Sala de mese, istoria Europei și fotografia

Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi este unul dintre cele mai vechi şi mai frumoase lăcaşuri de cult ale spaţiului ortodox, ale Iaşului şi ale României. Afost ctitoritã de voievodul Vasile Lupu între anii 1637 şi 1639. 

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Odată cu zidirea bisericii, Vasile Lupu a construit şi trapeza mănăstirii, care astăzi e cunoscută drept „Sala Gotică”. În această sală se făceau festivităţi încă din vremea construcţiei mãnãstirii. Trapeza (sau sala de mese) a fost martora unor manifestări interne dar şi a unor evenimente istorice majore ale spaţiului european şi ale Orientului Apropiat. Iatã în continuare doar câteva din ele :

Trei Ierarhi - Sala Goticã

• aici a avut loc "un eveniment mondial" - Sinodul de la Iaşi, din 1642. În acel an Sinodul a adoptat celebra Mărturisire de credinţă ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă al Kievului;

• în 1645, aici era sãrbãtorit patriarhul Paisie al Ierusalimului dupã ceremonia prin care era "uns" în biserica mănăstirii;

• în această sală a fost ospătat ţarul Rusiei, Petru cel Mare, cu prilejul vizitei pe care a făcut-o la Iaşi în anul 1711, pentru încheierea tratatului între Moldova şi Rusia;

• de aici a fost dat semnalul de începere a mişcării conduse de Alexandru Ipsilanti (Eteria), de eliberare a Greciei în anul 1821. Pe zidul clãdirii este o placã de marmorã care aminteşte acest eveniment. 

• astãzi Sala Goticã găzduieşte muzeul mãnãstirii şi tot aici se desfãşoarã şi alte evenimente culturale ale oraşului.

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Printre altele, în iunie 2013 membrii Clubului Fotografilor din Iaşi au organizat aici o expoziţie de fotografie cu numele "Bucuria luminii" de la care puteţi vedea o serie de fotografii personale (unele din expozitie, altele din perioada în care au fost expuse în Sala Goticã.)

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Fotografie expusã

Fotografie expusã

Fotografie expusã

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Parcurile Iașului, istoria și fotografia(I). Grădina Copou

Grãdina Copou este cel mai vechi parc al Iașului şi meritã vizitat dacã ajungi în "dulcele târg". Noi ieşenii suntem atât de obişnuiţi cu el încât mergem la plimbare sau la o orã de odihnã sau trecem pur şi simplu plictisiţi prin parc, fără sã mai cugetãm la semnificaţii şi istorie. Pentru cineva care îl viziteazã pentru prima datã Parcul acesta este un reper al vizitei prin Iaşi şi are o însemnãtate aparte.

Obeliscul leilor la apus

Grãdina a fost amenajatã în anii 1833-1834 din iniţiativă Eforiei oraşului Iaşi şi a prinţului Mihalache Sturza, pe locul unei foste staţii de poștã. În incinta grãdinii se aflã busturile a numeroase personalităţi: Ion Creangã, Barbu St. Delavrancea, N. Gane, Veronica Micle, C.Negruzzi, Ciprian Porumbescu, etc.

Spre Obeliscul leilor

Obeliscul leilor într-o searã cu ceațã

Undeva în fundal, Obeliscul Leilor

În grãdina Copou se aflã cel mai vechi monument al Țărilor Române, "Obeliscul leilor". Acesta este ridicat dupã un proiect al lui Gh. Asachi fiind inaugurat în 1840 şi mai poartã şi numele de "Monumentul Regulamentului Organic" prima constituție a Principatelor române. Leii au fost executaţi la Lemberg de sculptorul Johann Semser.

Statuia lui M. Eminescu în fața Teiului

Aleea principală a Grădinii în timpul iernii

Aici se aflã şi Teiul lui Eminescu (un arbore de peste 250 de ani) precum şi un muzeu Mihai Eminescu inaugurat în 1989, ca obiectiv al Muzeului Literaturii Române din Iaşi. În incintã se aflã numeroase exponate originale precum şi un salon de graficã, picturã şi sculpturã dedicate operei eminesciene.

Statuia lui Stefan cel mare lângă gardul clădirii Regimentului

Statuia lui Constantin Prezan pe Aleea Maresalilor

Mai sus de Grãdina Copou se aflã o clãdire veche aparţinând armatei care găzduieşte astãzi sediul Brigăzii 15 Mecanizată "Podu Înalt". În faţa acesteia se aflã Aleea mareşalilor cu busturile tuturor mareşalilor României cu excepţia lui Ion Antonescu. Este ridicatã aici şi o statuie a domnitorului Ştefan cel Mare. În fata Grãdinii Copou se aflã Monumentul Eroilor Diviziei a II-a Cavalerie, care mai este denumit şi "Şarja cavaleristului în atac". Lucrarea, realizatã în bronz pe un soclu de piatrã, a fost ridicatã în anul 1927 şi omagiazã sacrificiul Diviziei a II-a Cavalerie Iaşi în timpul Primului Rãzboi Mondial.

"Şarja cavaleristului în atac"

E frumos şi provocator sã faci fotografii în Grãdina Copou, indiferent de anotimp. Dacã ai înţeles spiritul ocului subiectele ies la ivealã la fiecare pas.
Am în vedere aleile parcului, copacii, busturile, statuile şi fântânile arteziene, Teiul, Obeliscul, mesele de şah şi bãncile, aranjamentele florale şi nu în ultimul rând oamenii (vizitatori sau trecãtori).

Și mai este un lucru important pe care vreau să-l spun. În Grădină se află Casa de Cultură "Mihai Ursachi" unde își desfășoară activitatea Clubul Fotografilor Iași al cărui membru sunt. În interior este amenajată Galeria "Labirint", iar pe gardul exterior sunt instalate panourile de la Galeria "La Gard", în cele două expunând periodic fotografii-membri ai Clubului nostru. 

 

Muzeul Mihai Eminescu

:
Şi iar vin şi spun! Neapãrat, când treceţi prin Iaşi nu neglijaţi să vizitaţi și să fotografiați Grădina Copou!

Dinu și Pache vã prezintã Iașul

Stând eu şi cugetând la noi idei de proiecte fotografice am început sã-mi creionez în acelaşi timp şi diverse moduri de promovare a "capodoperelor" personale, realizate în cadrul acestor proiecte.

Dinu se află la Universitatea "Al.I.Cuza" (Ce de sârme, dom'le ! Trebuie photoshop-ate...)

Acum câţiva ani, am vrut să fac un  website al oraşului Iaşi în care trebuia să existe un ghid-prezentator (o persoană). Persoana trebuia să "pozeze" în fiecare fotografie şi să spună textul corespunzător obiectivului prezentat, textul fiind scris sau în format audio. Mă gândeam la un model (feminin, că deh (!), ce e frumos atrage interesul). Mai apoi am renunţat, în primul rând din cauza costurilor. Iar efortul ar fi fost mult mai mare decât rezultatul așteptat. Iată că, în urma unor experimente făcute pentru blogul FOTO-IDEEA, mi-a venit o altă foto-idee "originală", la care vreau sã revendic prioritatea (!). Vă rog, nu râdeți de mine !

Mai întâi am ales două personaje din Era Mezozoica. Pe unul l-am botezat Dinu (românescul de la Dino că e din familia dinozaurilor), iar celălalt (sau cealaltă, nu m-am hotărât încă!) se numeşte Pache (românescul pentru Pachy din familia Pachycephalozauri).  Şi i-am pus pe amândoi la treabă. Ce a ieşit, vedeţi mai jos şi minunaţi-vă.

Dinu în Piața Unirii (în spate Hotel Traian și statuia lui Al.I.Cuza)

A ajuns si amicul Pache în Piață

Palatul Culturii - un loc de vizitat

Pache privește voievozii din Parcul Voievozilor  (vis-avis de Biblioteca Centrală Universitară)

La Biblioteca Centrală Universitară - clădirea fostei Fundații Ferdinand

Și Pache a ajuns în Dealul Copoului

Față în față cu statuia lui Mihai Viteazu, vis-a-vis de Parcul Expoziției

Pache în fața "Obeliscului leilor", primul grup statuar din România (1834)

Dinu în vizită la Muzeul "Mihai Eminescu" din Parcul Copou

Statuia lui Ștefan cel Mare, în fața Palatului Culturii din Iași

 
Aştept cu interes păreri cu privire la proiectul meu. Iar dacă aveţi şi alte idei, poate mai trăsnite, vă stau la dispoziţie Forumul FOTO-IDEEA şi rubrica de comentarii de mai jos. S-auzim de bine !

Un hectar de... foto-povestiri ieşene (I)

Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi

Am stat puţin să mă gândesc dacă e bun titlul său nu !? Acum ce să zic!? Cã o fi vorba de un hectar sau două nu mai are importanţă. Dar vreau să mă refer la o zonă a Iaşului care concentrează o "firimiturã" din cultura lumii. Nu exagerez. Această zonă este legată într-un fel sau altul de multe locuri ale lumii, renumite pentru conexiunile strânse cu teatrul, opera, arta spectacolului, arhitecturã sau literatură. Este zona cuprinsã între strãzile: Cuza Vodã, I.C. Brãtianu, Agatha Bârsescu, Matei Millo si Mãnãstirea Dancu, zona în care se aflã clãdirea Teatrului National si parcul ce îl înconjoarã.

FOTO-IDEEA: Un foto-proiect complet care să pună în valoare oraşul Iaşi prin locurile sale, pline de istorie a culturii romaneşti şi universale

Actuala clãdire a Teatrului Naţional din Iaşi datează din anul 1896, ea fiind construită în (atenţie!) doi ani de zile. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare în Viena, Praga, Odessa, Budapesta, Berlin, Zürich si.alte orase europene.

Cortina de la Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi

Inauguratã odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi (1896). Uzină a fost construitã de specialiştii firme germane AEG proaspăt înfiinţată în acei ani şi devenitã foarte cunoscutã în Europa, mai apoi. La peste 100 de ani de la instalare, echipamentele germane erau încă funcţionale la Iaşi.

Vechea uzinã electricã a Teatrului National din Iasi

În 1908, într-o zi friguroasă de iarnă, un cortegiu de peste 75.000 de oameni bloca circulaţia în Manhattan -

New York. Veniseră să petreacă pe ultimul drum un evreu sosit din România. Se numea Avram Goldfaden şi cu doar câteva zile înainte. New York Times îl numea “Shakespeare al evreilor”. 

Renumit ca poet şi jurnalist, dar mai ales pentru piesele sale de teatru, Goldfaden este recunoscut astăzi ca întemeietorul.primului teatru evreiesc din lume. Prima piesã pe care a pus-o în scena s-a jucat la Iaşi, în vara anului 1876, în Grădina “La Pomul Verde”, localizată, în apropierea viitoarei clădiri a Teatrului Naţional.

Bustul lui Avram Goldfaden - fondatorul teatrului "Pomul verde"

Placa ridicatã pe locul unde a functionat primul tetru evreiesc din lume "La Pomul verde" în Iasi

În timpul primului rãzboi mondial, pentru doi ani, autorităţile române şi familia regalã muta capitala României,la Iaşi, după ce Bucureştiul a cãzut în mâinile Puterilor Centrale în decembrie 1916.

Generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Comandamentului Aliat al Dunãrii se mutã şi el la Iaşi. Generalul a fost personajul cheie în refacerea armatei române după înfrângerile din anul 1916 şi cel mai consecvent sprijin în recunoaşterea României Mari dupã 1 decembrie 1918. 

În primãvara anului 1927 generalul revine la Iaşi şi dupã ce viziteazã vechea sa reşedinţa, este invitat sã planteze un stejar în apropierea clãdirii Teatrului Naţional. Rãmâne cu o frumoasã amintire despre oraşul Iaşi şi locuitorii sãi. 

Dupã moartea să în 1931, alãturi de stejar este instalat un bust al generalului, prin care cetăţenii Iaşului cinstesc memoria unui mare prieten al României.

Bustul generalului Bethelot prietenul francez al românilor din Primul Rãzboi Mondial

Bustul generalului Bethelot si stejarul sãu pe strada Cuza Vodã

"Stejarul generalului"

Într-o clădire aflatã la capătul străzii Agatha Bârsescu a locuit Valentin Silvestru (nume real-Marcel Moscovici-nascut 1924), cunoscut teatrolog, prozator și dramaturg român în perioada comunistã.

Casa în care a locuit Valentin Silvestru

Mai sunt multe alte zone interesante ale oraşului care amintesc de istoria noastră a locuitorilor de pe valea vestitului şi tumultuosului Bahlui si trebuie foto-povestite. Dar lãsãm pe altã datã, cã doar n-au intrat zilele în sac.

Turism, fotografii și blogging pe "Ulița Mare" a Iașului

O perioadă destul de lungă de timp din ultimii 3 ani am avut ocazia să circul zilnic pe Pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt - fost, cu puțin înainte, Bulevard și cu mult mai înainte, fosta Uliță Mare a Iașului. Am finalizat în această perioadă proiectul meu foto de 52 de săptămâni (52XPalatul Culturii), pe care aș vrea să-l reiau dintr-o cu totul altă perspectivă. Vom vedea!

 

A fost perioada evenimentelor cu și fără tei și a șantierelor de refacere a zonei centrale aparținând „dulcelui târg”. O perioadă care nu s-a sfârșit, pe care unii nu o vor uita prea ușor și pe care alții n-au înțeles-o încă! Dar ea face deja parte din istoria noastră molcomă și a orașului nostru drag.

Multe lucruri s-au schmbat la Iași, inclusiv pe Ulița Mare

Sâmbãta trecutã am participat la o acțiune organizatã de cãtre Școala de Ghizi Iași și de Asociația Turistică Ghizii României special pentru blogosfera ieșeană din Kooperativa 2.0. Peste 30 de bloggeri locali ne-am adunat de dimineață în fața Teatrului Național, fiecare din noi având la gât un papion sau o cravată, după gust, chef și posibilități. I-am întâlnit aici pe Matei Marian, Victoria Bejan și Alexandru David, cei trei ghizi care ne-au însoțit în incursiunea noastră pe "Ulița Mare" a Iașului.

La începutul vizitei noastre, cineva spunea cã nu vom avea fotografii în Iași Blogging Tour și eram puțin mirat. Lipsea Paul Pădurariu, foto-varășul bloggosferei ieșene. Aveam îndoieli și în ceea ce privește posibilitatea de a face fotografii la interior. A fost posibil și a fost alături de mine, în acțiunea "fotografiem și nu ne scapă nimic și nimeni", colegul meu Victor Cojocaru, căruia îi mulțumesc pentru fotografiile faine de interior.

Primul obiectiv vizitat a fost Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. După cum se știe, clădirea teatrului a fost inclusă în topurile celor mai frumoase teatre din lume. Nu e prima dată când intru în clădirea plină de istorie și amintiri în zile cu repetiții pentru spectacolele ce au loc aici, dar e prima vizită după proiectul de refacere a teatrului. Clădirea e frumos refăcută, cu multă atenție la detalii, dar se pare că administratorii (Operă+Teatru) mai au de lucru la „desprăfuirea” atmosferei și a relației între ei.

Cortina pictatã și ultimile pregătiri înainte de repetiții

Următoarea oprire am făcut-o la Primăria Iași, acolo unde am aflat câte ceva, de la colegii noștri ghizii, despre istoricul acestei clădiri faimoase în oraș pentru legendele ei știute și neștiute, pe care le povestea atât de frumos Ion Mitican. 

În fața clădirii Primăriei

Al treilea obiectiv turistic vizitat a fost Catedrala Romano-Catolică. Am avut parte de un însoțitor deosebit în persoana domnului Emil Bejan, ghidul Catedralei. Am vizitat atât Catedrala, cât și Memorialul Anton Durcovici.

Memorialul Anton Durcovici

A urmat vizita la Palatul Culturii, reședința celor 4 muzee ale Complexului Național Muzeal Moldova. După aproape 10 ani de șantier, clădirea Palatului arată excelent. S-au făcut o serie de modernizări și abia aștept să văd deschise muzeele. Construită într-o perioadă de circa 20 de ani (1905-1925), clãdirea Palatului Culturii din Iași este ultima clădire din lume construită în stil neogotic.

Holul mare al Palatului Culturii (Foto: Victor Cojocaru)

Sala Voievozilor (Foto: Victor Cojocaru)

Mi-au plăcut două noi „inovații” pe care le-am remarcat în cursul vizitei. Mai întâi liftul exterior, care asigură legătura între etajele clădirii, și mai apoi podeaua transparentă din sticlă ce oferă vizibilitate asupra ruinelor vechi ale fostului Palat Administrativ ce a ars și pe locul căruia a fost construită actuala clădire.

Am fost apoi sus, în turn, unde se află faimosul ceas carillon, care cântă Hora Unirii la fiecare oră. M-am reîntâlnit cu Ion Cristea, omul care are grijă de mulți ani ca orologiul să nu sune fals și să funcționeze bine. I-am ascultat poveștile pe care le spune ca un adevãrat pedagog pentru elevii de ciclu primar. Am depãnat amintiri despre regretatul Vasile Munteanu, „sufletul” Muzeului de Etnografie și al Palatului Culturii în urmă cu aproape 20 de ani.

Pe 27 aprilie 2016, Palatul Culturii își va deschide porțile pentru publicul larg și se va putea intra gratuit în clădire în cadrul unui eveniment inaugural intitulat Ziua Porților Deschise la Palatul Culturii. Mai apoi. intrarea se va face pe bază de bilet, programul fiind de marți până duminică, între orele 10-17. Prețurile pentru bilete și alte detalii pot fi găsite AICI. 

Ultima vizită a turului nostru prin centrul Iașului am facut-o la Biserica „Sfântul Gheorghe”, numită și Catedrala Veche sau Biserica fără turle. Am fost întâmpinați de Părintele Dosoftei Șcheul, care ne-a vorbit despre rolul acestui așezământ bisericesc în istoria Moldovei.

Catedrala Veche

Ne-am încheiat turul prin centrul Iașului destul de obosiți, dar într-o atmosferă relaxată, la o „Cârciumă veche”, deschisã acum... o lună pe „Ulița Mare” a „târgului Ieșilor”.

Mulțumiri lui Matei Marian, organizatorul Iași Blogging Tour. De asemenea, mulțumiri colegilor mei, bloggerii de Iași, pentru companie și voia bună generală. Una peste alta - o zi deosebitã !

FOTO-IDEEA:

Un proiect fotografic interesant și care poate fi o provocare pentru un pasionat este recreerea într-o expoziție foto a atmosferei Uliței Mari a Iașului la sfârșitul secolului XIX și/sau, de ce nu, chiar înainte de al II-lea Război Mondial. Cu modele, recuzită și toate cele necesare.

Pentru cea de-a doua perioadă, un exemplu interesant îl poate constitui filmul românesc Călătoria lui Gruber - Gruber’s Journey - (regia Radu Gabrea) din anul 2009 (Cinemagia). Filmul a fost realizat la Iași și București.