Am cãlãtorit la Cimișlia cu ocazia Festivalului Vinului eveniment ce are loc în fiecare toamnã în diverse oraşe ale Republicii Moldova. Am ajuns
acolo pe o ploaie “mocãneascã”, care îti tãia orice elan. Piața centrală a orașului era împodobită de
sărbătoare cu ocazia evenimentului, mai ales cã urma și o vizită a Primului-ministru al Republicii.
 |
| Ploaia ne-a tăiat orice urmă de elan |
Oraşul este situat în stepa Bugeacului şi a fost menționat pentru prima datã în 1620 când aici s-a aşezat un trib de tãtari din nordul Caucazului.
 |
| Primul spectator după ploaie |
Legenda oraşului pare o adaptare "moldovineascã" a poveştii de dragoste cu Romeo şi Julieta. Cei doi se numesc însã Cimiș și Lia iar sfârșitul este vesel. Cândva demult, spune legenda, cei doi locuiau în două sate vecine. Într-o zi băiatul a ieșit în câmp cu plugul, iar fata cu o desagă de boabe aurii. Flăcăul trăgea brazdă adâncă, iar fata arunca boabele în pământul roditor. A fost ziua în care a încolțit iubirea celor doi. Dar părinții s-au opus dragostei lor. Atunci cei tineri au plecat de-acasă, luând cu ei un plug și o desagă cu grâu. Și acolo unde "...dealurile greoaie până-n cer urcară... luni, ei au tras brazde noi, au arăt și semănat până a înserat. Marți un izvor din inima pământului au desfăcut. Miercuri o roată de lut au călcat. Joi ei casă au înălțat. Vineri tot la ea au lucrat. Sâmbăta s-au cununat și la nuntă au jucat și au avut: "...nuntași brazi și păltinași, preoți munții mari, păsări - lăutari...". și abia Duminică s-au odihnit în voie. Auzind de traiul lor fericit, tinerii din satele vecine au prins a se așeza pe această vatră binecuvântată, spunându-le părinților și neamurilor, că se duc la Cimiș şi Lia : Cimișlia.
 |
| Din piața centrală nu putea să lipsească Măria Sa Ștefan |
