost apoi sus, în turn, unde se află faimosul ceas carillon, care cântă Hora Unirii la fiecare oră. M-am reîntâlnit cu Ion Cristea, omul care are grijă de mulți ani ca orologiul să nu sune fals și să funcționeze bine. I-am ascultat poveștile pe care le spune ca un adevãrat pedagog pentru elevii de ciclu primar. Am depãnat amintiri despre regretatul Vasile Munteanu, „sufletul” Muzeului de Etnografie și al Palatului Culturii în urmă cu aproape 20 de ani.

Pe 27 aprilie 2016, Palatul Culturii își va deschide porțile pentru publicul larg și se va putea intra gratuit în clădire în cadrul unui eveniment inaugural intitulat Ziua Porților Deschise la Palatul Culturii. Mai apoi. intrarea se va face pe bază de bilet, programul fiind de marți până duminică, între orele 10-17. Prețurile pentru bilete și alte detalii pot fi găsite AICI

Ultima vizită a turului nostru prin centrul Iașului am facut-o la Biserica „Sfântul Gheorghe”, numită și Catedrala Veche sau Biserica fără turle. Am fost întâmpinați de Părintele Dosoftei Șcheul, care ne-a vorbit despre rolul acestui așezământ bisericesc în istoria Moldovei.

Catedrala Veche

Ne-am încheiat turul prin centrul Iașului destul de obosiți, dar într-o atmosferă relaxată, la o „Cârciumă veche”, deschisã acum... o lună pe „Ulița Mare” a „târgului Ieșilor”.
Mulțumiri lui Matei Marian, organizatorul Iași Blogging Tour. De asemenea, mulțumiri colegilor mei, bloggerii de Iași, pentru companie și voia bună generală. Una peste alta - o zi deosebitã !

FOTO-IDEEA:
Un proiect fotografic interesant și care poate fi o provocare pentru un pasionat este recreerea într-o expoziție foto a atmosferei Uliței Mari a Iașului la sfârșitul secolului XIX și/sau, de ce nu, chiar înainte de al II-lea Război Mondial. Cu modele, recuzită și toate cele necesare.
Pentru cea de-a doua perioadă, un exemplu interesant îl poate constitui filmul românesc Călătoria lui Gruber - Gruber’s Journey - (regia Radu Gabrea) din anul 2009 (Cinemagia). Filmul a fost realizat la Iași și București.