Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările

miercuri, 28 august 2019

Filozofie şi proiecte fotografice. Despre nemurire, daci şi… dervişi rotitori.

Konya - Mausoleul lui Mevlana Celaleddin Rumi-blog-FOTO-IDEEA
Konya - Mausoleul lui Mevlana Celaleddin Rumi

În cadrul unei vizite recente  în Turcia am avut ocazia să trec prin oraşul Konya, unul din centrele religioase importante ale Anatoliei. Konya este considerat oraşul călugărilor sufişti, mai cunoscuţi sub numele de dervişi.
Dar, înainte de toate, Konya este considerat oraşul lui Mevlana Celaleddin Rumi, cunoscut ca Rumi, filozof şi artist de origine persană, devenit o legendã misticã. De altfel numele Mevlana a devenit un supranume  al locului.

Moscheea de lângã mausoleul lui Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Moscheea de lângã mausoleul lui Mevlana
Mevlana era musulman, dar nu unul foarte „riguros”. Doctrina sa promova o toleranță nelimitată, gândirea pozitivã, caritatea, bunul simţ și o anumitã conștientizare prin iubire. Pentru el toate religiile erau mai mult sau mai puțin adevărate. Mevlana judeca  pe musulmani, pe evrei și pe creștini, cu aceeaşi măsură. .”Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nici o religie!”– spunea el, când făcea referire la credinţă. Învățăturile sale pașnice și tolerante au ajuns la oameni din toate religiile, confesiunile şi sectele. În 1958, Papa Ioan XXIII a făcut o referire la Mevlana, spunând: „În numele lumii catolice, mă înclin cu respect înaintea memoriei lui Rumi.”

Cişmea-Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Cişmeaua de lângã moschee, - unde musulmanii isi executa ritualul de dinaintea rugaciunii.
În Konya, una din clădirile care atrag atenţia este mausoleul lui Mevlana. Când a murit, Mevlana a fost îngropat într-un sarcofag alături de cel al tatălui său. Succesorul său a înfiinţat Ordinul Mevlevi (ordinul „dervișilor  rotitori”) şi a ordonat, în anul 1274, construirea unui mausoleu peste mormântul stăpânului său. De-a lungul timpului, datorită influenței ordinului Mevlevi, mausoleului i-au fost adăugate mai multe clădiri, printre care o moschee și un cimitir. În timpul preşedenţiei lui Mustafa Kemal Atatürk (anul 1926), ordinul Mevlevi a fost scos în afara legii iar mausoleul a devenit muzeu. Astăzi mausoleul este un simbol al Turciei și a apărut pe bancnota de 5000 de lire din anii 1981-1994.
Lucruri interesante despre dansul “dervişilor rotitori” (sema) puteţi afla AICI. Dar dincolo de comentarii scrise şi/sau fotografiate, acest dans merita/trebuie văzut, pentru că numai aşa poţi să-i înţelegi semnificaţia.

Curtea-interioara-mausoleu-Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Curtea mausoleului

Mevlana Celaleddin Rumi spunea adesea: “moartea nu e suferință, ci eliberarea spiritului pentru a se întoarce la esența divină din care a fost desprins”. Mevlana credea că moartea nu e un motiv de tristețe ci unul de bucurie. Din acest motiv, în fiecare an, în Konya, timp de zece zile, în luna decembrie, aniversarea morții lui Mevlana este prilej de sărbătoare.
Vi se pare cunoscută o astfel de abordare? Mă refer, desigur, la ritualurile funebre ale strămoşilor noştri daci,  care râdeau şi petreceau la înmormântări. Mai multe detalii găseşti AICI.

Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Una din încãperile din curtea mausoleului

Vorbind despre daci, mi-a venit în minte o altă idee de proiect. Să cauţi şi să fotografiezi, în deplasările tale prin lume, urme istorice, care au legătură, într-un fel sau altul cu românii, cu istoria, cultura sau tradiţiile noastre.

Mevlana-Cimitir-blog-FOTO-IDEEA
Cimitirul de lângã mausoleu
Revenind la mausoleul lui Mevlana, ceea ce atrage atenţia în mod deosebit, este domul colorat verde-albastru (turcoaz), unde se găseşte mormântul lui Mevlana. Apropo de acest subiect… când vrei să surprinzi câteva cadre, în astfel de obiective, asigură-te că ştii regulile şi că ai aflat toate informaţiile necesare.  De cele mai multe ori, exista reguli specifice cu privire la locurile în care vizitatorii pot merge şi fotografia, așa că nu depăşi barierele doar pentru a obține o imagine de efect. Probabil, nu se doreşte folosirea blițului în interior pentru a nu deteriora picturile,  țesăturile  sau alte lucrări de artă prin expunerea la lumină excesivă.


Dansul dervişilor rotitori (sema)-blog-FOTO-IDEEA
Dansul dervişilor rotitori (sema)

Dacă nu ești sigur, cel mai bine este să fii politicos şi să întrebi. Dacă există restricții, probabil că sunt impuse pentru un motiv, nu doar pentru a enerva fotografii! De asemenea, este important să ne amintim că în lăcașurile de cult este important să respectăm practicile celor care lucrează și se închină acolo. Cele mai multe astfel de obiective au postat online informații şi/sau reguli specifice şi este bine să verifici asta înaintea vizitei.

Imagine din Konya-blog-FOTO-IDEEA
Imagine din Konya
Konya, Mevlana, dervişi rotitori… subiecte frumoase, interesante de vizitat şi fotografiat în Turcia.

Lumină bună, subiecte interesante, cadre reuşite şi s-auzim numai de bine









miercuri, 14 septembrie 2016

Parcurile Iașului, istoria și fotografia (II). Parcul Expoziției

Fântâna artezianã din Parcul Expoziției - Iași (1851)


O fotografie fãcutã "la momentul potrivit" este întotdeauna o fotografie reuşită dar, mai ales, este utilã. Ce te faci însã dacã istoria nu-şi găseşte loc pentru "momente potrivite" şi urmele documentare ale vremurilor dispar în "negura uitãrii". Din aceastã cauzã sunt alãturi de cei cãrora le place istoria și... fotografiazã. Trebuie să ne documentãm şi să încercãm "să reconstituim fotografic" locuri, momente şi monumente. Și asta acum pentru cã "altã datã" sau "cândva" pot însemna de fapt "prea târziu".

În mai 1936, deci acum 80 de ani, Primãria Iaşi, în frunte cu primarul Osvald Racoviţa amenajeazã un parc (iniţial parcul Regele Carol al II-lea) aflat puţin mai sus de Grãdina Copou şi care va fi botezat Parcul Expoziţiei. Amenajarea a constat în realizarea de spaţii verzi, construirea unor pavilioane noi şi a unui Arc de Triumf.

Zona din parc în care a fost construitã copia dupã Hanul Ancutei

Hanul Ancutei - constructia veche (imagine scanata dupa o veche carte postalã)


A fost re-construit Hanul Ancuţei (de pe drumul Romanului) dupã planurile originale şi în mãrime naturalã. Astãzi încãperile rãmase ale clădirii au fost transformate în magazii ale Institutului de Chimie "Petru Poni". A fost clãditã în mãrime naturalã o copie a vestitei "Bolta Rece" inclusiv a vestitei crame. Astãzi aceasta a devenit şi ea magazie a restaurantului aflat pe aceeași locaţie.

"Bolta Rece" a fost reprodusã în 1938 în Parcul Expozitiei (astãzi crama si clãdirea sunt utilizate ca depozite)


A fost reprodus în mãrime naturalã Arcul vechii Academii Mihãilene aşa cum era la înfiinţare. Arcul Academiei, de pe strada Arcu, a fost demolat în 1890. "Realizarea în 1936 a unei "copii" în Parcul Expoziţiei a fost un act de culturã, fiind vorba de o construcţie iniţiată de Gh. Asachi, conceputã ca un monument al Iaşului acelor vremuri." Am citat din cartea "Cu Iaşii mânã-n mânã... "(vol.II) a cunoscuţilor Constantin Ostap şi Ion Mitican, renumiți cronicari ai orașului.

Arcul Academiei (copie) - se vãd coloanele dorice

Arcul Academiei (copie) vedere de la intrarea în parc
De altfel capitolul corespunzător din carte m-a inspirat să scriu această postare, la care am căutat să-mi aduc aportul şi prin câteva prelucrări și fotografii personale.

Mai există în  parc și o fântână arteziană cu o vechime de peste 150 de ani. Domnitorul Grigore Al. Ghica a adus-o în 1851 pentru a o instala în fața Palatului Ocârmuirii (aflat pe locul Palatului Culturii de astazi). Interesant este că fântâna este ornată cu... delfini despre care se spune (Sorin Iftimi - "Simbolurile unui oras simbol") că existau pe stema orașului Iași încă de la începutul secolului XIX (vezi prima fotografie din aceastã postare).

Primele proiecte de stemã pentru orașul Iași (Gh.Asachi și Gh. Sãulescu)



Există ceva istorie de povestit și de fotografiat în Parcul Expoziției din Iași, nu-i asa !?. Și să nu uităm: în mai 2016 s-au împlinit 80 de ani de la construirea Arcului din Copou (copie a Arcului Academiei).





joi, 28 iulie 2016

Scurtã istorie a fotografiei la Iasi

Clădirea Academiei Mihăilene de pe strada Arcu
Pentru cã este vacanță și lumea are nevoie de destindere m-am gândit să fac o scurtă descriere a modului în care a evoluat fotografia și activitatea fotografică în Iași încă de la momentul aparaiției acestei frumoase invenții. Reiau pe scurt o prezentare pe care am făcut-o la cea de-a 133-a întrevedere: publică a CFI din 5 mai 2015.

Anul 1839 este considerat anul oficial al invenţiei fotografiei. Este anul în care Jacques Mande Daguerre a inventat procedura de transpunere a unui cadru din realitate într-o imagine pe o placă metalică (dagherotipie).

Prima fotografie făcută vreodată – Vedere de la fereastra din Le Gras - a fost realizatã de Nicephore Niepce așa cum ați putut afla și din postarea De-ale fotografiei .

Albina Românească, gazetă care a apărut la Iași între 1829-1850. Proprietar și redactor Gh. Asachi
Clădirile de pe str. V. Alecsandri, unde a funcționat sediul Gazetei Albina românească
În urma documentării pe care am făcut-o voi puncta în continuare căteva etape ale istoriei fotografiei în "dulcele târg al Ieșilor". Fotografiile îmi aparțin, iar câteva sunt scanate după diverse documente la care am avut acces în cursul documentării mele.
  •  La câteva sãptãmâni de la patentarea dagherotipiei – Revista “Albina Româneascã” a lui Gh. Asachi anunta vestea cea mare (februarie 1839) 
  • În 1840 la Academia Mihãileanã se fãceau studii privind dagherotipia
  • In 1841 Școala de Arte și Meserii Iași deschidea primul atelier fotografic pentru public
  • In 1850 este fondat Atelierul fotografic al fratilor Ioan si Nestor Heck


  • La sfârșitul sec XIX, în cartierele Iașului apar diverse ateliere pentru fotografii la minut
  • pe str. Lapusneanu existau mai multe ateliere fotografice : Chaland (nr.10), Flaschner (nr.41),
    Franchette (nr.44). (Almanachul tipografic” din 1897).
 
Coperta Almanachului tipografic

Atelierele fotografice din Iași la data apariției Almanachului


  • În 1932, în Iași existau patru studiouri fotografice: două pe Strada Lăpușneanu, unul în Piața Unirii și unul în Târgu Cucu, iar în 1940 erau deja 8(opt) (sursa: Ion Mitican).
  • În perioada de după 1945 numărul atelierelor fotografice din Iași s-a stabilizat la 5-6 și acestea au fost preluate de către sistemul cooperatist. 
  • În ceea ce privește fotografii vreau să amintesc aici două nume pe care le admir și respect pentru ceea ce au făcut și fac în domeniul fotografiei ieșene: Ion Matei Agapi și Dan Mititelu
La Palatul Culturii din Iași există o foarte valoroasă colecție, unică în țară, cu peste 100 de aparate fotografice ce ilustrează evoluția lor în timp.

Fără îndoială ar fi multe de povestit despre fotografie la Iași. Voi continua documentarea și discuțiile cu persoane abilitate pe această temă. Ideea de a face un muzeu al fotografiei la Iași mi se pare în continuare de actualitate și vreau să realizez acest proiect. Ce șanse sunt !?  Dumnezeu știe... Aș vrea ca proiectul să facă parte din obiectivele unei Asociații Clubul Fotografilor din Iași, dar și aici lucrurile se mișcă greu. 
Mergem înainte.
Să fim sănătoși cu toții și s-auzim numai de bine !