Banul, pasiunea și fotografia

De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.

Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu . 

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 

Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik

"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.

Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.

Cautã, imagineazã, experimenteazã...

Egiptul antic din laborator

La sfârșitul anului 2015, filiala Canon Autralia a publicat rezultatele unui experiment fotografic interesant. Au apelat la ajutorul a 6 fotografi și le-au cerut acestora sã realizeze portretul unui bãrbat pe nume Michael. 

Dar a existat o micã "diversiune". Fiecãrui fotograf i s-au oferit informatii diferite în ceea ce priveste trecutul lui Michael. Fotografilor li s-a transmis individual cã subiectul este: un auto-didact, cineva care, de curând, a salvat viața unui om, un fost deținut, un comerciant de pește, un psihopat egocentric și un alcoolic.

Interpretul lui Michael, un actor profesionist, a încercat de fiecare dată să intre în pielea fiecărui din personajele pomenite mai sus. 

Un scurt film al experimentului îl puteti vedea în continuare:

Concluzia autorilor experimentului este că mesajul unei fotografii este construit în cea mai mare parte de către cel aflat în spatele camerei foto si mai putin de ceea ce se află în fata obiectivului aparatului.

"Fotografii care nu fac niciodatã experimente cu noi forme de expresie riscã sã se plafoneze. Isi pun ambitiile în cui, lucrarile lor tind sã devinã stereotipe si ei ajung în cele din urmã sã fie eclipsati ori înlocuiti de noi talente. Fotografii creatori experimenteazã tot timpul - si o dovedesc prin lucrãrile lor. Dacã toti fotografii ar respecta regulile, fotografia ca mijloc de expresie ar înceta sã mai evolueze."

Sunt vorbele maestrului A.Feininger în lucrarea sa, cartea de cãpãtâi a foto-pasionatilor -"Fotograful creator".
Si continuã astfel: "am cunoscut prea multi fotografi care stiau efectiv pe de rost litera cãrtii, erau specialisti în tot ce tinea de tehnica fotograficã, aveau cel mai bun echipament si nu fãceau niciodatã vreo fotografie valoroasã...În acelasi timp sunt unii... care nu au decât o vagã idee despre tehnica fotograficã. Însã <acesti fotografi stiu cum sã facã fotografii bune. Ei stiu sã vadã, simt ceva pentru si împreunã cu subiectele lor si stiu sã-si exprime sentimentele în formã fotograficã. " 

Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez, să caut, să cercetez si să scormonesc. Fac, de cele mai multe ori, sute de fotografii într-o sesiune de câteva ore. Rezultatul experimentelor poate fi dezamãgitor pentru unii dar asta este... Rezultă 9(nouã), maxim 10(zece) fotografii care meritã atentie din care, pot spune că 2(două) sau 3(trei) sunt deosebite. E adevãrat cã odatã cu trecerea timpului, raportul realizate/deosebite scade, dar...destul de încet. Acest lucru se întâmplã pentru cã înveti si stii ce sã cauti.  Si încă ceva. Fotografiile sunt făcute pentru a fi expuse si vizionate de către altii. Asa că nu pierdeti nicio ocazie să vă expuneti "capodoperele" fotografice ! :-)

Mai jos puteti vedea unele din experimentele fotografice personale ale ultimilor ani.

• Încercări pentru un concurs cu tema "înghețat" Mai multe încercãri puteti vedea AICI

 

O poveste cu Moșul înghețat

• experimente pentruu expozitia cu si despre umbre despre care am povestit AICI

Cum sã-ti construiesti un Stonehenge în laboratorul propriu

...sau un luciu de apã

• Experimente casnice cu efectul Droste

• jocul cu lupa si cu miniaturile

Experimentele nu le fac numai la interior. Un exemplu este observarea si fotografierea sculpturilor pe care apa le realizeazã instantaneu într-o fântânã artezianã. Schmbi unghiuri, setãri, punctele de statie, gãsesti relatii, creezi relatii, etc...

În mod sigur, voi mai avea ocazia sã mã refer la unele din aceste încercãri în postãri viitoare. O sãptãmânã excelentã, vã doresc tuturor !

Fotografia de... autobuz

Budapesta vãzutã din autobuz

Am fãcut o scurtã incursiune pe internet pentru a cãuta o definitie aproximativã a Fotografiei de stradã (FdS) si nu am gãsit. Poate cuprinde atât de multe lucruri, informatii si termeni încât putinã lume se încumetã sã o defineascã, de fricã sã nu greseascã prin omisiune.

Prietenul Eric Kim spune cã atunci când nu poti sã definesti ce este un lucru trebuie sã încerci sã descrii ce nu este.

Si totusi Fotografia de stradã (eng.-Steet Photography) are o serie de caractersitici ce o pot defini:

• fotografia de stradã surprinde întâlniri întâmplãtoare si incidente aleatorii în spatiul public;
• poate fi realizatã atât în mediul urban cât si în cel rural sau aiurea, în locuri publice;
• fotografia de stradã poate sã includã sau poate sã nu includã oameni;
• trãsãturi: Spontaneitate, actiune si reactiune, rãbdare, curiozitate, imprevizibil
• poate fi realizatã cu orice fel de echipament dotat cu un obiectiv foto (telefon mobil, tabletã, aparat foto compact sau DSRL, etc)
• fotografia de stradã poate sau nu poate sã surprindã instantanee

Fotografia de stradã este un gen fotografic ce iese de sub incidenta fotografiei comerciale. Nu-ti comandã nimeni sa-i faci o fotografie al carui rezultat este putin previzibil.

În acest domeniu vast si imprevizibil vreau sã delimitez un gen de fotografie specific pe care l-am botezat "fotografia de autobuz" (termenul îmi apartine si revendic paternitatea (!) :-)))

Fotografia de autobuz denumeste din punctul meu de vedere fotografiile realizate in legãturã sau în relatie cu mijloacele de transport în comun locale. Când vrei sã începi un astfel de proiect fotografic nu mai esti locuitor al localitãtii sau regiunii respective ci devii cãlãtor în acea localitate/regiune.

Desigur, nu exclud raportarea si la alte mijloace de transport în comun (tramvai, microbuz, taxi, ricsã, etc)

Poti sã te afli în diverse ipostaze

• cãlãtor în mijlocul de transport ( o alta lume : aglomeratie sau nu, zgomote sau discutii diverse, parfumuri diverse, caractere asisderea, spatiul s-a restrâns, etc)

Graffiti patriotic

Ai învãtat tu pentru examen !?

Atentie maximã

Ce o fi vrut mama sã zicã !?

Pasager de ocazie

• astepti în statie (imbulzealã sau nu, atmosfera din statie , nerãbdare, imaginea cãii de rulare si a traficului, nu poti pleca, etc)

Statia pãlãriilor

Greu instrumentul ãsta

Povestile nespuse ale unei statii vieneze

• te afli în mijlocul de transport si viuzlizezi din mers exteriorul (drumul, zona lateralã, apusul de soare, etc)

Bulevardul Independentei -   Iasi

Concurs

Nenea soferu', te vãd !

Apãi baciu' aista o fost cu oile la munte !?

Urmeazã statia Biblioteca Centralã Universitarã cu peronul pe partea stângã

Toate aceste situatii si altele posibile presupun o adaptare continua la conditii diferite si setãri diverse ale echipamentului foto.

Turism, fotografii și blogging pe "Ulița Mare" a Iașului

O perioadă destul de lungă de timp din ultimii 3 ani am avut ocazia să circul zilnic pe Pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt - fost, cu puțin înainte, Bulevard și cu mult mai înainte, fosta Uliță Mare a Iașului. Am finalizat în această perioadă proiectul meu foto de 52 de săptămâni (52XPalatul Culturii), pe care aș vrea să-l reiau dintr-o cu totul altă perspectivă. Vom vedea!

 

A fost perioada evenimentelor cu și fără tei și a șantierelor de refacere a zonei centrale aparținând „dulcelui târg”. O perioadă care nu s-a sfârșit, pe care unii nu o vor uita prea ușor și pe care alții n-au înțeles-o încă! Dar ea face deja parte din istoria noastră molcomă și a orașului nostru drag.

Multe lucruri s-au schmbat la Iași, inclusiv pe Ulița Mare

Sâmbãta trecutã am participat la o acțiune organizatã de cãtre Școala de Ghizi Iași și de Asociația Turistică Ghizii României special pentru blogosfera ieșeană din Kooperativa 2.0. Peste 30 de bloggeri locali ne-am adunat de dimineață în fața Teatrului Național, fiecare din noi având la gât un papion sau o cravată, după gust, chef și posibilități. I-am întâlnit aici pe Matei Marian, Victoria Bejan și Alexandru David, cei trei ghizi care ne-au însoțit în incursiunea noastră pe "Ulița Mare" a Iașului.

La începutul vizitei noastre, cineva spunea cã nu vom avea fotografii în Iași Blogging Tour și eram puțin mirat. Lipsea Paul Pădurariu, foto-varășul bloggosferei ieșene. Aveam îndoieli și în ceea ce privește posibilitatea de a face fotografii la interior. A fost posibil și a fost alături de mine, în acțiunea "fotografiem și nu ne scapă nimic și nimeni", colegul meu Victor Cojocaru, căruia îi mulțumesc pentru fotografiile faine de interior.

Primul obiectiv vizitat a fost Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. După cum se știe, clădirea teatrului a fost inclusă în topurile celor mai frumoase teatre din lume. Nu e prima dată când intru în clădirea plină de istorie și amintiri în zile cu repetiții pentru spectacolele ce au loc aici, dar e prima vizită după proiectul de refacere a teatrului. Clădirea e frumos refăcută, cu multă atenție la detalii, dar se pare că administratorii (Operă+Teatru) mai au de lucru la „desprăfuirea” atmosferei și a relației între ei.

Cortina pictatã și ultimile pregătiri înainte de repetiții

Următoarea oprire am făcut-o la Primăria Iași, acolo unde am aflat câte ceva, de la colegii noștri ghizii, despre istoricul acestei clădiri faimoase în oraș pentru legendele ei știute și neștiute, pe care le povestea atât de frumos Ion Mitican. 

În fața clădirii Primăriei

Al treilea obiectiv turistic vizitat a fost Catedrala Romano-Catolică. Am avut parte de un însoțitor deosebit în persoana domnului Emil Bejan, ghidul Catedralei. Am vizitat atât Catedrala, cât și Memorialul Anton Durcovici.

Memorialul Anton Durcovici

A urmat vizita la Palatul Culturii, reședința celor 4 muzee ale Complexului Național Muzeal Moldova. După aproape 10 ani de șantier, clădirea Palatului arată excelent. S-au făcut o serie de modernizări și abia aștept să văd deschise muzeele. Construită într-o perioadă de circa 20 de ani (1905-1925), clãdirea Palatului Culturii din Iași este ultima clădire din lume construită în stil neogotic.

Holul mare al Palatului Culturii (Foto: Victor Cojocaru)

Sala Voievozilor (Foto: Victor Cojocaru)

Mi-au plăcut două noi „inovații” pe care le-am remarcat în cursul vizitei. Mai întâi liftul exterior, care asigură legătura între etajele clădirii, și mai apoi podeaua transparentă din sticlă ce oferă vizibilitate asupra ruinelor vechi ale fostului Palat Administrativ ce a ars și pe locul căruia a fost construită actuala clădire.

Am fost apoi sus, în turn, unde se află faimosul ceas carillon, care cântă Hora Unirii la fiecare oră. M-am reîntâlnit cu Ion Cristea, omul care are grijă de mulți ani ca orologiul să nu sune fals și să funcționeze bine. I-am ascultat poveștile pe care le spune ca un adevãrat pedagog pentru elevii de ciclu primar. Am depãnat amintiri despre regretatul Vasile Munteanu, „sufletul” Muzeului de Etnografie și al Palatului Culturii în urmă cu aproape 20 de ani.

Pe 27 aprilie 2016, Palatul Culturii își va deschide porțile pentru publicul larg și se va putea intra gratuit în clădire în cadrul unui eveniment inaugural intitulat Ziua Porților Deschise la Palatul Culturii. Mai apoi. intrarea se va face pe bază de bilet, programul fiind de marți până duminică, între orele 10-17. Prețurile pentru bilete și alte detalii pot fi găsite AICI. 

Ultima vizită a turului nostru prin centrul Iașului am facut-o la Biserica „Sfântul Gheorghe”, numită și Catedrala Veche sau Biserica fără turle. Am fost întâmpinați de Părintele Dosoftei Șcheul, care ne-a vorbit despre rolul acestui așezământ bisericesc în istoria Moldovei.

Catedrala Veche

Ne-am încheiat turul prin centrul Iașului destul de obosiți, dar într-o atmosferă relaxată, la o „Cârciumă veche”, deschisã acum... o lună pe „Ulița Mare” a „târgului Ieșilor”.

Mulțumiri lui Matei Marian, organizatorul Iași Blogging Tour. De asemenea, mulțumiri colegilor mei, bloggerii de Iași, pentru companie și voia bună generală. Una peste alta - o zi deosebitã !

FOTO-IDEEA:

Un proiect fotografic interesant și care poate fi o provocare pentru un pasionat este recreerea într-o expoziție foto a atmosferei Uliței Mari a Iașului la sfârșitul secolului XIX și/sau, de ce nu, chiar înainte de al II-lea Război Mondial. Cu modele, recuzită și toate cele necesare.

Pentru cea de-a doua perioadă, un exemplu interesant îl poate constitui filmul românesc Călătoria lui Gruber - Gruber’s Journey - (regia Radu Gabrea) din anul 2009 (Cinemagia). Filmul a fost realizat la Iași și București.

Adrenalinã și fotografie. Invitație

In postarea de acum câteva zile, cu vizita la Aeroportul International Iași, vorbeam despre evenimentele aviatice, care se organizeză în orașul nostru și care atrag un mare numãr de spectatori.

Iată o nouă inițiativă de acest gen, cu alți actori în roluri principale, care promite și care poate fi o ocazie excelentă pentru pasionații de fotografie de a surprinde cadre inedite.

Prin urmare, Duminică 17 aprilie, ora 11,00 la Aeroportul Internațional Iași

AERO DRIFT WEEKEND

Un spectacol pentru toate vârstele orașului, la un sfârșit de săptămână care, sperăm să fie însorit. Avem nevoie de "luminã bunã", nu-i așa !?

FOTO-IDEEA : Prin urmare, subiecte de fotografiat pentru toate gusturile

• mașini tunate, fum, chipuri încordate 
• motoare nărăvașe, cascadorii,
• viteză pentru freezing si panning
• aeromodele, karturi și copii veseli
• băieți mândri și concentrați și fete frumoase - portrete
• limuzine de epocă și... multe altele

 Mai jos sunt câteva fotografii personale de la manifestãri de acest gen, ce au avut loc în Iasi în ultimii doi ani.