Rîpa Galbenã

Locul este cunoscut de ieșeni sub numele de Rîpa Galbenă şi este o zonă situată la poalele dealului Copou. Zona de la partea superioarã a construcţiei este cunoscutã sub numele de Esplanada Elisabeta.

Diferenţa de nivel, destul de mare, am estimat-o la peste 20 de metri (având în vedere înălţimea Clubului CFR din zona de jos).

Rîpa Galbenã înainte de anul 1920 (carte poştalã)

Construcţiile de la Rîpa Galbenã au fost realizate la sfârşitul secolului XIX pe când primar al Iaşului era Nicolae Gane. Zona a mai fost cunoscutã, înainte de amenajare, sub numele de Podul lui Eminescu.

În partea de sus, la câţiva zeci de metri, pe strada Florilor nr.1 se aflã casa lui Anastasie Fătu, cel care a înfiinţat în zonã prima Grãdinã Botanicã din România (1856).

Clădirea Clubului CFR (construită 1922) şi pavilioanele din fostul "cartier ceferist", aflate la partea de jos a construcţiei de la Rîpa Galbenã, au devenit la rândul lor obiective istorice.

Rîpa Galbenã - Clubul CFR si pavilioanele

Rîpa Galbenã - texturi si forme

Rîpa Galbenã - umbre si flori

Rîpa Galbenã - umbre

Dintre clădirile vechi din apropiere se remarcã douã mai importante. La partea superioarã a Esplanadei Elisabeta poate fi vãzutã clãdirea Fundaţiei Ferdinand (construită în 1934 - actuala Bibliotecã Centralã "Mihai Eminescu"). Puţin mai încolo se aflã fostul "Otel Binder" (construit în 1845).

Rîpa Galbenã - texturi si forme

Mai multe detalii despre Esplanadã, care a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași (2015) puteţi afla de AICI.

Din punct de vedere al fotografiei, trebuie sã remarc faptul cã Rîpa Galbenã a devenit unul din locurile mele preferate de fotografiat. Şi fac de multe ori fotografii acolo chiar şi în zilele toride de varã, când soarele arde puternic şi proiecteazã pe scãri umbrele celor care le urcã sau coboarã.

Rîpa Galbenã - texturi si umbre

Iar din primãvarã pânã în toamnã apusurile vãzute de aici sunt şi ele subiecte faine de fotografiat. De asemenea, sunt de luat în calcul construcţia masivã de piatrã, texturile, formele pereţilor şi balustradelor, jocul umbrelor, etc.

Rîpa Galbenã - despre timp

Vã doresc succes la fotografiat, luminã bunã şi rãbdare.

"Strada mea cu un singur bec" - Apus la Rîpa Galbenã

Palate pentru muzicã şi dans

Lume adunatã lângã Opera din Viena pentru a urmãri un spectacol pe ecranul din faţa clãdirii

În ultimii ani am avut ocazia sã vizitez şi sã fotografiez câteva muzee interesante în Europa. Despre unele am pomenit în postãri anterioare, dar astãzi le am în minte pe cele care au într-un fel sau altul legãturã cu muzica.

Când vizitezi Viena nu poţi sã nu te gândeşti la valsuri, la "Dunãrea albastrã", la Strauss, Mozart şi Liszt. E greu sã ajungi la un spectacol al Operei din capitala austriacă. Din mai multe motive ! Dar dacã vrei poţi sã asişti la o reprezentaţie din afara sãlii, prin intermediul ecranului montat în faţa intrãrii.

A început spectacolul

Muzeele de astãzi au devenit din ce în ce mai interactive şi nu fac excepţie nici cele din România, reabilitate în ultimii ani. La Viena am putut vizita un muzeu dedicat în întregime (5 etaje) sunetului şi muzicii. Vorbesc de Haus der Musik (House of Music)  Nu e uşor sã fotografiezi în muzee, dar este interesant sã surprinzi şi sã spui povesti despre fenomenele, evenimentele şi personalităţile pe care le descoperi într-o astfel de casã a muzicii.

House of Music a fost deschisã în anul 2000 în fostul Palat al Arhiducelui Carol şi este o arhivã de istorie muzicalã a Vienei de-a lungul secolelor. Aici afli despre Mozart, Beethoven, Schubert şi Mahler, le poţi asculta muzica şi poţi afla despre legăturile lor muzicale cu oraşul de pe Dunãre.

Casa muzicii - Poţi sã compui muzicã

House of Music- Poţi sã compui muzicã la pianul lui Beethoven

House of Music- Poţi sã compui piese muzicale cu ajutorul lui Mozart

Dar tot aici eşti încurajat sã te "împrieteneşti" cu sunetul şi să compui muzică. Poţi "vedea" şi fotografia tonurile şi sunetele, le poţi simţi şi crea. Îţi poţi încerca talentul de dirijor şi poţi dirija „virtual” Orchestra Filarmonicii din Viena. Poţi sã iei o lecţie de muzicã de la Mozart sau sã te împrieteneşti cu atmosfera balurilor vieneze de odinioarã unde se dansau valsurile lui Strauss.

 La unul din etaje se aflã o secţiune dedicatã Orchestrei Filarmonice Viena, numeroşilor compozitori austrieci şi dirijorilor ce au dirijat aici.

House of Music- Poţi sã dirijezi virtual Orchestra Filarmonicii din Viena

House of Music- Poţi sã intri în atmosfera muzicii lui Mahler

Tot acum vreau sã pomenesc şi de o altã "casã" a muzicii şi dansului pe care am vizitat-o de curând. Este vorba de Teatrul "La Scala"  din Milano. Este considerat cel mai frumos teatru de opera din lume dar, dupã ce am vãzut sala, nu aş exclude din clasamentul ad-hoc nici sala Teatrului Naţional din Iaşi (desigur la o... "scalã" mai mică.

Sala Teatruluii "La Scala" din Milano

Teatrul "La Scala" a fost construit la sfârşitul sec.18 sub patronajul Mariei Tereza, Împãrãteasa Austriei în perioada când mare parte a nordului Italiei se afla sub stăpânirea dinastiei de Habsburg.

Teatrul dispune şi de un muzeu unde pot fi admirate exponate reprezentative pentru marii compozitori ai Italiei (Verdi, Rossini, Puccini sau Toscanini). În ziua în care am fãcut vizita se desfăşura în salã o repetiţie generalã la spectacolul Falstaff (Giuseppe Verdi), la care am asistat pentru câteva minute. Frumos şi impresionant.

"La Scala" din Milano - Repetiţie generalã (se pregãtesc decorurile si ultimile detalii)

Am ataşat câteva fotografii personale de la cele douã vizite pe care le-am fãcut în "palatele muzicii" din Viena şi Milano.

"La Scala" din Milano - A început repetiţia la Falstaff - Giuseppe Verdi

Sã auzim numai de bine ! 😆

Concepţia, fotografia şi ardeiul

Atunci când vorbim de concepţie în artele vizuale facem referire la modul în care artistul ordonează în lucrarea sa diversele elemente pe care doreşte să le surprindă. Face acest lucru în funcţie de preferinţele şi cunoştinţele sale. Şi porneşte de la faptul că "impresiile vizuale oferite de lume sunt dezordonate şi, adesea, haotice." (Michael Freeman-"Ochiul fotografului")

În cazul fotografiei efortul de "a face ordine" în lucruri este. poate, mai dificil din cauza faptului că aparatul foto înregistrează absolut tot ceea ce se afla în fata obiectivului. Dacă într-un tablou pictorul poate elimina din cadru ceea ce este "în plus", într-o imagine, fotograful trebuie să atenueze într-un fel (prin luminã, umbre, modificând punctul de staţie, etc) elementele care distrag atenţia privitorului de la subiect. În cele din urmã el poate/trebuie să facă asta la post-procesare.

Într-o postare de anul trecut, spuneam că se remarcã uşor cum privitorul "încearcã sã gãseascã într-o fotografie, o relaţie cu un lucru, o fiinţă, o formã cunoscutã şi pe care o/îl identificã rapid." Cu alte cuvinte, admiratorul încearcă să găsească ordinea pe care a dorit sã o impunã fotograful.

Şi aici revin la ideea funcţiunilor unei fotografii. Michael Freeman le separã în douã: aceea de a explora lumea pe de-o parte şi aceea de a explora propria imaginaţie, pe de altã parte. "La una din extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum aratã oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto."

Şi dacã într-o parte vorbim de comunicare, în cealaltã parte vorbim de artã. Linia de separaţie nu este foarte clarã şi bine definitã, dar pasiunea noastrã a apãrut ca o modalitate de satisfacere a unor nevoi personale. - vrem sã comunicãm şi fotografiem ca sã ne documentãm,

- dorim sã ne îmbogăţim percepţia asupra mediului în care trãim,

- dorim sã depăşim nişte limite şi cãutãm prin fotografie noi forme de exprimare,

- dorim sã transformãm şi sã concepem lucruri noi. Iar ceea ce facem trebuie sã fie rezultatul celor mai bune şi nobile eforturi ale noastre.
 

Edward Weston - "Pepper no.30" (foto:wikipedia)

Când şi-a reglat aparatul pentru a fotografia un banal ardei verde, nu cred cã Edward Weston ştia ce avea sã

iasã. Fotografia rezultatã pare sã surprindã sculptură modernistă de Hâns Arp . În jurnalul său, Weston scrie: "Este un subiect clasic, complet satisfăcător - un ardei. Dar a ieşit, mai mult decât un ardei. Ceva abstract şi care este complet în afara subiectului fotografiat".

A lucrat la aceastã fotografie apropape o sãptãmânã şi a prelucrat mai mult de 5o de fotografii. A schimbat poziţii, unghiuri, lumini, umbre, setãri. Fotografia se numeşte "Pepper no.30" şi a fãcut istorie. Este descrisã şi analizatã în manuale fundamentale de fotografie. Ce o face sã fie deosebitã!? Am descoperit şi eu misterele luminilor şi umbrelor unui ardei (de fapt era gogoşar-!) în timp ce lucram la expoziţia "Iluzii şi aluzii", dar nu cred că  voi apãrea în vreun manual. 😃

Ardei - XXX (sau cum am descoperit misterelor luminilor si umbrelor)

Important este cã mi-am îmbunătăţit percepţia asupra lucrurilor (!)😆

S-auzim de bine!

Fotograf în "oraşul de sus"

Bergamo - Citta Alta - la ceas de searã

 

Bergamo este un oraș situat în nordul Italiei, în provincia Lombardia,, la aproximativ 40 km est de Milano. Putinã lume vorbeşte despre Bergamo. Citind despre istoria oraşului îţi dai seama cã acesta a stat mereu în umbra oraşului Milano în a cãrui zonã periurbanã se aflã şi astãzi. Aici se găseşte Aeroportul Internațional Orio al Serio, care deservește piața aero low-cost a orașului Milano. Singură perioadã ne-milanezã a durat circa 400 de ani (sec.15-sec.19) şi a însemnat controlul localităţii de cãtre Republica veneţiana. În aceastã perioadã a fost construit zidul veneţian care rezista şi astăzi pe o lungime mai mare de 6 km.

Am citit şi este uşor de remarcat în Bergamo faptul cã arhitectura şi clãdirile nu au fost afectate de distrugeri (nici în cel de-al doilea Război Mondial) astfel încât atmosfera "veche" - aerul medieval se pãstreazã în multe zone ale oraşului. 

Bergamo - Oraşul de jos - oraşul de sus

Bergamo este împărțit în două zone: zona mai nouã situatã în partea de jos şi partea veche situatã pe colinã. Cele douã sunt legate printr-un funicular. Exceptând funicularul imaginea este asemãnãtoare celei a Sighişoarei noastre.

Acum mã voi referi doar la partea de sus a oraşului botezatã Citta Alta. Zona este foarte frumoasã şi obiectivele istorice numeroase. Fotografiatul este o provocare având în vedere strãzile înguste şi locurile mai slab luminate. Cu excepţia piaţetelor unde lumina are loc sã "se desfăşoare", în rest ai parte de un joc permanent de lumini şi umbre, de siluete, forme şi texturi. Asta presupune, reglaje, cãutarea de unghiuri şi puncte de staţie şi nu în cele din urmã de... rãbdare. Turiştii sunt mulţi chiar şi în extrasezon, iar pe micile străduţe circulã autoturisme.

Iatã câteva puncte de reper ce meritã atenţie în cazul în care te decizi sã vizitezi "oraşul de sus/citta alta"

Piazza Vecchia - Vedere spre Palazzo della Ragione si Turnul Civic

• Piazza Vecchia este una din atracţiile oraşului pe care arhitectul Le Corbusier o numea "cea mai frumoasã piaţă a Europei." În mijlocul acestei pieţe se aflã Fântâna Contarini din marmurã albã (1780).

Piazza Vecchia - Vedere spre Biblioteca Civicã

Turnul Bisericii Santa Maria Maggiore

• Palazzo della Ragione - fostul sediu administrativ al orașului (construit în sec. 12). Este cea mai veche Primãrie atestatã din Italia.

• Turnul Civic (Torre Civica sau Campanone) are 53 de metri. Era un punct de orientare pentru călători şi de avertizare (cu ajutorul clopotului) a locuitorilor oraşului.

• Biblioteca Civică sau Palazzo Nuovo (sec. 17)- găzduieşte manuscrise și cărți numeroase, opere ale unor scriitori şi compozitori italieni (Tasso, Dante, Donizetti, etc)

Cappella Colleoni

• Cappella Colleoni -  bijuterie a Renașterii lombarde (sec. 15)

Biserica Santa Maria Maggiore

• Biserica Santa Maria Maggiore este considerată cel mai important monument al orașului Bergamo. Construcția a început în 1137 şi a durat 50 de ani. 

• Domul din Bergamo - este situat în apropierea bisericii Santa Maria Maggiore și a Palatului Della Ragione. Este construit în sec. 15,

Domul din Bergamo

Foarte frumoase sunt şi vechile strãzi pietruite ale "oraşului de sus" străjuite de magazine, restaurante şi cafenele. Cu alte cuvinte un oraş frumos care m-a cucerit şi unde mi-ar place să locuiesc.

Stradã în Citta Alta

Dacã aveţi posibilitatea vã recomand sã-l vizitaţi.
Nu veţi regreta !

S-auzim numai de bine !

Stradã în Citta Alta

Scurt jurnal italian

Timp de aproape o săptămână am vizitat partea de Nord a Italiei - Lombardia. Am fotografiat mult şi am materiale interesante pe care le voi prezenta în postãrile de pe blog în perioada urmãtoare. Pânã atunci iatã câteva extrase dintr-un "scurt jurnal italian".

  

6 februarie - luni

* Am sosit dupã-amiazã în Bergamo. Prima impresie !? Excelentã. Am remarcat în mod deosebit curăţenia din oraş.

Blogul FOTO-IDEEA a împlinit 1 an de la lansare

* Blogul FOTO-IDEEA împlineşte astãzi un an de la prima postare. Sper să se dezvolte frumos, să reuşesc să atrag şi alte persoane pasionate în "colectivul de redacţie", sã avem un conţinut cât mai interesant pe subiectul fotografie şi sã sãrbãtorim împreunã cel puţin... 20 de ani.

Vedere spre Alpi. În depãrtare se zãresc culmile din Elveţia.

7 februarie - marţi

* A fost o zi frumoasă cu soare. Am vizitat douã localităţi pe malul lacului Como (Lecco şi Como). Puncte de interes!? Vârfurile înzãpezite ale Alpilor. Undeva, la câţiva kilometri, se aflã graniţa cu Elveţia.

Vedere spre culmile Alpilor.

Vedere spre Alpi. În depãrtare se zãresc culmile din Elveţia.

8 februarie - miercuri

* Astãzi am vizitat Milano. O zi înnoratã şi rãcoroasã, dar cu multe fotografii.

* Am citit noutăţi despre proiectul Google Brain.

Google Brain este un proiect ambiţios care îşi propune să "repare" şi chiar să re-creeze imagini destul de detaliate, având ca sursă imagini pixelate și de slabă calitate.

Uneori cred cã se cam exagereazã cu tehnologia. E ca şi cum aş reface o imagine din perioada copilãriei pe baza unui carton fotografic pe care apar doar cataramele de la sandalele ce mi le-a fãcut cadou... unchiul Sandu.

Imagini iniţiale(stânga) şi finale (mijloc). Cele reale în dreapta.

9-10 februarie - joi-vineri

* Zile dedicate oraşului Bergamo. Un oraş frumos şi curat care mi-a plãcut.

Spre searã ajungem la Iaşi unde zãpada e mare şi frigul pãtrunzãtor.Diferenţa de temperaturã nu e chiar uşor de... digerat. Manifestaţiile contra guvernului în ţara au scăzut în intensitate dar continuã.

Mască în vitrina unui magazin din Bergamo

11 februarie - sâmbãtã

* A început carnavalul la Veneţia. Şi nu numai acolo. Poate... anul viitor.

Oferte carnavaluri

* Pentru cei care sunt interesaţi de subiect, iatã oferta pentru un curs fotografic-avansaţi, la Bergamo. Ei ce spuneţi? Pare mai atrãgãtor unul aici la noi, la Iași ! 😉

Pânã una-alta, s-auzim de bine !

Fotografia din stradã şi protestul

Unele persoane mi-au lãsat a înţelege cã ultima mea postare, despre râs şi zâmbete, este anacronicã şi m-au întrebat ce îmi veni cu chestia cu relaxarea în asemenea momente "importante" pentru ţară. Nu vreau sã mã explic şi nu vreau sã mã scuz, dar este ceea ce am simţit eu acum câteva zile când a început agitaţia pe marginea "acţiunilor de noapte" ale guvernului "hip-hop minitop" Dragnea/Grindeanu.

Revolutia francezã a ajuns la Iasi

  

Proteste la Iaşi

A fost reacţia la ceea ce am gândit în acele momente. Am intuit atunci o luptã între douã curente sau cete (!?) Ceata lui "şoc. groazã. halucinant" şi ceata lui "hai că se poate!". Spuneam undeva cã "indiferent cât de mare ar fi fost procentul cu care au câştigat alegerile (chiar 99,99%), nimic nu  le dădea dreptul actualilor guvernanţi să facã ceea ce au făcut într-o searã." Dar mai era şi altceva.

În perioada 1990-2000 numărul de evenimente de acest gen era foarte mare şi se transmiteau la tv în direct. Credeţi că "omul de rând" a câştigat mai mulţi bani!? Credeţi că şi-a îmbogăţit cultura(?), că a avut acces la tehnologii mai ridicate sau investiţii străine mai multe. Nu. Am învăţat cu toţii că orice este posibil şi în democraţia noastră originală nu ne interesează dacă ceea ce facem deranjează pe vecini sau pe amici. Pur şi simplu nu contează ! Banu' să iasă ! Şi din ce în ce mai mulţi au în vedere DOAR banul!

Oare toţi fraierii aceia, oameni de rând, care s-au jertfit pentru ţarã, au fost răniţi pe vremea lui Ştefan, a lui Mircea, la Plevna, la Mărăşeşti sau pe Jiu s-au gândit cã aceste pãmânturi vor fi administrate în asemenea mod, de asemenea oameni !? Şi cã noi românii vom fi atât de uniţi şi vom "coopera" atât de bine astãzi !? Mă îndoiesc! Asta a fost istoria şi anii trec şi istoriile se repetă !

Şi mã întorc în zilele noastre şi ce vãd !?

Proteste la Iaşi - lozinci

• oamenii sunt îndârjiţi; îşi amintesc istoria, se concentrează pe dreptate şi justiţie. Existã emoţie, exaltare, energie, nostalgie, pãreri de rãu şi lacrimi.

• urãrile şi strigãturile la proteste au devenit deja "clasice": "DNA / Să vină să vă ia" ?", Cine nu sare/ Nu vrea schimbare!", "PSD / Ciuma Roşie", "Ieşiţi din casã/ dacã vã pasã!", etc, etc, etc.

• numărul de pancarte cu mesaje "deştepte" a crescut de la zi la zi şi este de multe ori specific localităţii unde are loc protestul. Încuviinţezi mesajul. îţi vine sã strigi, eşti mândru că eşti român, uneori eşti uimit dar, ceea ce este mai important, în 90% din cazuri îţi vine sã râzi.

Asta am gândit eu când am scris postarea anterioarã. Şi dacã aţi zâmbit mãcar un pic vãzând pancartele din text atunci sunt mai relaxat şi pot sã zâmbesc. 

O parte din lozinci sunt extrase de AICI, iar altele sunt din fotografiile personale.

Şi ca sã nu spunã cineva cã m-am abãtut prea mult de la subiectul fotografie, AICI  se aflã <Cele mai bune fotografii de la protest>propuse de <f64>.

Gânduri bune şi zile asemenea.