Fotograf în "oraşul de sus"

Bergamo - Citta Alta - la ceas de searã

 

Bergamo este un oraș situat în nordul Italiei, în provincia Lombardia,, la aproximativ 40 km est de Milano. Putinã lume vorbeşte despre Bergamo. Citind despre istoria oraşului îţi dai seama cã acesta a stat mereu în umbra oraşului Milano în a cãrui zonã periurbanã se aflã şi astãzi. Aici se găseşte Aeroportul Internațional Orio al Serio, care deservește piața aero low-cost a orașului Milano. Singură perioadã ne-milanezã a durat circa 400 de ani (sec.15-sec.19) şi a însemnat controlul localităţii de cãtre Republica veneţiana. În aceastã perioadã a fost construit zidul veneţian care rezista şi astăzi pe o lungime mai mare de 6 km.

Am citit şi este uşor de remarcat în Bergamo faptul cã arhitectura şi clãdirile nu au fost afectate de distrugeri (nici în cel de-al doilea Război Mondial) astfel încât atmosfera "veche" - aerul medieval se pãstreazã în multe zone ale oraşului. 

Bergamo - Oraşul de jos - oraşul de sus

Bergamo este împărțit în două zone: zona mai nouã situatã în partea de jos şi partea veche situatã pe colinã. Cele douã sunt legate printr-un funicular. Exceptând funicularul imaginea este asemãnãtoare celei a Sighişoarei noastre.

Acum mã voi referi doar la partea de sus a oraşului botezatã Citta Alta. Zona este foarte frumoasã şi obiectivele istorice numeroase. Fotografiatul este o provocare având în vedere strãzile înguste şi locurile mai slab luminate. Cu excepţia piaţetelor unde lumina are loc sã "se desfăşoare", în rest ai parte de un joc permanent de lumini şi umbre, de siluete, forme şi texturi. Asta presupune, reglaje, cãutarea de unghiuri şi puncte de staţie şi nu în cele din urmã de... rãbdare. Turiştii sunt mulţi chiar şi în extrasezon, iar pe micile străduţe circulã autoturisme.

Iatã câteva puncte de reper ce meritã atenţie în cazul în care te decizi sã vizitezi "oraşul de sus/citta alta"

Piazza Vecchia - Vedere spre Palazzo della Ragione si Turnul Civic

• Piazza Vecchia este una din atracţiile oraşului pe care arhitectul Le Corbusier o numea "cea mai frumoasã piaţă a Europei." În mijlocul acestei pieţe se aflã Fântâna Contarini din marmurã albã (1780).

Piazza Vecchia - Vedere spre Biblioteca Civicã

Turnul Bisericii Santa Maria Maggiore

• Palazzo della Ragione - fostul sediu administrativ al orașului (construit în sec. 12). Este cea mai veche Primãrie atestatã din Italia.

• Turnul Civic (Torre Civica sau Campanone) are 53 de metri. Era un punct de orientare pentru călători şi de avertizare (cu ajutorul clopotului) a locuitorilor oraşului.

• Biblioteca Civică sau Palazzo Nuovo (sec. 17)- găzduieşte manuscrise și cărți numeroase, opere ale unor scriitori şi compozitori italieni (Tasso, Dante, Donizetti, etc)

Cappella Colleoni

• Cappella Colleoni -  bijuterie a Renașterii lombarde (sec. 15)

Biserica Santa Maria Maggiore

• Biserica Santa Maria Maggiore este considerată cel mai important monument al orașului Bergamo. Construcția a început în 1137 şi a durat 50 de ani. 

• Domul din Bergamo - este situat în apropierea bisericii Santa Maria Maggiore și a Palatului Della Ragione. Este construit în sec. 15,

Domul din Bergamo

Foarte frumoase sunt şi vechile strãzi pietruite ale "oraşului de sus" străjuite de magazine, restaurante şi cafenele. Cu alte cuvinte un oraş frumos care m-a cucerit şi unde mi-ar place să locuiesc.

Stradã în Citta Alta

Dacã aveţi posibilitatea vã recomand sã-l vizitaţi.
Nu veţi regreta !

S-auzim numai de bine !

Stradã în Citta Alta

Scurt jurnal italian

Timp de aproape o săptămână am vizitat partea de Nord a Italiei - Lombardia. Am fotografiat mult şi am materiale interesante pe care le voi prezenta în postãrile de pe blog în perioada urmãtoare. Pânã atunci iatã câteva extrase dintr-un "scurt jurnal italian".

  

6 februarie - luni

* Am sosit dupã-amiazã în Bergamo. Prima impresie !? Excelentã. Am remarcat în mod deosebit curăţenia din oraş.

Blogul FOTO-IDEEA a împlinit 1 an de la lansare

* Blogul FOTO-IDEEA împlineşte astãzi un an de la prima postare. Sper să se dezvolte frumos, să reuşesc să atrag şi alte persoane pasionate în "colectivul de redacţie", sã avem un conţinut cât mai interesant pe subiectul fotografie şi sã sãrbãtorim împreunã cel puţin... 20 de ani.

Vedere spre Alpi. În depãrtare se zãresc culmile din Elveţia.

7 februarie - marţi

* A fost o zi frumoasă cu soare. Am vizitat douã localităţi pe malul lacului Como (Lecco şi Como). Puncte de interes!? Vârfurile înzãpezite ale Alpilor. Undeva, la câţiva kilometri, se aflã graniţa cu Elveţia.

Vedere spre culmile Alpilor.

Vedere spre Alpi. În depãrtare se zãresc culmile din Elveţia.

8 februarie - miercuri

* Astãzi am vizitat Milano. O zi înnoratã şi rãcoroasã, dar cu multe fotografii.

* Am citit noutăţi despre proiectul Google Brain.

Google Brain este un proiect ambiţios care îşi propune să "repare" şi chiar să re-creeze imagini destul de detaliate, având ca sursă imagini pixelate și de slabă calitate.

Uneori cred cã se cam exagereazã cu tehnologia. E ca şi cum aş reface o imagine din perioada copilãriei pe baza unui carton fotografic pe care apar doar cataramele de la sandalele ce mi le-a fãcut cadou... unchiul Sandu.

Imagini iniţiale(stânga) şi finale (mijloc). Cele reale în dreapta.

9-10 februarie - joi-vineri

* Zile dedicate oraşului Bergamo. Un oraş frumos şi curat care mi-a plãcut.

Spre searã ajungem la Iaşi unde zãpada e mare şi frigul pãtrunzãtor.Diferenţa de temperaturã nu e chiar uşor de... digerat. Manifestaţiile contra guvernului în ţara au scăzut în intensitate dar continuã.

Mască în vitrina unui magazin din Bergamo

11 februarie - sâmbãtã

* A început carnavalul la Veneţia. Şi nu numai acolo. Poate... anul viitor.

Oferte carnavaluri

* Pentru cei care sunt interesaţi de subiect, iatã oferta pentru un curs fotografic-avansaţi, la Bergamo. Ei ce spuneţi? Pare mai atrãgãtor unul aici la noi, la Iași ! 😉

Pânã una-alta, s-auzim de bine !

Fotografia din stradã şi protestul

Unele persoane mi-au lãsat a înţelege cã ultima mea postare, despre râs şi zâmbete, este anacronicã şi m-au întrebat ce îmi veni cu chestia cu relaxarea în asemenea momente "importante" pentru ţară. Nu vreau sã mã explic şi nu vreau sã mã scuz, dar este ceea ce am simţit eu acum câteva zile când a început agitaţia pe marginea "acţiunilor de noapte" ale guvernului "hip-hop minitop" Dragnea/Grindeanu.

Revolutia francezã a ajuns la Iasi

  

Proteste la Iaşi

A fost reacţia la ceea ce am gândit în acele momente. Am intuit atunci o luptã între douã curente sau cete (!?) Ceata lui "şoc. groazã. halucinant" şi ceata lui "hai că se poate!". Spuneam undeva cã "indiferent cât de mare ar fi fost procentul cu care au câştigat alegerile (chiar 99,99%), nimic nu  le dădea dreptul actualilor guvernanţi să facã ceea ce au făcut într-o searã." Dar mai era şi altceva.

În perioada 1990-2000 numărul de evenimente de acest gen era foarte mare şi se transmiteau la tv în direct. Credeţi că "omul de rând" a câştigat mai mulţi bani!? Credeţi că şi-a îmbogăţit cultura(?), că a avut acces la tehnologii mai ridicate sau investiţii străine mai multe. Nu. Am învăţat cu toţii că orice este posibil şi în democraţia noastră originală nu ne interesează dacă ceea ce facem deranjează pe vecini sau pe amici. Pur şi simplu nu contează ! Banu' să iasă ! Şi din ce în ce mai mulţi au în vedere DOAR banul!

Oare toţi fraierii aceia, oameni de rând, care s-au jertfit pentru ţarã, au fost răniţi pe vremea lui Ştefan, a lui Mircea, la Plevna, la Mărăşeşti sau pe Jiu s-au gândit cã aceste pãmânturi vor fi administrate în asemenea mod, de asemenea oameni !? Şi cã noi românii vom fi atât de uniţi şi vom "coopera" atât de bine astãzi !? Mă îndoiesc! Asta a fost istoria şi anii trec şi istoriile se repetă !

Şi mã întorc în zilele noastre şi ce vãd !?

Proteste la Iaşi - lozinci

• oamenii sunt îndârjiţi; îşi amintesc istoria, se concentrează pe dreptate şi justiţie. Existã emoţie, exaltare, energie, nostalgie, pãreri de rãu şi lacrimi.

• urãrile şi strigãturile la proteste au devenit deja "clasice": "DNA / Să vină să vă ia" ?", Cine nu sare/ Nu vrea schimbare!", "PSD / Ciuma Roşie", "Ieşiţi din casã/ dacã vã pasã!", etc, etc, etc.

• numărul de pancarte cu mesaje "deştepte" a crescut de la zi la zi şi este de multe ori specific localităţii unde are loc protestul. Încuviinţezi mesajul. îţi vine sã strigi, eşti mândru că eşti român, uneori eşti uimit dar, ceea ce este mai important, în 90% din cazuri îţi vine sã râzi.

Asta am gândit eu când am scris postarea anterioarã. Şi dacã aţi zâmbit mãcar un pic vãzând pancartele din text atunci sunt mai relaxat şi pot sã zâmbesc. 

O parte din lozinci sunt extrase de AICI, iar altele sunt din fotografiile personale.

Şi ca sã nu spunã cineva cã m-am abãtut prea mult de la subiectul fotografie, AICI  se aflã <Cele mai bune fotografii de la protest>propuse de <f64>.

Gânduri bune şi zile asemenea.

Râzi, zâmbeşte, fii relaxat

De când mã ştiu tot aud vorba asta: "- Trãim vremuri grele !"

"Poate că ştiu de ce doar omul râde: doar el suferă atât de mult încât a trebuit să inventeze râsul".

(Friedrich Nietzsche)

Ca şi fotograf, mai ales în fotografia de stradã, te întâlneşti de multe ori şi ai ocazia sã fotografiezi persoane aflate în diverse ipostaze sau care se aflã în plinã activitate. Spre deosebire de alte ţări, în România, a fotografia oameni care râd sau care, mãcar zâmbesc, poate constitui o adevãratã provocare. Nu vreau sã povestesc nimic legat de cauzele unei astfel de "stãri a naţiunii", fie ele economice, sociale sau... politice. Fac o simplã constatare. Oamenii sunt trişti, preocupaţi sau obosiţi şi îşi trãiesc viaţa cu încrâncenare.

Copii râd atât de sincer

Din experientã, am constatat cã cineva iese bine în fotografie dacã, în primul rând, acceptã ideea de a fi fotografiat/ã. În acel moment se poate detaşa de stresul unei sarcini (aceea de a arăta bine). Devine natural şi colaboreazã. Cineva spunea cã a fi fotogenic este o abilitate pe care o poți dobândi. Totul este sã vrei.

Rar vezi oameni zâmbind când zãresc un aparat de fotografiat

În cazul portretelor de studio şi nu numai ideea de acceptare este de la sine înţeleasă. Chiar şi aşa existã obiceiul de a striga... "pãsãrica!" sau de a cere subiectului sã spunã <cheese>(eng.pronunţie ciiz-i lung). Pronunțarea cuvântului, dar şi ideea în sine, dã naştere grimasei potrivite şi mai apoi stãrii de relaxare a subiectului. De aceea fotografii trebuie sã înveţe sã comunice cu subiectul şi existã cursuri speciale pentru asta.

O mascã îti dã curajul sã zâmbesti în fata camerei foto !?

De-a lungul istoriei românii au gãsit în râs o formã de refugiu, o formã de evadare din realitate.

• Cine râde la urmã, râde mai bine. - spune un vechi proverb românesc.
• Râde ruptul de cârpit şi ciobul de oalã spartã
• Niciodatã nu a fost pedepsit cineva cã a fãcut pe altul sã moarã de râs
• Aşa e lumea asta: râde om de om şi dracu' de toţi. (Anton Pann)     

Fundraising (Viena-Austria) - Uneori zâmbetul e de mare ajutor (nu costã nimic si valoreazã mult!)

Înainte de '89 bancurile şi mai ales cele cu Bulã erau o metodã de camuflare a nemulţumirii generale. Şi supãrãrile treceau mai uşor. Se pare cã obiceiul s-a pãstrat. Cineva spunea câ face parte din gena noastrã ca popor obiceiul sacrificiului şi implicit al suferinţei. Iar glumele şi râsul sunt "antidotul".

Mai conteazã unde te afli!? - Totul este sã ai o atitudine pozitivã

Râsul aduce în viaţa noastrã o mulţime de lucruri interesante şi iatã câteva:

• Râsul este bun pentru memorie
• Râsul este atrãgãtor
• Râsul face bine unei relaţii
• Râsul arde calorii
• Râsul este contagios

Fotografiam în fatã la Teatru. Au oprit lângã mine si m-au rugat sã le fac o fotografie. Atât. Si au plecat. Zâmbeau. Doi oameni frumosi. Dacã îi vedeti trasmiteti-le salutãri din partea mea.

Unii experţi recomanda o doză zilnică de 15-20 de minute de râs, la fel ca sportul sau consumul de legume.

Şi am sã închei cu o glumã (atribuitã unui strãin !!!) în ton cu umorul ancestral al... neamului românesc:

* Cel care râde la urmă, probabil că nu a înţeles gluma." (Legea lui Brocklage-Murphisme)

Zâmbiţi şi s-auzim de bine! 😆

Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile

Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii

Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 

Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea

Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.

Esenţa umanitãţii şi fotografia

Fetiţa, care stătea lângă mama ei, o înlănţuise pe aceasta cu braţele şi o ţinea strâns cu toatã forţa de care era capabilã. Era speriatã de balansul vaporului ce se depãrta de ţărm. Dar mama nu dãdea semne că ar răspunde la gestul ei sau cã mãcar ar observa ceea ce se petrece. Era absorbitã cu totul de iPad.

În lumea largã - o ţintã atât de micã (!)

Puţin mai încolo un grup de tinere, strânse într-un cerc iluzoriu, îşi verificau mesajele pe telefon sau tabletã, Conversaţii sporadice se înfiripau în jur în timp ce ele transmiteau e-mailuri sau verificau postãri pe Facebook. Însã în cea mai mare parte a timpului domnea tãcerea.

La semafor

Pe trecerea de pietoni

Mergi pe stradã şi vezi tineri care scriu mesaje în timp ce stau la semafor. Fãrã sã se asigure ţâşnesc pe "zebrã" cum zãresc cu coada ochiului culoarea verde. Şi în timpul acesta continuã sã butoneze.

Un prieten îmi povestea: "Am fost de curând în vizitã la nişte rude, iar copii lor aveau deja toate gadget-urile electronice de care are cunoştinţă un adult. Ce am vãzut la ei în casã era tot ceea ce îşi putea dori cineva.

Copii ăştia îşi verificau în permanentã telefoanele, sã vadã ce mesaje au primit, ce noutăţi mai apãruserã pe Facebook sau erau absorbiţi cu totul în nu ştiu ce joc video. De obicei erau complet rupţi de tot ce se întâmpla în jurul lor şi stângaci dacã erau nevoiţi sã interacţioneze cu o altã persoanã timp de câteva minute..." 

Digital anywhere

"Copiii din ziua de azi (ce cunoscutã mi se pare formularea !?) cresc într-o nouã realitate, una în care ei sunt pe aceeaşi frecventã de undã mai degrabã cu echipamentele moderne şi mai puţin cu oamenii, lucru fãrã precedent în istoria umanităţii. Este îngrijorãtor din mai multe motive. În primul rând, reţeaua neuronalã de circuite responsabile pentru conectarea socialã şi emoţională a creierului unui copil învaţă din contactul şi conversaţia...." Şi aşa mai departe...  Mã opresc aici.

Sã nu uitãm "vânãtoarea de pokemoni"

Am preluat şi adaptat mai sus  câteva fragmente din capitolul "Esenţa umanităţii, în pericol", cartea cu titlul Focus a psihologului Daniel Goleman, apărută în 2014 la editura <Curtea Veche Publishing>.

FOTO-IDEEA: Trecând peste comentariile pe care le-aş putea face sau pe care le-am făcut în postări anterioare, fenomenul de "însingurare şi izolare digitalã" care merge mânã în mânã cu "transferul în lumea virtualã, a tweet-urilor şi a updatãrilor de stare" este un subiect excelent pentru un proiect fotografic de actualitate.

Virtual Rendezvous

Surprinderea fenomenului, portrete cu grimase şi reacţii ale actorilor, stãri de fapt, însingurarea, socializarea digitalã, sunt doar câteva elemente de avut în vedere într-o astfel de întreprindere fotograficã. Am pornit de câtva timp la un astfel de proiect şi îmi-doresc sã-l pot finaliza, într-un timp rezonabil, printr-o expoziţie personalã. 

Socializare virtualã !?

Am înserat mai sus câteva fotografii personale pe subiectul abordat.

S-auzim numai de bine !