Precum în marile metropole, care se respectã, lumea vorbeşte cã şi în subteranele Iaşului existã o reţea de tuneluri la intersecţia cãrora se aflã pivniţe trainice din piatrã. O legendă veche spune cã existã un tunel care trece pe sub Bahlui şi leagã zona fostei curţi domneşti (azi Palatul Culturii) de curtea mãnãstirii de la Cetăţuia. O altă legendă spune că ar exista un tunel care ar avea ieşire tocmai la Podu Iloaiei. Istoricii infirma ipoteza tunelelor de comunicare. Dar multe beciuri au fost astupate în timpul construirii diverselor clădiri.
În timpul invaziilor tătăreşti din secolul al XVII-lea beciurile reprezentau ascunzători ideale. Tătarilor, care locuiau în stepã, le era frică de întuneric şi se fereau să intre în păduri şi în spaţii închise şi întunecate. Beciurile comunicau între ele şi se putea ajunge prin ele până la marginea oraşului. O cercetare a armatei, realizată înainte de al II-lea Război Mondial vorbeşte de tuneluri ce legau pivniţele , care ajungeau şi până la 300-350 metri lungime (zona de nord - USAMV). Au fost descoperite beciuri trainice în mai multe zone din oraş: Palatul Culturii, Palas, zona Sf. Andrei, Biserica Barnovschi, Hala Centrală, Trei Ierarhi-şcoala Gh. Asachi, str. Colonel Langa, pietonal- CUB (Grigore Ureche), Bolta Rece, Casa Pogor, Rond Agronomie-USAMV, etc.
 |
| Turnul strãjerilor - Palatul Culturii |
 |
| Interior - Palatul Culturii |
 |
| Pasaj subteran - Hala Centralã |
 |
| santier beci subteran - str. Colonel Langa |
 |
| Beciuri -casa Gr. Ureche - pietonal |
 |
| Crama - Casa Pogor |
