Despre Pãltinoasa cu dragoste

La vreo 30 de kilometri de Suceava şi cu vreo doi kilometri înainte de Gura Humorului drumul intră în comuna Păltinoasa  Şi nu mult după aceea, din şoseaua principală se desprinde un drum care porneşte sprinten spre dreapta către Cacica, lãsând în spate Valea Moldovei. Comuna este formată din două sate: Păltinoasa şi Capul Codrului.

Tabãra de creaţie de la Pãltinoasa

Cunoscute încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, aceste locuri au adăpostit colonişti veniţi din Odorhei, care se ocupau cu construcţia de catarge pentru ambarcaţiuni navale veneţiene. Istoria satului Păltinoasa este ceva mai recentă, acesta fiind consemnat documentar la începutul veacului al XVIII-lea. În acea perioadă populaţii întregi de români şi nemţi nemulţumiţi de politica habsburgică, se stabilesc aici, venind din Maramureş şi Năsăud. Ei pun bazele satului Păltinoasa, nume inspirat de pădurile de paltini care acopereau versanţii văii Bucovăţului.

Pãltinoasa - pe malul Bucovãţului

La ieşirea din Păltinoasa, spre Vadu Codrului, dăm peste o poartă impunătoare din lemn. Nu departe de poartã trece Bucovãţul. Iar deasupra punţii ce trece peste pârâu apare scris, începând de anul trecut, numele Poiana Dacilor. Este numele pe care proprietarii locului Familia Ignãtescu l-au dat poienii unde au amenajat tabăra. 

Pentru că de 14 ani în aceste locuri între pădure şi şoseaua spre Cacica, scăldate de apă Bucovăţului se organizează an de an tabere de creaţie inclusiv internaţionale.

Tabãra de creaţie de la Pãltinoasa - "lighioanele" meșterului Toader Ignãtescu

La tabără participă artizani și meșteri populari din România și din Republica Moldova care practică diverse meșteșuguri tradiționale La iniţiativa şi în organizarea proprietarilor. Totul cu finanţare privată. De la an la an evenimentul capăta tot mai multă notorietate şi este promovat pe diverse canale media. Despre tabăra de anul acesta puteţi citi AICI. 

Sculptorul basarabean Ştefan Ciumaşu şi Constantin Brâncoveanu

Tabãra de la Pãltinoasa - festivitatea de premiere

Pãltinoasa - Capul lui Burebista

Pare un loc de poveste în care se întrevede o viitoare amenajare muzeală. 

Meşterul Toader Ignãtescu - initiatorul si organizatorul Taberei de la Pãltinoasa

Peisajul este frumos  şi tentant din punct de vedere fotografic. Desigur sunt de fotografiat obiectele de artă tradiţională realizate în poiana de-a lungul anilor. Dar si locurile sunt fotogenice.

Pãltinoasa - vedere spre valea Humorului si Obcina Mare

Undeva în stânga drumului spre Cacica de pe culme se deschide o panoramă spectaculoasă spre valea Humorului şi pădurile de pe Obcina Mare.

Pãltinoasa - vede spre Obcina Mare - tãrâmul vulturilor

Undeva spre est Păltinoasa se învecinează cu comuna Ciprian Porumbescu. dar despre asta voi povesti într-o postare viitoare.
Pânã atunci, sã auzim numai de bine.

Fotografii cu sarea din bucate

Aţi auzit de Salina Praid!? Se spune cã este unul dintre cele mai frumoase şi mai vizitate obiective turistice ale României.

Salina Praid - când intri te surprinde numãrul mare de amenajãri

Localitatea Praid se întinde în jurul „Dealului Sării“ care, se spune, adăposteşte cel mai mare zăcământ de sare din ţară. Filonul de sare pãtrunde în pământ până la trei kilometri adâncime. Exploatarea subterană a sării a început în anul 1762, când sub conducerea inginerului austriac Johann Frendl, în partea sud-vestică a Dealului Sării, s-a deschis Mina Iosif, în formă de clopot. Sarea extrasă era împachetată în piei de bivol şi trasă la suprafaţă cu crivacul cu cai.

Salina Praid - este important sã arãţi imensitatea incintei subterane

În anul 1787, sarea de la Praid devine proprietatea trezoreriei din Viena.
În anul 1864, lângă Mina Iosif s-a deschis Mina Paralelă, iar în anul 1898, au început lucrările de deschidere la galeria de cercetare Elisabeta.

Salina Praid - ai ocazia unor abordãri aparte şi a unor subiecte deosebite (forme, texturi, umbre, etc)

Informaţii despre istoricul salinei puteţi găsi în mai multe locuri pe net, iar una din surse se afla AICI.

Salina Praid - sunt amenajate spaţii de joacã pentru copii şi un parc de aventurã

Salina Praid - existã spaţii pentru organizarea de evenimente

În salinã este amenajatã o bază de agrement, magazine cu suveniruri, dulciuri şi alte produse. Existã un restaurant cu 300 de locuri, un bar şi o sală mică, unde se organizează petreceri pentru firme. Lângă restaurant este amenajată o cramă tradiţională. Salina este utilizatã şi în scop medical, iar la suprafaţã se poate cumpãra sare extrasã de aici.

Salina Praid - Intrarea în zona destinatã manifestãrilor religioase

A fost amenajatã o frumoasã biserică în care se ţin slujbe pentru toate confesiunile. Temperatura este constantă şi are valoarea de 15,6 grade permanent. Umiditatea este de 42%. Accesul la galeriile subterane se face cu autobuzul.

Salina Praid - zona destinatã altarului şi anvonul

Recomandările privitoare la fotografierea în saline, în mine sau peşteri sunt diferite, cum e şi normal, funcţie de natura luminii. În cele toate, amenajate sau neamenajate, principalele sfaturi se referă la:

• folosirea modului M(anual) pentru fotografiere;
• utilizarea blitz-ului şi/sau asigurarea unei iluminări suplimentare;
• utilizarea unui obiectiv wide;
• setarea unei valori ISO cât mai scăzute;
• utilizarea trepiedului;
• fotografierea în format RAW

Salina Praid - se observã modul cum a fost şlefuitã podeaua

Salina Praid - pot fi admirate basoreliefuri sculptate în sare

În cazul în care obiectivul (salina, mina, peşteră, etc) este amenajat şi iluminat corespunzător, fotografierea în subteran devine mai puţin complicată.

La recomandările de mai sus se adaugă alte câteva cum sunt:

• surprinde persoane în cadrele tale;
• încearcă să descifrezi formaţiunile ciudate din incintă (pe tavan sau pe pereţi)
• schimba punctul de staţie şi încadrează în poziţii mai puţin utilizate
• este interesant să arăţi scala reală (omul mic în sălile imense)
• fotografiază cadre dramatice cu contraste pronunţate
• caută lucruri unice, mai puţin cunoscute/văzute

Salina Praid - pe pereţi au fost realizate şi picturi

Una peste alta dorim să surprindem măreţia naturii şi în aceste locuri.
Mult succes la fotografiat.

Salina Praid - galerie între minele de sare

Să auzim numai de bine.


P.S. Cu jumãtate de orã înainte de a publica aceastaã postare aflu dintr-o ştire PRO TV cã cea mai mare salinã din Europa este salina de la Slãnic-Prahova, însã aceasta nu este încã amenajatã la standarde corespunzãtoare.

Fotografia prin/printre

Fotografia printr-o sticlã vopsitã

Când compui fotografiile, încerci întotdeauna să obții o fotografie clară a subiectului, fără să-l ascunzi în vreun fel. Dar dacă ai încerca să faci exact invers. Adicã sã interpui ceva între obiectiv şi subiectul tãu. Fotografia prin/printre alte obiecte astfel încât sã distorsionezi/să transformi subiectul poate aduce o notã aparte în fotografia ta.

Iatã câteva exemple ilustrate cu fotografii personale. Există mai multe cazuri şi diverse medii (transparente sau nu) prin/printre care se poate face compunerea imaginii tale.

Un filtru simplu - o sticlã introdusã în apã si scuturatã

• prin sticlã. Sticla este mediul transparent cel mai uzual. De exemplu poţi avea o sticlă vopsită

Iasi -Teatrul naţional "V. Alecsandri" - vãzut printr-o sticlã udã

• Un mod simplu de a realiza imagini de efect utilizând acest mod de a fotografia este utilizarea unui ciob din sticlă curata. Uzi sticla şi o scuturi uşor lăsând picături de apă pe suprafaţa acesteia. Aşezată în fata obiectivului "invenţia" ta se constituie ca un filtru care distorsionează cadrul cu subiectul tău

Cu puţin exerciţiu poţi realiza fotografii deosebite cu efecte deosebite. Poţi lucra asupra suprafeţei udate sau poţi înlocui apa cu ulei.

Iasi - Parcul Expoziţiei - Nu mai plouã, dar rezolvãm cu o sticlã udã

• iarna poţi utiliza o sticlă aburită sau poţi fotografia printr-o fereastră cu promoroacã (sau îngheţată);

Patinoar Palas Iaşi - fotografie printr-o sticlã îngheţatã

Ideea de bază este să experimentezi folosind diverse medii mai mult sau mai puţin transparente. Vei focaliza pe subiect şi mediul prin/printre care fotografiezi va apare neclar ca o vinietă dirijând privirea către ceea ce doreşti să evidenţiezi. Poţi găsi diverse medii în jurul tău prin care să fotografiezi sau poţi crea singur un filtru pe diverse medii (de exemplu o carcasă transparenţă de CD). Iată mai jos şi alte idei pe acelaşi subiect. Cele mai multe sunt fotografii realizate în Iaşi

Statuia lui Stefan cel Mare - Fotografia printr-un vitraliu

• o mică fanta într-un desen realizat pe sticla poate constitui un obstacol "creativ";

Fotografia printr-un banner pe fereastra unui tramvai

• o idee fainã este fotografia realizată printre flori sau printre ramurile de plante;

Fotografia printre flori

Fotografia printre ramuri de plante

• cel mai simplu este sã gaseşti o simplã fantã, dacã se poate, cu margini neregulate;

Fotografia printr-o fantã simplã

Masca prin gura cãreia am realizat fotografia de mai sus

• interesant este şi cadrul realizat aşezând în faţa obiectivului o ţeavă lucioasă care va reflecta anumite părţi ale imaginii.

Grãdina Copou iarna (imagine realizatã printr-o ţeavă lucioasă)

Există desigur şi alte idei dar acestea sunt, deocamdată, cele pe care le-am încercat eu..

Mult succes la experimente
Să auzim numai de bine

Proiecte cu umbre

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Despre Shadow Art sau arta cu umbre aţi mai auzit probabil, sau aţi citit. Pe net găsiţi materiale fără număr-fără număr, care oferă informaţii, imagini şi filme despre această formă de artă. Da, este vorba despre o formă aparte de artă sculpturală în care umbrele 2D generate de o sculptură 3D oferă instrumentul necesar pentru generarea efectului artistic. (vezi pe scurt AICI).

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare (de remarcat textura)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Întotdeauna am susţinut că umbră în fotografie, ca şi alte câteva elemente speciale (ex: siluetele, reflexiile, etc), generează efecte aparte oferind fotografului posibilitatea de a realiza imagini "artistice" care au un efect deosebit asupra privitorului. Fără a avea pretenţia că am stabilit vreo legătură între fotografie şi Shadow Art am încercat să găsesc o serie de elemente similare care să stârneascã imaginaţia fotografului doritor să experimenteze.

Prin urmare, pe scurt, astăzi vă propun două idei de proiecte fotografice cu umbre.

Prima este bazatã pe editare şi constã în a fotografia oamenii/lucrurile şi umbrele lor de sus în jos, iar mai apoi de a edita fotografia. Scopul final este acela de a  "aşeza" umbra într-o poziţie... fireascã, adică verticală. Pe acesta idee, Claudiu Bârliba - colegul meu de la Clubul Fotografilor, a realizat o expoziţie acum ceva timp despre care am amintit AICI.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Dacă este vorba de persoane (în majoritatea cazurilor) umbra va fi orientată cu capul în sus. Umbra ia astfel locul subiectului care a generat-o şi devine ea însăşi subiectul principal. Efectul este uneori neaşteptat, iar dacă fotografia devine monocromã rezultatul poate fi spectaculos. Iată câteva exemple, mai jos: 

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

A doua idee de proiect-shadow este bazatã pe un scenariu şi constã în a fotografia umbrele "intervenind" cumva în cadru, oferind un sens mesajului său generând o poveste. Cel mai simplu mod  este de a-ţi fotografia propria umbră în relaţie cu o alta. Sau te poţi folosi de umbra cuiva dar asta presupune, de multe ori, să aştepţi... momentul. Şi în acest caz fotografiile alb-negru sunt de efect, mai ales dacă pun în valoare texturi deosebite. În aceastã variantã "aranjatã" existã posibilitatea de a crea personajele şi/sau scenariul. Pe această idee se bazează spectacolele cu umbre ( vezi AICI) şi aşa numitul Shadow Puppets în care păpusile-umbrã sunt realizate cu ajutorul mâinilor.


Exemplele de mai jos ilustrează acest al doilea ţup de proiect.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Luminã bunã, umbre "prietenoase" şi succes!
Să auzim numai de bine.

Cu G. Top din Bulgaria la Iaşi

"Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna..."

(Salut, Iaşi! (George Topîrceanu)

George Topîrceanu în 1920

Am participat zilele trecute la un eveniment, aparent banal, la care nu a fost prezentã prea multă lume. Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, ȋn parteneriat cu Asociația Pro–SMEC Moțca şi Asociația M.G. Entertrainment din Iaşi au organizat o lansare de carte ce a avut loc la Casa Memorialã George Topîrceanu de pe strada Ralet. Sunt convins cã acest eveniment ar fi meritat mai multã atenţie din partea ieșenilor.

Evenimentul de la Casa Memorialã George Topîrceanu din Iaşi

Cartea despre care vorbesc este traducerea în limba bulgarã a cărţii lui George Topîrceanu, „Memoriile unui prizonier român în Bulgaria”. Vreau sã spun câteva cuvinte despre autorul traducerii, un păşcănean de-al nostru, domnul Corneliu – Ionel Ciubotaru. Domnul Ciubotaru, pe care am avut plãcerea sã îl cunosc, este un diplomat român, om de culturã, traducător al mai multor autori români în limbile bulgarã, rusã şi ucraineanã.

Consulul Corneliu – Ionel Ciubotaru

Domnia sa ne-a spus în câteva cuvinte povestea traducerii cărţii lui Topîrceanu, motivele care l-au făcut să traducã aceastã lucrare şi câteva din întâmplãrile petrecute în cei aproape 10 ani cât a durat traducerea.

Dupã cum unii poate ştiu G. Topîrceanu a fost sergent activ în Primul Rãzboi Mondial. În vara lui 1916, România a intrat în rãzboi, iar poetul mobilizat G. Topîrceanu a ajuns într-un regiment undeva pe malul Dunãrii. A urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului Mackensen şi în cinci zile de lupte a avut loc dezastrul de la Turtucaia. Au murit peste 6.000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28.000 de prizonieri: ajunşi în lagãrele din Bulgaria. Amintirile sale din război au  fost publicate în două volume (‘Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi ‘Pirin Planina, 1936).

Afişul evenimentului ce a avut loc la Sofia

Cartea tradusã de domnul Ciubotaru include lucrările „Însemnări din campanie”, „Luptele de la Turtucaia”, „Prizonieratul în Pirin-Planina”, o serie de scrisori, precum și poezia „De profundis”. A avut loc o lansare a lucrării şi la Ambasada României din Sofia,  la care au participat peste 50 de invitaţi. Editorul cărții, Daniela Ubenova, a subliniat frumusețea textului bulgar prin care tinerii bulgari pot afla astăzi despre întâmplãrile tragice petrecute în Primul Război Mondial pe teritoriul Bulgariei.

Îmi plac proiecte fotografice cu teme precum "Pe urmele lui Y... la Iaşi...". sau "Cu X... pe strãzile Iaşului. Una din propunerile mele poate aţi văzut-o deja (M.Eminescu) şi iată că evenimentul de ieri îmi prilejuieşte o întâlnire cu inteligentul G. Top. (cum îi plãcea sã se semneze). Voi face o trecere rapidã prin biografia sa insistând asupra perioadei ieşene.

George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886

Garabet Ibrăileanu îl cheamă la Iaşi în anul 1911, ca subsecretar de redacţie la Viaţa românească. În calitatea pe care o are Topîrceanu cunoaşte şi colaborează cu scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.

Sediul Revistei Viaţa Româneascã - str. V. Alecsandri

În 1912 se căsătoreşte cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu. Căsnicia i se va destrăma şi mai târziu va începe o poveste de dragoste discretă cu poeta Otilia Cazimir.

Casa memoriala Otilia Cazimir

La Iaşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat în 1916 şi urmează episodul din Bulgaria unde rãmâne pânã în 1918. Se întoarce la Iaşi.

Două, post-meridiane...

Sună lung şi monoton

Ornicul cu trei cadrane

De la Sfântul Spiridon.

"Ornicul cu trei cadrane de la Sfântul Spiridon"

În 1926 George Topîrceanu  primeşte Premiul Naţional de Poezie.

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Bolnav de cancer la ficat G. Topîrceanu pune bazele, împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revistei ”Însemnări ieşene”.

”Însemnări ieşene”(anul 1937)

 Poetul a murit în mai 1937 în casa lui Demostene Botez, din "dulcele târg", astãzi Casa memorialã "George Topîrceanu". Este înmormântat în cimitirul ”Eternitatea”, din Iaşi.

Casa memorialã "George Topîrceanu"

"Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte."


Desigur se pot spune şi fotografia multe locuri în legãturã cu perioada ieşeanã a lui G. Top. Dacã poți mai mult şi mai bine, "stimate cetitoriule", eşti invitatul meu...

Sã auzim numai de bine.