Fotografia ca artã

Se spune că fotografii au luptat întotdeauna pentru ca ocupaţia lor să fie recunoscută ca artă. Şi în 1859 cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris, fotografia este alăturată, pentru prima dată, grupului de arte, aşa-zis clasice (pictură, gravură, sculptură).

Încă de la început a existat o dilemă. Cum putea arta, ca produs al imaginaţiei, să cuprindă în ea un intrus precum fotografia, realizată cu un aparat? Cum putea o operaţiune care prin definiţie surprinde realitatea pură să fie asemănată cu artele clasice care manipulau realitatea şi se bazau pe imaginaţie !?

În timp, au apărut grupuri de fotografi independenţi sau asociaţii oficiale care au încercat să-şi omogenizeze principiile şi să susţină ideea fotografiei ca artă. Fotografi cunoscuţi, precum Alfred Stieglitz (vezi şi AICI) promovează stilul "artă fotografică".  De altfel A. Stieglitz este considerat, prin stilul său "pictorialist", părintele artei fotografice. 

Terminal - Alfred Stieglitz

În anii ce au precedat al II-lea Război Mondial tehnica şi tehnologia cunosc o puternică dezvoltare şi evoluţia fotografiei este asociată în primul rând cu acestea. Aparatul de fotografiat devine un instrument puternic de documentare şi reţinere pe peliculă a evenimentelor de-a lungul anilor.
Aspectele artistice sunt trecute în planul al II-lea. Urmează perioada de după război când fotografia devine cea mai rapidă, cea mai modernă şi mai relevantă formă de reprezentare vizuală a realităţii.

În aceastã perioadã se dezvoltã o serie de aşa zise mişcãri de protest ale inadaptabililor vremii. De exemplu, în cadrul mişcării Pop-Art apare aşa numitul "The Realist Capitalist" reprezentat printre alţii de fotograful, sculptorul şi pictorul german Sigmar Polke.

Sigmar Polke - Bunnies - picturã realizatã prin procesarea unei fotografii

Spre sfârşitul anilor 1980, fotografiile încep să devină o prezenţã normală într-o galerie de artă. Totuşi, se pare că dezbaterea privind apartenenţa fotografiei la familia artelor a încetat în momentul în care  fotograful german Andreas Gursky a vândut (2011) lucrarea să "RhineII" cu imensă suma de 4,3 milioane USD.

Andreas Gursky - Rheine II

Există şi o mică istorioara cu privire la caracterul artistic al acestei fotografii minimaliste. Fotografia despre al cărui cumpărător nu se cunoaşte nimic, reprezintă un peisaj dezolant în Germania, pe malul râului Rin. Fotografia despre care A. Gursky spune că este imaginea sa preferată a fost post procesatã (a se citi "curăţată") cu mare atenţie. Au fost îndepărtate toate elementele umane sau care amintesc de oameni (pietoni, biciclişti, zidurile unei fabrici, etc.) până când atmosfera sumbră l-a mulţumit pe autor.

Casa de licitaţie a descris imaginea ca "o reflexie dramaticã şi profundã asupra existenţei umane, dar şi a relaţiei noastre cu natura în perioada de început a secolului XXI". Am găsit şi am tradus un comentariu din presa vremii. "Simplitatea acestei imagini aratã o mare încredere a autorului în eficacitatea şi potenţialul sãu de a crea scenarii hiper realiste. Acestea, la rândul lor ne învaţă sã vedem - şi sã citim - lumea din jurul nostru într-o altă abordare. Scara, atenţia la culoarea şi forma fotografiei sale poate fi interpretatã ca o provocare deliberatã a statutului de picturã ca o formã de artã superioarã. În plus, imaginile lui Gursky sunt realizãri tehnice extraordinare, care au nevoie de timp pentru a fi realizate şi mai apoi masterizate  digital pentru a obţine exact efectul necesar dorit." (vezi AICI). 

Mai multe informaţii despre Andreas Gursky şi arta sa fotografică puteţi găsi AICI, iar AICI se aflã un scurt film (7,5 min) care descrie modul în care îşi realizează lucrările.  

Să auzim numai de bine.