Roma - Ghetoul evreiesc

Sinagoga din Roma (1901-1904)

Ghetoul roman sau Jewish Ghetto din Roma este un ghetou evreiesc înființat în Evul Mediu, într-o zonă centrală a capitalei italiene, în vecinătatea Tibrului.
Cu excepția unor perioade scurte din timpul lui Napoleon (1808 - 1815), dar şi în perioada republicilor romane (1798-99 și 1849), ghetoul de la Roma a fost controlat de papalitate. De altfel "zona evreiascã" a fost creatã de Papa Paul al IV-lea în 1555. Iar dominaţia Vaticanului asupra ghetoului a încetat odatã cu capturarea Romei în 1870. Încã de la înfiinţarea să, documentul care reglementa funcţionarea sa a cerut evreilor Romei să respecte o serie de reguli stricte. Comunitatea evreiască care număra circa 2000 de suflete în secolul XVI, trebuia să trăiască izolatã în ghetou, care era un cartier înconjurat de ziduri, cu porți blocate noaptea.

Una din intrãrile în zona Ghetoului evreiesc din Roma

Clãdiri în zona ghetoului (1)

Locuitorii ghetoului erau supuşi unor restricţii, cum ar fi interzicerea deţinerii de proprietăți și interzicerea vânzării de medicamente cãtre creștini.
Viața în ghetoul roman a fost una de cruntã sărăcie  datorită restricțiilor severe la care au fost supuşi evreii. Când ieşeau din ghetou, bărbații trebuiau să poarte o cârpă galbenă, iar femeile un voal galben (aceeași culoare pe care trebuiau să o poarte şi prostituatele).

Clãdiri în zona ghetoului (2)

Pe măsură ce comunitatea evreiască din interiorul ghetoului a crescut, s-a produs o supraaglomerare excesivã. Deoarece zona nu se putea extinde pe orizontală, evreii au construit anexe la casele lor pe verticalã, ceea ce împiedica de multe ori soarele să ajungă pe străzile foarte înguste. Astfel, în multe situaţii nici condiţiile minime de igienã nu puteau fi respectate.

Clãdiri în zona ghetoului (3)

În fiecare sâmbătă, comunitatea evreiască era forțată să audă predici obligatorii în fața bisericii creştine din apropiere. Statul papal a încetat să mai existe la 20 septembrie 1870 când a luat ființã Regatul Italiei. Din acel moment a încetat obligaţia evreilor romani sã mai locuiascã în ghetou. Zidurile şi pãrti ale ghetoul au fost aproape complet demolate. A fost ridicatã o nouã sinagogă şi au fost construite clădiri cu apartamente.

Ghetoul roman a fost ultimul ghetou rămas în Europa de Vest până când ghetourile au fost reintroduse de Germania nazistă în anii '30 ai secolului trecut.

Ghetoul Evreiesc din Roma este un loc impresionant, cu multe străduțe medievale care încă mai păstrează vechea atmosferă, pe care meritã sã încerci sã o surprinzi cu camera foto. Poţi găsi multe subiecte faine pe străzile mai largi în magazine sau restaurante, dar şi printre locuinţele îngrămădite care spun poveştile anilor de suferințe și opresiuni ale oamenilor ce le-au locuit.

Ruine ale clãdirilor antice aflate în zona ghetoului

Sinagoga din Roma este una din cele mai mari sinagogi din Europa şi a fost inaugurata în 1904 în apropierea ghetoului evreiesc din capitala Italiei. Clădirea care trebuia să fie vizibilă din toate cartierele orașului a fost ridicatã între cele două simboluri majore ale libertății romane moderne: Campidoglio, sediul municipalității și Janiculum, emblema bătăliilor renaşterii statului italian. Sinagoga serveşte nu numai drept Casa de cult ci şi ca Centru cultural pentru Comunitatea evreiască din capitala italianã. Clădirea găzduieşte birourile Rabinului şef, dar şi Muzeul Ebraic al Romei.

Clãdiri în zona ghetoului (5)

Strada comercialã

Din punct de vedere al fotografului e interesant să vizitezi ruinele vechiului ghetou, să colinzi pe străzi admirând arhitectura deosebită a clădirilor mai vechi sau mai noi.
E o provocare să vezi şi să fotografiezi urmele vechii "închisori" evreieşti din Roma, să surprinzi atmosfera şi să redai în fotografii sentimentele pe care le trăieşti.

Restaurant kosher în fața cãruia se aflã o mãsuțã cu anghinare

Iar ca turist-fotograf meritã să faci o vizită într-unul din restaurantele kosher din zonã. Si trebuie sã  deguşti un "artichokes served <Jewish-style>" (artichokes=anghinare).

Să auzim numai de bine.

Mari Maeștri - 100 de ani Leica

O expoziţie de fotografie la concurenţã cu o expoziţie Claude Monet

Cele mai vechi camere foto Leica au fost dezvoltate de compania Ernst Leitz înaintea Primului Război Mondial începând cu anul 1913. Numele Leica este derivat din primele trei litere ale numelui producãtorului său (Leitz) și primele două litere ale cuvântului camerã: Lei-ca.

Încă de la inventarea lor, camerele Leica au venit cu o soluţie inovatoare prin introducerea unui nou mod de transport a filmului de 35 mm. Noul aparat se prezentă ca o cameră compactă care transporta filmul pe orizontală şi era destinat realizării de peisaje în cadrul drumeţiilor montane. Au fost introduse mai multe soluţii originale care foloseau obiective pliabile şi interschimbabile. Mai târziu, în 1933, modelul Leica III oferã comenzi de declanşare cu ”două viteze”: viteza redusă şi viteza rapidă de 1/1000 s.

Aspecte din sãlile expozitiei "100 de ani Leica"

Înainte de al doilea război mondial, camerele Leica erau considerate printre cele mai bune camere de 35 mm, iar la sfârşitul anilor '50, aceasta era cea mai vândutã camerã din lume, la concurentã cu aparatele realizate de companiile sovietice şi japoneze. Leica a devenit o cameră scumpã cumpărată mai ales de fotografi profesionişti sau foarte pasionaţi. În secolul XXI, Leica a rămas un nume important în domeniul fotografiei.

Andreas Feininger este si el prezent în expozitie

Am avut ocazia sã vizitez la sfârşitul anului trecut, la Roma, în una din sălile Complesso del Vittoriano - Ala Brasini o expoziţie specială de fotografie intitulata "Grandi maeştri - 100 ani de fotografie cu Leica". Expoziţia a fost realizată de firma Leica şi s-a concentrat în special pe fotografiile realizate cu acest tip de camerã. Obiectivul principal a fost de fapt de a prezenta evoluția fotografiei de-a lungul anilor, capturile (aparţinând unor fotografi renumiţi) fiind realizate cu diferite tipuri de aparate Leica.

Henri Cartier-Bresson utilizator al camerei Leica

Sunt expuse peste 350 de de fotografii, împreună cu documente istorice, clipuri video despre fotografi, reviste istorice și multe altele. În cadrul expoziţiei pot fi văzute (până pe 18 februarie 2018) imagini alb-negru ale unor mari fotografi precum Robert Capa, Henri Cartier-Bresson, Sebastião Salgado și Elliott Erwitt, dar şi imagini color de la Fred Herzog și Joel Meyerowitz - fotografi recunoscuţi la nivel internaţional, care au avut că bun tovarăş camera Leica.

Se poate viziona un film despre istoria brandului Leica

De fapt, expoziţia a avut... două obiective principale. Despre unul din ele am pomenit mai sus (cu evoluţia), iar cel de-al doilea a fost de a arăta că brandul Leica face parte, încã, din revoluția digitalã globalã a fotografiei.

Sãrutul lui Alfred Eisenstaedt - personajele sunt în mãrime naturalã

O expozitie frumoasã și instructivã pe care am dorit sã o vãd încã de când am plecat de la Iași. A meritat banii și am fost încântat, chiar dacã într-o salã alãturatã a complexului, în aceeași perioadã, putea fi vãzutã o expoziţie cu lucrarile lui Claude Monet (prima fotografie).

Una din camerele Leica expuse în cadrul expoziţiei

Desigur nu am scãpat ocazia de a surprinde câteva imagini în cadrul expoziţiei pe care le-am postat mai sus.

Să auzim numai de bine.