De când mã ştiu tot aud vorba asta: "- Trãim vremuri grele !"
"Poate că ştiu de ce doar omul râde: doar el suferă atât de mult încât a trebuit să inventeze râsul".
"Poate că ştiu de ce doar omul râde: doar el suferă atât de mult încât a trebuit să inventeze râsul".
(Friedrich Nietzsche)
Ca şi fotograf, mai ales în fotografia de stradã, te întâlneşti de multe ori şi ai ocazia sã fotografiezi persoane aflate în diverse ipostaze sau care se aflã în plinã activitate. Spre deosebire de alte ţări, în România, a fotografia oameni care râd sau care, mãcar zâmbesc, poate constitui o adevãratã provocare. Nu vreau sã povestesc nimic legat de cauzele unei astfel de "stãri a naţiunii", fie ele economice, sociale sau... politice. Fac o simplã constatare. Oamenii sunt trişti, preocupaţi sau obosiţi şi îşi trãiesc viaţa cu încrâncenare.
 |
| Copii râd atât de sincer |
Din experientã, am constatat cã cineva iese bine în fotografie dacã, în primul rând, acceptã ideea de a fi fotografiat/ã. În acel moment se poate detaşa de stresul unei sarcini (aceea de a arăta bine). Devine natural şi colaboreazã. Cineva spunea cã a fi fotogenic este o abilitate pe care o poți dobândi. Totul este sã vrei.
 |
| Rar vezi oameni zâmbind când zãresc un aparat de fotografiat |
În cazul portretelor de studio şi nu numai ideea de acceptare este de la sine înţeleasă. Chiar şi aşa existã obiceiul de a striga... "pãsãrica!" sau de a cere subiectului sã spunã <cheese>(eng.pronunţie ciiz-i lung). Pronunțarea cuvântului, dar şi ideea în sine, dã naştere grimasei potrivite şi mai apoi stãrii de relaxare a subiectului. De aceea fotografii trebuie sã înveţe sã comunice cu subiectul şi existã cursuri speciale pentru asta.
 |
| O mascã îti dã curajul sã zâmbesti în fata camerei foto !? |
De-a lungul istoriei românii au gãsit în râs o formã de refugiu, o formã de evadare din realitate.
- Cine râde la urmã, râde mai bine. - spune un vechi proverb românesc.
- Râde ruptul de cârpit şi ciobul de oalã spartã
- Niciodatã nu a fost pedepsit cineva cã a fãcut pe altul sã moarã de râs
- Aşa e lumea asta: râde om de om şi dracu' de toţi. (Anton Pann)
 |
| Fundraising (Viena-Austria) - Uneori zâmbetul e de mare ajutor (nu costã nimic si valoreazã mult!) |
Înainte de '89 bancurile şi mai ales cele cu Bulã erau o metodã de camuflare a nemulţumirii generale. Şi supãrãrile treceau mai uşor. Se pare cã obiceiul s-a pãstrat. Cineva spunea câ face parte din gena noastrã ca popor obiceiul sacrificiului şi implicit al suferinţei. Iar glumele şi râsul sunt "antidotul".
 |
| Mai conteazã unde te afli!? - Totul este sã ai o atitudine pozitivã |
Râsul aduce în viaţa noastrã o mulţime de lucruri interesante şi iatã câteva:
- Râsul este bun pentru memorie
- Râsul este atrãgãtor
- Râsul face bine unei relaţii
- Râsul arde calorii
- Râsul este contagios
 |
| Fotografiam în fatã la Teatru. Au oprit lângã mine si m-au rugat sã le fac o fotografie. Atât. Si au plecat. Zâmbeau. Doi oameni frumosi. Dacã îi vedeti trasmiteti-le salutãri din partea mea. |
Unii experţi recomanda o doză zilnică de 15-20 de minute de râs, la fel ca sportul sau consumul de legume.
Şi am sã închei cu o glumã (atribuitã unui strãin !!!) în ton cu umorul ancestral al... neamului românesc:
* Cel care râde la urmă, probabil că nu a înţeles gluma." (Legea lui Brocklage-Murphisme)
Zâmbiţi şi s-auzim de bine! 😆
