De la Brâncuși și Andy Garcia la Tomești - Iași

Ideea acestei postări mi-a venit zilele trecute dupã ce am auzit o ştire ce anunța cã Andy Garcia va juca rolul lui Constantin Brâncuşi într-un film ce se va numi "Sculptorul", va fi regizat de Mick Davis şi v-a fi turnat în România. Se cunoaște faptul că fotografia a reprezentat un "instrument" util pentru Marele Sculptor.

Sculptorul Constantin Brâncuși și actorul Andy Garcia

Una din întrebările pe care ţi le pui când îţi propui să fotografiezi sculpturi este dacă vei putea să surprinzi mesajul autorului aşa cum l-a explicat el sau să creezi şi să transmiţi mesajul pe care ţi-l induce ţie lucrarea  artisticã în trei dimensiuni, realizatã prin cioplire sau modelare. Încerci să eviți fundalurile plictisitoare și să-ți pui "amprenta" pe compoziția cadrului.

Am în minte două exemple de sculptori ale căror lucrări am avut ocazia să le fotografiez în ultima perioadă. Primul este Gheza Vida ale cărui lucrări le-am văzut în muzeu la el acasă, la Baia Mare. Ştiam o serie de lucruri despre Vida Gheza încă înainte de a muri în 1980. 

Gheza Vida - Monumentul de la Moisei

Ştiam "Monumentul de la Moisei" şi fascinaţia sa fatã de folclorul local, cu sculpturile sale masive ce sugerează sãnãtatea taranului maramureşean. Privindu-le, am încercat sã vãd sculpturile aşa cum mi s-a transmis printr-un ghid local. Iluminarea şi fotografierea de jos în sus a chipurilor a urmărit evitarea unui fundal mai puţin inspirat şi sublinierea stabilităţii şi fermităţii personajelor sculptate.

Al doilea sculptor ale cãrui lucrãri am avut ocazia sã le fotografiez în ultima perioadã se numeşte Vladlen Babcinețchi şi a terminat în primãvara trecutã un ansamblu sculptural intitulat "Spirit şi memorie" la Tomeşti lângã Iaşi. 

Vladlen Babcinețchi - Ansamblul sculptural "Spirit şi memorie"

 Am fotografiat lucrările sale la o expoziţie pe care a realizat-o la Muzeul Unirii, în strada Lăpuşneanu. Este interesant de surprins fotografic modul în care sculptorul accentuează trăsăturile lucrărilor sale folosind jocul de umbre creat prin cioplirea interioarã a materialului (un basorelief interior!).

Invitație la un vernisaj "meseriaș"

Am pornit acum ceva timp, împreunã cu colegii mei de la Clubul Fotografilor Iaşi, un foto-proiect având ca subiect "meseriile" timpului nostru. Am început desigur cu o perioadã de documentare şi iatã mai jos câteva idei şi faze oarecum "picante" din activitatea anterioarã organizãrii expoziţiei de fotografie pe care vã invit sã o vizitaţi în Galeria "La Gard".

Karl Marx spunea cã în capitalism muncitorul nu face altceva decât să îşi vândă forţa de muncă deţinătorului de capital pentru a obţine mijloacele de supravieţuire pentru el şi familia sa. Filozoful spunea că şi păianjenul sau albina construiesc, însă doar muncitorul îşi închipuie sau îşi construieşte anterior în mod ideal ceea ce vrea să facă conform scopurilor sale. Însă, prin vânzarea forţei sale de muncă deţinătorului de capital, muncitorul rămâne liber doar în activităţile sale animalice – să mănânce, să bea şi să procreeze.

Aceastã frazã m-a dus cu gândul la câteva secvenţe dintr-un film al lui Charlie Chaplin numit Modern Times (Timpuri noi) din care puteţi vedea mai jos secventele cu pricina (3 min).

Înainte de 1989 ni se spunea frecvent că "meseria e brăţara de aur" şi toatã lumea zâmbea cu subînţeles chicotind "în surdinã". Mai apoi a venit perioada de tranziţie interminabilã în care meseriile aşa-zis "comuniste" au devenim mai puţin importante. Fabricile au dispãrut una câte una, iar altele au fost vândute pentru 1 leu, fãcând loc hypermarket-urilor imense. Nimeni nu mai produce ceva, toatã lumea cumpãrã cât mai mult. Și totuși meseriile așa-zis "tradiționale" există și sunt necesare.

De curând am văzut on mini-clip (1 min.) al celor de la Ziarul Financiar cu un mesaj interesant. Clipul îl puteţi vedea mai jos :

A urmat, acum câteva zile, selecţia pentru expoziţia cu "meserii" despre care povestesc.

Am propus câteva fotografii realizate în fabrici din Republica Moldova şi Ucraina, pe care le-am vizitat în cadrul unor proiecte la care am participat în ultimii ani. Nu puţini au fost cei care au sãrit curioşi: "Dar mai există aşa ceva!?" "Câţi ani are fotografia asta!?". Şi nu ştiu de ce mi-a venit în minte  o strofã din <Glossa> "poetului nepereche".

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

--------------------------

Iar la final vã invit din nou la vernisajul expoziţiei noastre ce va avea loc marţi, 20 septembrie, la Galeria de Artă “La Gard” - Casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou. Iatã si alte detalii:

Expoziţie de fotografie “Timpu‘ trece, leafa merge”
Perioada: 12 septembrie 2016 – 1 octombrie 2016

Vernisaj: marți, 20 septembrie 2016, ora 18:30, Sala “Diotima”

Expun: Florin Aioanei, Mihaela Ajităriţi, Nicu Apostu, Claudiu Bîrliba, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Raluca Damian, Mirela Grosu, Romică Horhotă, Khaled Matar, Gheorghiţă Nemţanu, Alexandru Pohaţă, Adrian Purice, Cristian Vidraşcu.

" Despre muncă, un dicționar spune că este o activitate a omului îndreptată spre un scop, în procesul căreia omul modifică și adaptează lucrurile din natură pentru satisfacerea trebuințelor lui. Unii au spus că l-ar fi creat pe om. Alții ar fi spus că ar putea să-l elibereze. Indiferent ce spun unii sau alţii, cei care muncesc cu adevărat nu au timp de definiții. Pentru ei, munca presupune acțiune și pasiune. Fiecare obiectiv atins în cursul acestei acțiuni reprezintă încă un pas spre împlinirea personală. Prin acțiune și pasiune, o parte din membrii Clubului Fotografilor Iași au adunat imagini care să povestească despre diversitatea mijloacelor prin care oamenii își caută împlinirea. Tot acest mozaic este menit să întregească imaginea personajului principal, şi anume muncă făcută cu dăruire." (Text: Nicu Apostu)

Afiș: Florin Aioanei (vezi la începutul postãrii)
Expoziţie organizată de Mirela Grosu

Pagina  evenimentului pe Facebook