Meşteri, meşteşuguri şi fotografie

În anul 2007 fãceam parte din echipa de implementare a unui proiect transfrontalier în cadrul programului de preaderare a României la Uniunea Europeanã. Proiectul se numea Afaceri prin Renaşterea Tradiţiilor (acronim ART). Unul din rezultatele proiectului era constituirea unei asociaţii a meşterilor populari de pe cele douã maluri ale Prutului. Organizaţia a fost botezatã "ART - Meşteşugurile Prutului" şi din anul 2008, anul înfiinţării, m-am considerat unul din "naşii" asociaţiei. Am început activitatea cu un târg organizat în faţa Palatului Culturii, pe care l-am numit "Festivalul Prutului".

Partcipanţii şi membrii echipei de proiect în ziua lansării "Festivalului Prutului" (anul 2007)

Şi de atunci, an de an Asociaţia ART organizează evenimente în oraşul şi judeţul Iaşi dar, totodată, participã la manifestãri de profil în tarã şi strãinãtate.

De-a lungul anilor s-au permanentizat şi au cãpãtat notorietate, în Iaşi şi nu numai, trei evenimente importante organizate cu şi pentru meşterii populari.

"Festivalul Mãrtişorului" (produse tradiţionale)

Primul şi cel mai tânãr este "Festivalul Mărţişorului" organizat cu ocazia zilei de 1 martie. Urmeazã în luna iulie, imediat dupã Târgul "Cucuteni 5000", Tabãra de creație populară "Micii Meșteri din Copou", care în anul 2017 va ajunge la cea de-a X-a ediţie. În fiecare an, la începutul lunii noiembrie, Asociaţia ART organizeazã o manifestare cultural - interactivã denumitã „Meşteri şi meşteşuguri tradiţionale din Moldova”. Inima acţiunilor este preşedinta asociaţiei, doamna profesoarã Silvia Cozmincã o persoanã deosebitã cu mult entuziasm, energie şi suflet mare care, atentã la detalii, organizerazã şi veghează la bună desfăşurare a evenimentelor.

Festivitate de premiere - Tabãra "Micii meşteri din Copou"

 

Produse tradiţionale ale membrilor Asociaţiei ART - Meşteşugurile Prutului

Târg organizat de OTIMMC Iaşi la Palas Mall (Asociatia ART a fost partenerã)

Anul acesta manifestarea „Meşteri şi meşteşuguri tradiţionale din Moldova” are loc între 4 şi 6 noiembrie pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt în zona Consiliului Judeţean Iaşi. Vor fi prezenţi peste 40 meşteri populari din România şi Basarabia. Evenimentul promovează valorile culturii tradiţionale româneşti, dar și transmiterea acestora către tânăra generație. Programul este variat şi cuprinde târgul cu vânzare de obiecte meşteşugăreşti, ateliere de creație interactivă pentru copii (olărit, pictură icoane, cioplitură lemn, împletituri, etc) dar şi ateliere demonstrative. 

Vã invit sã vizitaţi târgul  şi sã urmăriţi evenimentul pentru cã nu veţi regreta.

Produse tradiţionale ale membrilor Asociaţiei ART

Produse tradiţionale ale membrilor Asociaţiei ART

Produse realizate de Preşedinta Asociaţiei ART  Silvia Cozmincă

Am postat în cuprinsul articolului o serie de fotografii pe care le-am realizat de-a lungul timpului în cadrul evenimentelor organizate de cãtre Asociaţia ART - Meşteşugurile Prutului în Iaşi.

Imagine de la un Târg de meştesuguri tradiţionale organizat la Iaşi

FOTO-IDEEA: Meşteşugurile populare, produsele şi meşterii pot constitui o sursă inepuizabilă de idei pentru proiecte fotografice. Un astfel de proiect am reuşit eu să finalizez cu o expoziţie personală în anul 2015 (vezi mai jos)

Blog, blogger, blogging... Kooperativã

În anul 1999 în întreaga lume existau doar 23 de bloguri. Astăzi pe Internet există peste 1,5 miliarde de bloguri. Pe WordPress.com se aflã peste 60 de milioane din ele. La fiecare jumătate de secundă, este creat un nou blog. În Statele Unite există aproximativ 31 de milioane de bloggeri.

Mai mult de jumătate din comunitatea bloggerilor are mai mult de un blog. Bloggerii profesioniști au în medie câte 4 bloguri/persoanã. Unul din cinci bloggeri îşi actualizează blogul în fiecare zi. Cele mai multe dintre bloguri sunt citite dimineața între orele 7 AM şi 10 AM. (sursă: ezaroorat_com)

Acum câteva luni citeam că un blog personal te poate face un om mai bun. Pãi cum? Ei bine, blogging-ul îţi va îmbunătăţi abilităţile de scriere dar şi cele de comunicare. Vei începe sã gândeşti mai "focusat", să-ţi pui probleme cu privire la ceea ce faci şi la ceea ce vrei sã faci pentru tine şi pentru alţii. Îţi vei da seama ce valori ai de oferit. To blog or not to blog!? Aceasta-i întrebarea!

Una peste alta blogul este o formã de promovare, inclusiv pentru fotografiile pe care le faci. Metodele de promovare pe care le-am folosit eu pentru fotografiile personale, dar şi altele, le voi prezenta într-o postare viitoare.

Pânã atunci vreau sã amintesc de o iniţiativă care  prinde contur şi se dezvoltã din ce în ce mai frumos. Săptămâna trecută am pornit în cadrul Kooperativei 2.0 Iaşi o serie de workshop-uri de blogging. Primul eveniment, intitulat "All About Blogging", a fost susținut de către Andreea Ignat și a pornit de la o trecere în revistă a regulilor generale ale bloggingului. Gazda noastrã a fost ca şi la întâlnirea anterioară cafeneaua Fika. Am discutat, am analizat, am vorbit despre avantaje/dezavantaje şi am împărtăşit din experienţă anterioarã. Am încheiat cu un decalog al bloggerului care ar trebui sã ne ghideze în activitate.

Şi dacã blogul este o iniţiativă personală, în cadrul workshop-urilor învăţăm sã lucrãm în echipã, sã fim eficienţi împreunã, ca membri ai Kooperativei 2.0 filiala Iaşi. Urmeazã un alt workshop luna aceasta, pe probleme tehnice. Urez mult succes tuturor!

"All About Blogging" (imagine de la workshop)

La evenimentul de sãptãmâna trecutã au participat Andreea Ignat, Dragoş Bârgăoanu, Alexandra Bohan, Oana Blaga, Bianca Nistor, Mihai-Alex Olteanu, Diana Elena Lupu, Roxana Ichim, Isabela Nitica, Adelina Bohan, Simona Nemtanu, Gabriela Mereuță, Durbaca Ionut Lucian, Alexandru Taradaciuc, Costin Chirica, Anda Elena Pintilie, Sorina Chirilă, Florina Gabriela Pascariu şi subsemnatul Constantin Ciobanu. 

----------------------------


Dacă locuiești în Iași, ai un blog și vrei să te alături echipei noastre, completează acest formular și dăm noi de tine!
Dacă reprezinţi o firmă care își dorește promovare prin intermediul blogurilor din Iași, intră pe site și spune-ne cum te putem ajuta!

Invitație la o seară de povești

Seara de povesti  (M)

A FOTOGRAFIÁ,  verb tranz. - A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe un film fotografic cu ajutorul unui aparat fotografic (dexonline)

Căutam zilele trecute semnificaţia unui cuvânt în dicţionar şi am dat peste definiţia acţiunii de a fotografia. Erau și alte câteva definiţii dar aceasta, de mai sus, mi s-a părut a fi mai exactă. Epoca digitală a schimbat în bună parte semnificaţia iniţială a cuvântului. Astăzi poţi face fotografii cu orice: tableta, telefon, camerã web, etc. Aparatul fotografic nu mai este nearărat necesar. Şi m-am întrebat atunci oare o capturã realizată pe desktop poate fi considerată fotografie!? Sau rămâne doar o captură!?

Coperta ultimului album Beatles - Abbey Road

În timp ce mă documentam pentru prezentarea pe care o voi face în luna noiembrie 2016 la întâlnirea publicã a Clubului Fotografilor din Iaşi am găsit câteva amănunte simpatice în relaţie cu ultimul album al formaţiei britanice Beatles din 1969. Pe coperta albumului  apar cei patru traversând pe la trecerea de pietoni o stradă din Londra - Abbey Road. Poveştile în jurul imaginii de pe copertă sunt numeroase, strada a ajuns renumitã, discul dublu a rămas de poveste şi cineva s-a gândit să păstreze vie amintirea acestuia.

Captură realizată pe webcamul de la trecerea de pietoni de pe Abbey Road

A plantat în zona în care a fost realizată fotografia de pe disc o cameră web şi îndeamnă pe cei ce vizitează site-ul să realizeze capturi LIVE cu imagini de pe trecerea de pietoni şi să le posteze. Ideea este simpatică şi povestea "ţesuta" în jurul ultimei apariţii discografice "Beatles" şi mai ales a fotografiei de pe coperta albumului a ajuns, după cum spuneam, faimoasă.

Există şi alte poveşti frumoase în jurul unor fotografii celebre. Despre câteva din acestea dar şi despre alte lucruri faine legate de fotografie vă invit să vorbim la cea de-a 160-a "Întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iaşi" ce va avea loc în dupã-amiaza primei zile de marţi din luna noiembrie 2016.

Afișul evenimentului

A 160 – a întrevedere: marţi, 1 noiembrie 2016, de la ora 18:30, în Sala “Diotima” a Casei de Cultură “Mihai Ursachi” din Iaşi

Sumar

• „Povestea de… lângă fotografie”, prezentare de Constantin Ciobanu
• “Ochii Parisului”, prezentare de Vlad Colotilă
• „Howard Schatz: o minte creativă și oameni în mișcare”, prezentare de Carmen-Laura Băjenaru

Moderatoare: Mihaela Beatrice Constantinescu

Afiş realizat de Florin Aioanei

Accesul în sală este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de Fotografie.

• Clubul Fotografilor Iaşi 
• Evenimentul pe Facebook 

Esti fotograf pasionat!? Atentie la capcane (II)

Vorbeam într-o postare anterioarã despre pericolul de a deveni o "mașinã de fotografiat" sau acela de a-ti pierde "scânteia" pasiunii care te-a fãcut sã îndrãgesti fotografia. Mai sunt douã "pericole" care consider cã trebuie luate în seamã

c. Lenea

Dupã ce ai fotografiat mult o perioadă lungã, vine o vreme în care simţi nevoia sã stai, sã te odihneşti.

Odihna e una iar lenea e alta. Atunci când ţi-e greu să te muţi un metru mai la stânga sau la dreapta, când te grăbeşti şi nu mai aştepţi momentul potrivit, când nu te mai deplasezi pânã în vârful dealului pentru un cadru mai bun ceva e în neregulã. Acestea sunt semne cã devii leneş, iar justificarea cea mai frecventã este "nu am timp" sau "nu am chef".

Soluţia, spune Kav Dadfar, autorul articolului de care vorbeam în postarea anterioară, este sã faci o pauzã de la fotografie, sã uiţi de ea pentru câteva zile şi sã te ocupi cu altceva. Dupã câteva zile vei reveni cu mai multã energie. Şi în aceste câteva zile, adaug eu, propune-ţi sã realizezi unul sau douã proiecte fotografice pentru suflețelul tău. Planificã, scrie pe hârtie detaliile, stabileşte-ţi obiective, activităţi şi rezultate. O expoziţie fotograficã personalã!? De ce nu!?

d. "Camera ataşată"

Orice fotograf pasionat îţi va spune cã are o camerã foto ataşată pe care o poartã la el mereu. Ce poate fi mai rãu decât "sã vezi" şi sã pierzi o imagine extraordinarã pentru cã nu ai aparatul de fotografiat la tine!?

Şi totuşi, se spune că ceva nu e în regulã. Nu mai apuci sã te bucuri de anumite momente din viaţă pentru cã mintea ta este "ocupatã". Se aflã mereu "la lucru" şi cautã în permanentã oportunităţi de fotografiat. Autorul nostru face o remarcã personalã: "concediul cu soţia şi pasiunea pentru fotografie nu sunt întotdeauna compatibile".

Soluţia este ca, dacã te simţi cumva prea "ataşat" de camera foto, sã îţi propui sã renunţi câteva zile la ea. Pur şi simplu o laşi acasă. Trebuie să accepţi că este posibil să pierzi o imagine-două, dar pe termen lung, vei păstra pasiunea în stare proaspătă și vei fi capabil să te concentrezi mai bine când vei avea camera foto cu tine.

Ce spuneţi!? Sunt sau nu reale "capcanele" de mai sus! !?

Povestea de lângã fotografie

Pornesc de la o părere mai veche a mea pe care constat că o regăsesc în tot mai multe articole recente validate de experimente ştiinţifice. (de exemplu AICI ).

Am considerat cã informaţia vizuală ca şi cea scrisă este purtătoare de energie, care îşi pune amprenta asupra sentimentelor noastre, a oamenilor. Un film, o fotografie, un text te pun pe gânduri, te pot face să plângi sau sã râzi. Cu alte cuvinte - te "influenţează".

Povestea de lângă...

Fãrã excepţie, marile realizãri din domeniul artei au alãturi o micã istorioarã. Şi în spatele fiecãrei fotografii se aflã o poveste. Sau poate în fatã!? Am ezitat unde sã "localizez" povestea ce însoţeşte o fotografie şi am botezat aceasta postare "Povestea de... lângã fotografie" Acesta este şi titlul unei prezentãri pe care o voi face la următoarea întâlnire publicã a Clubului Fotografilor ce va avea loc în luna noiembrie 2016.

Sunt cunoscute aşa numitele fotografii "iconice" despre care  a vorbit sau încã vorbeşte multã lume. Existã fotografii care, spun unii, au schimbat istoria lumii. Alte imagini se bazează sau au generat ulterior povesti siropoase, dar de cele mai multe ori drame. Iar oamenilor le plac, nu ştiu de ce, dramele. lucrurile complicate, suspiciunile, regretele, poveștile și/sau "scenaritele", etc.

Iatã câteva exemple de povești asociate unor fotografii renumite:

- fotografia lui Marlyn Monroe deasupra unei guri de aerisire la metro în New York ("The seven Years Itch"). În afarã de ineditul situaţiei surprinse, lucrul care a şocat a fost ceea ce a urmat momentului. La acea vreme Marlyn era căsătorită cu Joe DiMaggio cunoscut jucător de fotbal american în anii '50. Realizarea şi publicarea imaginii a dus la ceartă şi mai apoi la divorţul actriţei de gelosul Joe. Rochia a fost vândutã mai târziu pentru 4,6 milioane dolari.

Marlyn Monroe în "The seven Years Itch" (1955)

- fotografia realizată în Saigon în 1968 care surprinde uciderea de către un general Sud-vietnamez a unui militar spion din Vietnamul de nord ("Saigon Execution"). Se considera că fotografia a contribuit la terminarea rãzboiului din Indochina şi a rămas renumită pentru evenimentele pe care le-a generat în viaţa "generalului" ucigaş.

Eddie Adams - Saigon Execution (1968)

- fotografia realizată în Sudan de fotograful Kevin Carter, care surprinde o fetiţă înfometatã urmărită de un vultur gata sã o atace ("Struggling Girl"). Autorul fotografiei a fost criticat pentru faptul  că a făcut fotografia şi nu a ajutat fetiţa aflată în pericol. Şicanat şi criticat de toată lumea o perioadă mai mare de timp, cuprins de remuşcări în cele din urmă fotograful sud-african s-a sinucis.

Kevin Carter - Struggling Girl (1993)

Sursa fotografiilor o gãsiti AICI (CNN.com)
Există şi poveşti frumoase cu alte fotografii renumite pe care vă invit să le ascultaţi la întrunirea publică lunară din luna noiembrie, de la Clubul Fotografilor din Iaşi. Si dupã cum s-a propus  s-ar putea ca la fiecare întrunire publicã sã se prezinte alte povesti frumoase asociate fotografiilor celebre într-o rubricã specialã.

Despre memorie vizualã şi reflexii

Dupã cum spuneam într-o postare anterioarã prezenţa unei reflexii într-o fotografie este un element de creativitate care poate face compoziţia ta deosebită.

Un peisaj cu o reflexie ce genereazã o simetrie aparte, o imagine rãsturnatã care ne face sã vedem o persoanã sau un lucru din altã perspectivã, o oglindã poziţionată ciudat care ascunde anumite pãrti ale corpului şi le înlocuieşte cu crengi de copaci sunt cadre deosebite care atrag privirea şi stimuleazã imaginaţia privitorului.

Dar reflexiile pot fi uneori inutile sau, obositoare alteori. Pot să-ţi ascundã subiectul parţial, sã-l blur-eze, sã-l dubleze sau sã-l "elimine" total când lumina este foarte puternicã.

În legătură cu acest subiect am câteva idei de împărtăşit:

• în cazul peisajelor măriţi atenţia în proximitatea unei ape şi la ceea ce se poate reflecta în ea (copaci, stânci, persoane, etc)

Zetea - peisaj cu reflexie

 

• atenţie la suprafeţe lucioase şi oglinzi în fotografia de stradã și chiar la interior

Reflexie în Pasaj Piața Unirii din Iași

•  oriunde te afli (în studio sau în altã parte) experimenteazã

Experimente cu oglinzi în laboratorul propriu

Exemple de fotografii ce surprind reflexii

• Smashingmagazine
• Hongkiat
• Noupe

În încheiere vreau să spun două vorbe despre un eveniment ce a avut loc la sfârşitul sãptãmânii în Pasajul Sf. Vineri de la Hala Centralã. Mã refer la la inaugurarea cu surle şi trâmbite a noului Centru Municipal de Memorie Vizuală Iași. Îi urez cale lungã şi "luminã bunã" şi sper ca aceastã iniţiativă sã fie în folosul întregii comunităţi ieşene nu doar al unor "preferaţi". Iar avantaje sã aibã toţi fotografii pasionaţi din oraşul Iaşi nu doar cei cu "lipici" în administraţie. Mult succes CMMVIasi!

Prof. Univ. Dr. Dorel Găină

Am avut plãcerea sã-l ascult la inaugurare pe Prof. Univ. Dr. Dorel Găina - Directorul Departamentului Foto - Video - Procesare Computerizată a Imaginii de la Universitatea de Artă și Design Cluj - Napoca. Profesorul Dorel Gãina ne-a încântat cu prezentarea unei serii de fotografii personale pe care "le-a povestit" din perspectiva elementelor de memorie vizualã. Prezentarea a fost fainã şi voi relua într-o postare ulterioarã o serie de idei ale profesorului.

Acum vreau sã arãt câteva fotografii din prezentarea lui Dorel Gãinã aşa cum le-am văzut eu din poziţia în care m-am aflat. (undeva pe un scaun lângã un perete plin de fotografii înrãmate). Remarcaţi că tocmai vorbeam despre reflexii şi creativitate. Fotografie în fotografie și reflexii, asta poate să fie deja o altă lume!

Așa arăta fotografia prof. Dorel Găină

Așa am văzut-o eu din locul în care mă aflam

O altă imagine a prof. Găină așa cum am văzut-o eu

Aştept păreri personale cu privire la subiectele de mai sus. S-auzim numai de bine!

Și eu l-am gãsit pe Paul

Pânã si Einstein vrea sã stie unde este Paul !

Acum vreo două zile mã trezesc repetând obsesiv în gând o întrebare ciudatã: "Unde este Paul!? Unde este Paul!?" Bine-bine, dar cine este Paul ãsta pe care îl caut!? Mã gândesc la toţi Paulii pe care îi cunosc şi nu mã dumiresc. Paul Gauguin!? Nu. Paul Cézanne!? Nu. Paul McCartney... cã despre ãsta am citit zilele trecute... Nu, nu-s ăştia! Dupã vreo douã ore, plec prin târg la fotografiat dar o întrebare nu-mi iese din minte: "Unde este Paul!?" Ajung pe la Râpa Galbenã unul din locurile mele preferate pentru pozat. Scãri, umbre, linii, forme, texturi, oameni grăbiţi... "Unde este Paul!?" Cobor spre Club RS şi când sã fac curba vãd un banner mare cu doi indivizi, un el şi o ea, care... îl cãutau de zor pe Paul. Mãi sã fie! "Unde este Paul!?" Şi deodatã mã luminez...

Banner la locatia studioului Paul Pãdurariu

Vine vorba despre Paul Pãdurariu, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. Paul este fotograf profesionist şi tocmai şi-a deschis un studio propriu în Iași. Vãd o uşă lângã banner şi cum cei doi de care vã spuneam nu aveau treabã cu mine, deschid uşa şi intru. Hopa, din prag - atmosferã caldã, miroase a om cum ar spune zmeul zmeilor... Înãuntru miros de plãcinte, muzică de Strauss, monitoare, camere şi obiective, oameni frumoşi şi... Paul. A urmat o experientã aparte şi am fãcut ceea ce am dorit. Am asistat și fotografiat un "profesionist la lucru, în studio". Dar despre asta, într-o altã postare.

Making of... (model Dana Burlacu Visternicu)

Doar câteva cuvinte despre Paul. Este un "one-man foto-show", face fotografie de nuntã şi tocmai şi-a deschis un studio propriu pe Strada Râpa Galbenă 10. A fost botezat, printre altele, "fotograful blogosferei locale" pentru cã se îngrijeşte şi de fotografierea acţiunilor membrilor filialei Iaşi a Kooperativei 2.0.

"Despre mine, spun că sunt un norocos care are şansa sã vadã atât de des zâmbete, lacrimi de fericire şi poveşti de dragoste. Visul meu este să pot îndeplini dorinţa tuturor celor care mi-au spus „Aş vrea ca momentul ăsta să dureze pentru totdeauna”. Şi asta fac. Cu dragoste de oameni şi pasiune..." Aşa se autodefinește Paul Pãdurariu. Şi pot sã confirm. Pe Paul îl caracterizează trei lucruri: dragostea de oameni, pasiunea pentru fotografie şi... zâmbetul. Vizitaţi-l şi faceţi fotografii la "Domnul Zâmbet". Nu o sã vã parã rãu.

El este Paul (fotografie rarã (!) - Paul nu zâmbește)

Sã nu uit. Pe perioada cât am fotografiat la Paul modele au fost colegii mei din Kooperativa Iași cãrora le mulţumesc pentru cã m-au suportat. 

Mulţumesc Ionut Lucian Durbaca, Florina Gabriela Pascariu, Dana Burlacu Visternicu, Simona Patraș, Anda Elena Pintilie, Alexandra Ignat. Nu uit pe makeup artistul blogosferei ieșene Adelina Bohan. Și bineînțeles, mulțumesc Paul Pădurariu.

Și caii se fotografiază, nu-i așa?

Iași - Festivalul Calului - 2014

Nu sunt sunt un tip fricos, dar în apropierea cailor am simţit mereu nesiguranţă. Frumuseţea şi eleganta lor alãturate faptului cã nu am avut un sfãtuitor pe acest subiect, care sã le cunoascã obiceiurile mã fac sã amestec încântarea cu atenţia sporitã când mã aflu în proximitatea lor. În plus, când eram copil am avut un mic accident într-o căruţă, din cauza calului nărăvaş care a plecat brusc de pe loc. Şi momentul acesta mi-l amintesc încă bine !

Caii liberi

Lectia de călărie

 
Prin urmare am fotografiat cai liberi doar de la distantã. Fãrã un îndrumãtor şi necunoscând personalitatea si obiceiurile calului e greu sã te apropii de acesta din urmã. De aproape am fãcut fotografii la o serie de evenimente organizate (festivaluri, concursuri, etc) sau în manej.

Câteva recomandãri pentru fotografii începãtori

• "umple cadrul" atunci când fotografiezi cai. Dacã e nevoie faci zoom pe subiect sau foloseşti un obiectiv wide; informeazã-te înainte de a folosi blitzul;

Portret de cal

Trăsura cu cai - Viena

• e importantã poziţia atunci când fotografiezi cuplul cal-cãlãret în mişcare. Desigur vrei sã-i prinzi pe cei doi din fatã sau din lateral

Iasi - Sărituri peste obstacole

• poţi "îngheţa" mişcarea sau poţi face panning pentru scenele rapide. Uneori te poţi ajuta de un trepied dacã vrei sã prinzi sãrituri şi simplifici lucrurile, dacã focalizezi la partea superioarã a obstacolului;

Iași - Festivalul Calului

Iași - Festivalul Calului ( a se observa publicul din fundal)

• uneori sunt interesante fetele "afectate" de admiraţie sau uimire ale celor care urmãresc evoluţia calului. Ai în vedere sã incluzi în cadru şi capul calului său corpul (capul, în totalitate sau cel puţin partea din fatã a calului)

Iași - Festivalul Calului

Iași - Cursa cu finish strâns

Dacã aveţi experientã în fotografierea cailor, aştept comentarii, fotografii şi de ce nu... o poveste cu imagini !?

Omul, ciuperca atomică și fotografia

Una din maximele celebre ale lui Ansel Adams este cea în care "distribuie vina" cu privire la înţelegerea unei fotografii între cele mai importante douã persoane "prezente" permanent într-o imagine: fotograful şi privitorul.

În multe fotografii, informațiile despre oameni, evenimente şi locuri sunt explicit prezentate de către fotograf. Existã indicii şi mã refer în primul rând la fotografia documentarã - indicii vizuale clare care ne spun cine sunt oamenii, ce fac ei, unde și când a fost fãcutã fotografia.

Drumul spre casă

În alte cazuri mesajul nu rezultă în mod clar şi el trebuie dedus de către privitor. Aici intervine educaţia şi imaginaţia privitorului, care face o analizã rapidã pe baza experienţei şi valorilor proprii. Identitatea persoanelor din fotografie poate fi neclară, scopul lor poate fi necunoscut; timpul și locul pot fi dificil sau imposibil de determinat.

Chiar dacă nu ştie nimic despre regulă treimilor, despre liniile directoare sau spaţiul negativ privitorul încearcã sã identifice mesajul fotografiei. Între autorul fotografiei şi privitorul acesteia se stabileşte o legătură nedefinitã bazatã pe un "limbaj vizual". Conteazã foarte mult ca privitorul să cunoască elementele ce îi vor permite sã evalueze şi să înţeleagă mesajul imaginii. 

Linia directoare (ghidează privirea) și spațiul negativ (oferă loc de desfășurare subiectului)

Din acest punct de vedere consider cã este important "ajutorul" pe care fotograful îl dã privitorului prin titlul fotografiei sale. Acesta este un element care poate indica sau sugera ideea de la care a plecat autorul imaginii.

De multe ori privitorul se uitã la o imagine şi exclamã: "ce fotografie frumoasã!" fãrã sã analizeze prea mult compoziţia, subiectul sau mesajul. Acestea sunt evaluate mai apoi. Limitat de timp, de experientã sau propriile valori admiratorul se rezumã, uneori, la o apreciere superficialã şi trece mai departe.

Aş vrea sã dau ca exemplu o fotografie renumitã a fotografului american Robert Frank (n. 1924) cunoscutã sub numele "Hoover Dăm" realizatã în 1956 (artblart_com). La prima vedere fotografia pare destul de banalã. Mai apoi, afli titlul imaginii şi cunoscând anul când a fost realizatã analizezi compoziţia. Nu ştiu dacă cele trei imagini din standul de presã prezente în fotografie au fost "aranjate" sau nu de către autor, dar având o serie de cunoştinţe şi informaţii mesajul începe sã fie din ce în ce mai clar pentru privitor.

Robert Frank - Hoover Dam (foto: artblart_com - The Americans)

Prima fotografie prezintã o zonã sãlbaticã neafectatã de prezenţa omului din Grand Canyon, Colorado, Arizona-SUA.  Cea de-a doua reprezintã o imagine a barajului din Nevada - Hoover Dam, peste care trec maşini şi unde sunt  evidente "realizãrile"  omului. Ultima imagine are ca subiect "ciuperca atomicã", care la acea vreme (1956) era încã un simbol îngrozitor de puternic a ceea ce "era în stare" sã producă omul în lume.

Grand Canyon

Hoover Dam

Ciuperca atomicã

Într-o succesiune temporalã corectã cele trei imagini se constituie într-un mesaj clar cu privire la modul în care prezența şi activităţile omului pot "afecta" Planeta Pãmânt. Datoritã acestui mesaj fotografia lui Robert Frank este renumitã printre specialiştii în arta fotograficã. Cum am fi judecat fotografia dacã "ciuperca" s-ar fi aflat la partea de sus a standului ?"

Iar la final vine întrebarea: câţi din cei care privesc o fotografie o evalueazã în acest mod etichetâd-o mai apoi ca frumoasã, reuşită, extraordinarã, etc, etc. !? Ce spun și fac fotografii pentru a relaționa cu privitorul? Mai vorbim despre asta. Foto-Idei sunt destule...

S-auzim numai de bine!