Se afișează postările cu eticheta Struggling Girl. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Struggling Girl. Afișați toate postările

joi, 25 mai 2017

Morala şi fotografia

O fotografie pe care am postat-o acum douã zile pe blogul HAI... în oraş şi pe Facebook a generat câteva semne de întrebare şi discuţii pătimaşe. Fotografia reprezintă un cadru dintr-o poveste tristã a unui tânãr care a dorit sã se sinucidã aruncându-se de la etajul 13 al Hotelului Unirea din Iaşi. Povestea a avut un final, sã-i spunem fericit, pentru că tânãrul a fost convins în cele din urmã să renunţe la gestul său extrem.

Iaşi, Piaţa Unirii - Evenimente la înãlţime


Finalul unei sinucideri eşuate (fotografia în cauzã) - blogul FOTO-IDEEA
Finalul unei sinucideri eşuate (fotografia în cauzã)

În imagine apare o parte din statuia lui AL.I.Cuza din PIaţa Unirii din Iaşi încadrata de două personaje aflate pe terasa de la et.13 a Hotelului Unirea. Unul este tânărul în cauză, care fumează, iar al doilea este negociatorul, cel care a reuşit să-l deturneze pe eroul nostru de la gândurile sale.

La început am ezitat şi nu eram hotãrât să postez fotografia sau nu. Mi s-ar fi părut o impietate să arãt imaginea dacă tânărul şi-ar fi dus până la capăt gândul sinucigaş. Dar având în vedere finalul şi oportunitatea pe care mi-o oferã cazul în sine, din punct de vedere fotografic, am decis să expun totuşi imaginile pe care le-am făcut.

Acest moment mi-a adus în minte alte câteva întâmplări tragice despre care am citit şi care au marcat viaţa autorilor lor. Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă fotografia lui Kevin Carter – Struggling Girl, realizată în 1993 în Sudan.

Struggling Girl, Sudan, 1993 by Kevin Carter
Struggling Girl, Sudan, 1993 by Kevin Carter (lomography[.]com)

Este una dintre cele mai celebre fotografii din lume. Kevin Carter a primit un premiu Pulitzer pentru ea dar, la vremea aceea, a stârnit şi o mare controversă.

Întrebarea care s-a pus era: de ce fotograful nu a sărit în ajutorul fetiţei pândite de vultur în loc să pună mâna pe aparat şi să fotografieze. Un an mai târziu, în 1994, Kevin Carter se sinucidea chinuit de amintiri şi atmosfera creată în jurul imaginii. Episodul a devenit de atunci legendã. Fetiţa din fotografie a fost considerată de toată lumea moartă, iar sinuciderea lui Carter a fost pusă pe seama remuşcărilor.

Însã, o investigaţie a cotidianului spaniol El Mundo a dezvăluit mulţi ani mai târziu cã lucrurile au fost diferite faţă de legenda care s-a creat în jurul fotografiei. Iar fetiţa, care de fapt era băiat, a supravieţuit foametei din 1993.

Aflat în Sudan într-o misiune ONU ce distribuia mâncare pe calea aerului, Kevin Carter va face fotografia vieții lui. În decursul anilor a fotografiat multe evenimente violente (execuții sumare pe străzi, arderi de viu, crime violente, etc) nimic nu-l va tulbura mai tare decât copilul epuizat și înfometat ce pare să-şi trăiască ultimele clipe de viaţă sub privirea hămesită a unui vultur gata să apuce prada. Kevin a povestit mai târziu cã a așteptat 20 de minute, a declanşat, iar în final a alungat pasărea și s-a retras la umbrã pentru a fuma o țigara. El însuși tatăl unei fetițe de 2 ani, Kevin Carter a fost ireversibil marcat de comentariile şi ameninţările primite pentru fotografia sa. Pentru că şi el era de acord cu faptul că nimic nu justifica lacrimile și suferința unui copil.

Episoade care să facă trimitere la modul în care reacţionează un fotograf în astfel de situaţii au mai existat şi probabil vor mai exista. Ba chiar am constatat că în ultima vreme, la concursuri importante, sunt premiate fotografii în care autorul mai întâi fotografiază şi mai apoi, eventual, are grijă de răniţi, de flămânzi sau alţi subiecţi prigoniţi într-un fel sau altul.

Mai multe pe acest subiect si despre Kevin Carter puteti gãsi AICI. Analize ale fenomenului "atrocitatea de a prezenta atrocitatea" pot fi gãsite în multe locuri pe Internet (ex: AICI)

Kevin Carter
Kevin Carter (sursa foto)

Revenind la fotografia mea pot spune că m-am gândit, încă de când am făcut-o, la modul în care o pot utiliza. Desigur nu aveam, eu personal, cum sã intervin în evenimentul la care asistam. Dacă finalul era tragic în mod sigur nu vedea nimeni imaginile niciodată. Am aşteptat să văd ce se întâmplă şi pentru că finalul a fost într-un anume fel... fericit, am postat-o.
Am remarcat comentariul pozitiv al Otiliei Bălinişteanu o ziaristã şi o scriitoare remarcabilă pe care o apreciez şi căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

"Este cea mai relevantă imagine a situației de azi. Mă tot uit, e un reportaj în sine fotografia asta. Zice tot." O apreciere din partea Otiliei Bălinişteanu, un excelent "fotograf cu vorbele", constituie un "pansament" pentru sufletul oricărui pasionat de camera foto.

În ceea ce priveşte viitorul, să fim... etici  şi sigur o să dea Domnul să auzim numai de bine.


miercuri, 26 octombrie 2016

Povestea de lângã fotografie

Pornesc de la o părere mai veche a mea pe care constat că o regăsesc în tot mai multe articole recente validate de experimente ştiinţifice. (de exemplu AICI ).
Am considerat cã informaţia vizuală ca şi cea scrisă este purtătoare de energie, care îşi pune amprenta asupra sentimentelor noastre, a oamenilor. Un film, o fotografie, un text te pun pe gânduri, te pot face să plângi sau sã râzi. Cu alte cuvinte - te "influenţează".

Povestea
Povestea de lângă...

Fãrã excepţie, marile realizãri din domeniul artei au alãturi o micã istorioarã. Şi în spatele fiecãrei fotografii se aflã o poveste. Sau poate în fatã!? Am ezitat unde sã "localizez" povestea ce însoţeşte o fotografie şi am botezat aceasta postare "Povestea de... lângã fotografie" Acesta este şi titlul unei prezentãri pe care o voi face la următoarea întâlnire publicã a Clubului Fotografilor ce va avea loc în luna noiembrie 2016.

Sunt cunoscute aşa numitele fotografii "iconice" despre care  a vorbit sau încã vorbeşte multã lume. Existã fotografii care, spun unii, au schimbat istoria lumii. Alte imagini se bazează sau au generat ulterior povesti siropoase, dar de cele mai multe ori drame. Iar oamenilor le plac, nu ştiu de ce, dramele. lucrurile complicate, suspiciunile, regretele, poveștile și/sau "scenaritele", etc.

Iatã câteva exemple de povești asociate unor fotografii renumite:
- fotografia lui Marlyn Monroe deasupra unei guri de aerisire la metro în New York ("The seven Years Itch"). În afarã de ineditul situaţiei surprinse, lucrul care a şocat a fost ceea ce a urmat momentului. La acea vreme Marlyn era căsătorită cu Joe DiMaggio cunoscut jucător de fotbal american în anii '50. Realizarea şi publicarea imaginii a dus la ceartă şi mai apoi la divorţul actriţei de gelosul Joe. Rochia a fost vândutã mai târziu pentru 4,6 milioane dolari.

Marlyn Monroe în "The seven Years Itch"
Marlyn Monroe în "The seven Years Itch" (1955)

- fotografia realizată în Saigon în 1968 care surprinde uciderea de către un general Sud-vietnamez a unui militar spion din Vietnamul de nord ("Saigon Execution"). Se considera că fotografia a contribuit la terminarea rãzboiului din Indochina şi a rămas renumită pentru evenimentele pe care le-a generat în viaţa "generalului" ucigaş.

Eddie Adams - Saigon Execution
Eddie Adams - Saigon Execution (1968)

- fotografia realizată în Sudan de fotograful Kevin Carter, care surprinde o fetiţă înfometatã urmărită de un vultur gata sã o atace ("Struggling Girl"). Autorul fotografiei a fost criticat pentru faptul  că a făcut fotografia şi nu a ajutat fetiţa aflată în pericol. Şicanat şi criticat de toată lumea o perioadă mai mare de timp, cuprins de remuşcări în cele din urmă fotograful sud-african s-a sinucis.

Kevin Carter - Struggling Girl
Kevin Carter - Struggling Girl (1993)

Sursa fotografiilor o gãsiti AICI (CNN.com)
Există şi poveşti frumoase cu alte fotografii renumite pe care vă invit să le ascultaţi la întrunirea publică lunară din luna noiembrie, de la Clubul Fotografilor din Iaşi. Si dupã cum s-a propus  s-ar putea ca la fiecare întrunire publicã sã se prezinte alte povesti frumoase asociate fotografiilor celebre într-o rubricã specialã.