Fotografii cu soare

Movileni - Rãsãrit la Larga Jijia (linia orizontului este la 1/3 de bazã)

Aminteam într-o postare de anul trecut despre proiectele ce au ca subiect soarele în diverse ipostaze (răsărit. apus, time-lapse, etc.). Vorbeam acolo despre SunCalc, o aplicaţie online pentru PC. Desigur există multe aplicaţii şi pentru dispozitive mobile, care calculează şi oferă poziţia soarelui de-a lungul zilei.

Am testat câteva din ele şi m-am oprit la următoarele două (ambele gratuite).

• Sun Position Map   
• Sun Locator Lite 

În continuare vreau să mă refer la câteva recomandãri pe care ni le pun la dispoziţie cunoscătorii în acest gen de fotografie, recomandãri pe care le-am verificat şi eu. Unii vorbesc de echipamente diverse pentru orientare, de filtre sofisticate şi scumpe, de softuri, dar eu aş vrea să punctez doar câteva elemente care au în vedere reguli simple ce pot să te ajute să realizezi fotografii deosebite.

Larga Jijia - două lebede matinale (priveşte împrejur; de remarcat elementul din prim-plan)

• În primul rând cred că fotografiile realizate la răsăritul sau apusul soarelui trebuie foarte bine planificate. Când începi sã fotografiezi, cât timp ai la dispoziţie, când vei putea trage ultimele cadre? Pentru asta studiază poziţia soarelui cu ajutorul aplicaţiilor pomenite mai sus. Din start ai în vedere utilizarea unui trepied, precum şi curăţarea prealabilă a obiectivului/obiectivelor. Dacă vrei ca soarele să aibă un contur mare în imagine foloseşte teleobiectivul iar dacă nu, un obiectiv wide-angle.

Iaşi Catedrala Metropolitanã - uneori soarele la apus/rãsãrit lumineazã doar anumite locuri

• Încearcă să ajungi la "locul faptei" cu câteva minute mai devreme de "ora H", la care răsare sau apune soarele. Vei avea timpul să găseşti punctul de staţie potrivit şi să analizezi împrejurimile. De multe ori şi acestea îţi pot oferi subiecte interesante, inclusiv pe perioada zorilor (înainte de răsărit) sau crepusculului (după apusul soarelui).

• Ai în vedere pe perioada foto-turei/evenimentului (zori - răsărit şi după răsărit) sau (înainte de apus-apus-crepuscul) linia orizontului (LO). Aceasta reprezintă un element foarte important şi recomandările cunoscătorilor sunt:
• niciodată nu poziţiona linia orizontului (LO) pe mijloc;
• dacă ai un apus frumos poziţionează  LO în treimea de jos a imaginii;
• dacă apusul nu este prea spectaculos LO trebuie să se afle la 1/3 de partea de sus a cadrului.      

Larga Jijia (soarele intrase în nori - linia orizontului în treimea superioarã)

• Încearcã sã te raportezi la un element din prim-plan. Asta va da profunzime imaginii tale şi va ajuta compoziţia. Setează camera şi foloseşte formatul RAW. Pot spune că am pierdut multe cadre faine pentru că m-am "zgârcit" cu aceastã setare. Cele mai frumoase imagini de acest fel sunt cele in care ai şi nori în peisaj. De exemplu, se spune că cele mai reuşite cadre la apus le faci în zilele în care a plouat înainte.

Rãzboieni - Iaşi (în acest caz apusul este element auxiliar, dar afecteazã toatã compoziţia şi dã profunzime cadrului)

• atenţie la păsări, la umbre, siluete, reflexii, etc. Nici nu bănuieşti ce "minuni" poţi surprinde. Nu uita să priveşti şi în spate. Nu folosi ochelari de soare că s-ar putea să pierzi detalii şi atenţie când priveşti soarele prin obiectiv, poate fi periculos.

Rãzboieni - Iaşi - Eram la plecare, dincolo de gard dar am vãzut şi "vânat" silueta DJ-ului

Mult succes la fotografiat şi să auzim numai de bine.

Despre copilãrie cu dragoste

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - atelier picturã icoane pe lemn

De multe ori m-am întrebat până la ce vârstă am continua să ne jucăm şi să vedem viaţa ca un joc, dacă nu am fi constrânşi de regulile vieţii să începem să ne gândim la nevoile noastre materiale. Zâmbet, gingăşie, candoare, ce poate fi mai reprezentativ pentru un suflet de copil!?

Copilăria e o lume minunată, plină de lumină şi bucurie. Când suntem mici şi neştiutori ne dorim atât de mult să devenim mai repede mături, dar o dată ajunşi la maturitate tânjim după armonia, echilibrul şi lipsa de griji a copilăriei.

"Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi". spune un citat celebru al lui Constantin Brâncuşi. Matur fiind cauţi locuri, instrumente şi mijloace de relaxare specifice copilăriei. Vrei să "te joci". Să faci cu prietenii, o partidă de volei, fotbal sau tenis. Sunt la mare căutare filmele tip poveste/basm şi mai nou consolele Playstation sau Xbox. Ce zarvă a stârnit anul trecut, inclusiv printre adulţi, vânătoarea de pokemoni!

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - împletituri din sfoarã-tehnica nodurilor

Iar sistemul economic mondial "a simţit" atracţia oamenilor, inclusiv a adulţilor, pentru subiecte specifice perioadei copilăriei. Desigur nu e vorba de jocuri specifice primilor ani de viaţă (păpuşi, jucării de plus sau maşinuţe), ci despre alte activităţi relaxante, activităţi sportive, puzzle, şah, board games, jocuri electronice de echipa sau pentru întreaga familie. 

Dacă pentru adulţi este un mijloc de relaxare şi eliberare de stress, pentru copii jocul este un important mijloc de formare şi învăţare, .

Mâine este 1 iunie, este Ziua tuturor copiilor şi mă gândesc acum doar la ei.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - atelier olãrit

Există proiecte care au ca obiectivo învăţarea şi formarea unor abilităţi tehnico-artistice pentru copii. Iată în continuare un astfel de proiect, aflat anul acesta la cea de-a X-a editie.

Se numeşte Tabãra de creaţie populară "Micii Meşteri din Copou" şi este organizată de către membrii Asociaţiei "ART - Meşteşugurile Prutului" (vezi şi postarea de AICI) în Parcul Expoziţiei din Iaşi.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - ciopliturã în lemn

Evenimentul îşi propune să reunească peste 100 de elevi, cu vârste cuprinse între 9 – 17 ani, cu scopul de a-i familiariza cu câteva dintre meşteşugurile tradiţionale româneşti. Ca şi la celelalte ediţii, instructori vor fi meşteri populari renumiţi din România şi Republica Moldova. 

Atelierele propuse pentru Tabăra de Creaţie Populară „Micii meşteri din Copou”, ediţia a X-a sunt:

1. Pictura icoane lemn - Valentina Acasandrei, Iasi
2. Cioplitură lemn - Sonia Apalaghiei, Hulub, Botosani
3. Măști tradiționale – Stan Dănuță, Zăicești, Botoșa
4. Impletituri paie - Eugenia Moldovanu, Balți, Rep. Moldova
5. Podoabe din margele - Elena Gheorghian, Suceava
6. Podoabe croșetate - Maria Vasiliu, Tg. Neamt, Neamț
7. Pâslarit cu acul - Melinda Pal, Sf. Gheorghe, Covasna
8. Olarit - Daniel Ifrim, Schitul Stavnic, Iași
9. Împletituri prin noduri - Alexandra Petrovici-calfă, Iasi
10. Pielărit- Smaranda Cozmîncă- calfă, Iasi

Programul taberei: zilnic de luni până sâmbătă între orele 9:00  –  14:00, cu  pauză de o oră la mijlocul intervalului.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - atelier modelaj lut

Înscrierile se fac în perioada  06 iunie – 23 iunie a.c.  (în limita locurilor disponibile),  în holul  Palatului Culturii – de luni până vineri între  orele 14,00-17,00, iar sâmbăta între orele 10,00-14,00.

Numărul maxim admis de elevi/atelier: 10 persoane.
Evenimentul se va desfăşura în Parcul Expoziţiei din Copou (vis-a-vis de Grădina Botanică).
–persoane de contact:

•  Silvia Cozmîncă, coordonator tabără - tel. 0741217734; e-mail : mestesugurile.prutului@gmail.com;
•  Constantin Ciobanu, vicepreședinte ART- tel.0757934767; e-mail: ciobanu.constantin@gmail.com

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - festivitatea de premiere

E frumos să fotografiezi copiii atunci când sunt implicaţi în activităţi meşteşugăreşti şi am inclus în cuprinsul postării fotografii personale de la ediţii anterioare ale "Taberei..." Urez viaţa lungă evenimentului şi persoanei care de 10 ani este sufletul  Asociaţiei ART şi al evenimentelor organizate, doamna profesoară  Cozmîncă Silvia, care este şi Preşedinte al organizaţiei.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - Împletituri din sfoară prin tehnica nodurilor (îndrumãtor d-na Silvia Cozmîncã, presedinte Asociatia ART)

Copii sunt întotdeauna foarte încântaţi de ceea ce învaţã şi expun cu mândrie la final produsele de artã tradiţionalã pe care le-au realizat în perioada taberei.

Şi pentru că urmeazã ziua lor, urez  "La mulţi ani" tuturor copiilor, oriunde s-ar afla ei!

Cum evaluãm fotografia

Spuneam într-o postare de luna trecută ca pentru a înţelege mesajul unei imagini, privitorul trebuie să aibă o serie de calităţi, asemănătoare cu cele ale fotografului. Cred că este interesant să vedem totodată care este modul în care un critic face evaluarea unei fotografii.

Concert Nigel Kennedy la Iaşi - Piaţa Palatului Culturii

Există numeroase abordări pe acest subiect şi păreri  sunt multe. Desigur, este interesant de ştiut ce spune teoria pe care o învaţă tinerii studenţi ai facultăţilor cu profil audio-video. Am găsit mai multe articole şi aş face o scurtă trecere în revistă a unora din ideile pe care le-am identificat.  

În primul rând trebuie spus că nu poţi evalua orice fotografie în acelaşi mod. Fiecare gen fotografic prezintă aspecte specifice. Şi totuşi, toate fotografiile respectă o grupă de caracteristici de bază, 

De exemplu, la modul general analizarea fotografiei presupune două aspecte:

• evaluarea tehnicã - include expunerea, focalizarea, claritatea, încadrarea, prelucrare-procesare şi altele; 
• evaluarea esteticã - se referă la compoziţie, culoare, luminã, reguli, echilibru, creativitate, asemănarea cu stilul unor fotografi celebri, etc.

În general, nu agreez abordarea "îmi place" sau "nu-mi place" şi vãd că nu sunt singurul. Cred că dacă nu-ţi place o imagine, nu înseamnă că este lipsită de calităţi. Poţi să comentezi doar părţile tari şi pe cele foarte slabe. Şi faci asta în funcţie de experienţă pe care o ai. În general "de gustibus non est disputandum" (gusturile nu se discutã) şi uneori e cazul ca gusturile personale să le păstrezi doar pentru tine.

Concert Nigel Kennedy - ploaia e cu noi

Am avut ocazia să fiu "analizat" de persoane specializate în artele vizuale. Am constatat că există câteva puncte aparte pe care "evaluatorii" le abordează atunci când vorbesc despre o fotografie. Şi asta ţine şi de scopul pentru care a fost realizată fotografia. Una este să comentezi o fotografie realizată în scop documentar şi alta este o fotografie "artistică". Voi face referire la un articol din foto-magazin pe care îl puteţi citi AICI . Voi rãmâne deci în sfera "artistică" (fotografie artistică=FA) şi voi remarca douã aspecte:

1. FA presupune post-procesare ("manipularea este artã şi reciproc: arta este manipulare").

2. FA presupune mesaj/idee. FA este interpretarea realităţii. FA ilustrează viziunea autorului despre subiect.

Legat de primul punct, evaluarea unei fotografii presupune referiri la modul în care a fost realizată procesarea ("manipularea"). Aici intră în joc şi abilităţile în ceea ce priveşte editarea imaginilor. În faza de evaluare tehnicã poate fi adãugatã şi calitatea editãrii, iar asta presupune o cunoaştere minimă a procedeelor în cauză.   

Prezenţa umorului este un element de evaluare a fotografiei (a început ploaia, Nigel ne ureazã "Welcome to London")

În ceea ce priveşte punctul(2), într-unul din paragrafele  articolului precizat mai sus este făcută o afirmaţie interesantă: "În artã nu există corect sau incorect. Arta este despre artist, despre emoţiile şi inspiraţiile sale... Dacă aşteptările unora nu sunt îndeplinite, nu înseamnă că arta este "rea"."

Din aceste perspective aş spune că în calitate de comentator nici nu sunt prea interesat de aspectele "tehnice" ale imaginii şi aici sunt întru totul de acord cu cei care afirmă că talentul în fotografie exista, se educa, se dezvolta şi... nu se cumpără. 

Deşi nu-mi place să-mi explic fotografiile, în continuare voi face un mic comentariu pe marginea unei imagini personale. Fotografia este realizată la un concert al violonistului britanic lui Nigel Kennedy, concert ce a avut loc la Iaşi în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei (FIE). La câteva minute după începerea concertului a început o ploaie torenţială care a fugărit o parte dintre spectatori. Dar nu toţi au plecat. Majoritatea au rămas la concert adăpostindu-se de ploaie sub umbrele sau pe sub copaci. Surpriza a fost pe scenă unde acoperişul a cedat şi apa a udat instrumentele membrilor formaţiei care îl acompania pe Nigel. Acesta a rămas stoic pe scenă şi a continuat să-i încânte pe cei prezenţi cu interpretarea sa. În final ploaia a încetat şi violonistul britanic a finalizat cu brio concertul. Toată lumea a apreciat atitudinea britanicului.

Fotografia se afla mai jos. Trecând peste aspectele tehnice vă rog să evaluaţi în ce măsură fotografia transmite un mesaj şi spune povestea pe care am relatat-o, în cuvinte, mai sus. Cred că asta face parte din evaluarea estetică a unei fotografii.

Concert Nigel Kennedy - O poveste într-o fotografie

Am ilustrat postarea cu fotografii personale din timpul concertului de care am vorbit mai sus.

Sã auzim numai de bine.

De ce fotografiem!?

"Fotografia este determinatã de scop şi de intenţie." (Michael Freeman)

Palas Iaşi - Am vãzut uşa şi geamul foarte mari, am încadrat şi am aşteptat aparitia... persoanei

  Contează mult ce intenţionezi să faci cu acea fotografie. 

• vrei să o faci, să o expui şi să o aprecieze cât mai multă lume.
• vrei să o faci, să fie ceva diferit, sã o expui şi să surprindã privitorii.
• vrei să o faci şi să o aprecieze doar o persoană/un grup de persoane
• pur şi simplu vrei să o faci.

În ceea ce priveşte varianta din urmă (4) este de amintit cazul Vivian Maier, care a realizat mii de fotografii pe peliculã, fotografii pe care nu le-a revăzut niciodată (dovada stã în faptul cã sutele de filme descoperite erau ne-developate). Singura ei satisfacţie pare să fi fost perioada scurtã  de la încadrare-compunere a imaginii până la apăsarea declanşatorului.

Iaşi-Piaţa Unirii - Am remarcat-o pe mãicuţã si am declanşat. Chiar atunci tinerii s-au sãrutat

Fotografiile sunt utilizate mai mult în comunicarea de masă decât în artă. Asta pentru că sunt utilizate pe scară largă de către neprofesionişti, diminuând astfel sau anulând stilul individual.

Când te hotărăşti să porneşti la fotografiat =>

a. porneşti de la un scop şi te pregãteşti sau,
b. stabileşti o idee şi te bazezi pe capacitatea ta de reacţie. Ambele situaţii presupun iniţierea unui proiect fotografic.

Dar existã şi varianta "îmi place sã fotografiez, hai sã vedem ce o ieşi".

Plaja Modern-Constanţa. Am vãzut vapoarele în depãrtare şi am aşteptat persoana. A durat un pic pânã a apãrut cineva în cadru

Dar, uneori, o imagine puternicã poate să apară în mod neintenţionat/neprogramat.

Spuneam mai sus despre cazul postării fotografiilor pe Facebook. Am prezentat AICI o formulă cu care poţi să-ţi creşti numărul "like-urilor" pe FB pentru o fotografie. Nu am aprofundat subiectul, dar cred cã unii din fotografi pot obţine satisfacţie expunându-se şi asteptând sã acumuleze cât mai multe "like-uri". De aceea, spun specialiştii, reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea unei fotografii.

Iaşi-Râpa Galbenã.  În acest loc aştept, mereu la amiazã, umbrele

Privitorii sunt heterogeni ca educaţie, vârstã, experientã, stare de spirit, etc. Nefiind pregătiţi "sã vadã" ei privesc şi reacţionează pe moment. Unii reacţionează ca răspuns la aprecierile tale pentru ultima lor postare sau în funcţie de gradul de prietenie. Apar şi comentarii, care de multe ori fac referire la propriile acţiuni pe FB. 

Oamenii se pricep foarte bine să eticheteze fără să evalueze. (Prin evaluare înţeleg să pui în balanţă toate informaţiile şi cunoştinţele pe care le ai la un moment dat.)

Iaşi - strada Lãpuşneanu - Instantaneu

Când porneşti cu aparatul în căutarea unui subiect pe care nu l-ai stabilit foarte clar, experienta fotografiilor "bune" anterioare te poate convinge că se va ivi şi de data aceasta ceva promiţător. Este important să fii conştient de ceea ce faci şi de rezultatele bune pe care le obţii.

Doar pentru că ceva se încadrează în gusturile majorităţii nu înseamnă că acel ceva este mai bun. Vezi cazul Facebook.

Faptul că o persoană cu o cameră foto în mâna are o intenţie face deosebirea între "a face fotografii" şi "a fi fotograf".

Iaşi-Piaţa Unirii. Am remarcat fetiţa cu bucuria ei şi am aşteptat "decolarea/aterizarea" prumbeilor.

Nu existã o clasificare a motivelor pentru care oamenii fac fotografii, dar când vine vorba de intenţie, cum spune Michael Freeman, "existã o diferenţă bipolarã între explorarea lumii şi a propriei imaginaţii. La una din dintre extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum arată oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto." 

Iar de aici încolo să auzim numai de bine. 

La drumul de fier (I)

În 1830, actriţa britanică Fanny Kemble a descris călătoria într-un tren ca fiind "o chestie ciudatã greu de explicat". Cãlãtoria cu trenul, un nou mod de transport la acea vreme apărea aproape în acelaşi timp cu o nouã invenţie: fotografia. Cele douã "noutăţi" - în anii '30 ai sec. 19 aveau sã schimbe radical percepțiile despre timp, spațiu și loc în lume. Fie că au fost comandate de companii de cale ferată, fie că  au fost realizate ca opere de artã independente, fotografiile vechi ilustrează legătura puternică dintre cele două mari invenții care au schimbat percepții pentru totdeauna.

Cãlãtoria cu trenul îţi oferã priveliști greu de vãzut altfel

Pentru persoanele care nu cunoscuseră decât călătoria pe jos sau în trãsuri/căruțe cu cai, reacțiile inițiale variau de la curiozitate la suspiciune și frică. Ca răspuns, au început să se răspândească fotografii comandate, concepute pentru a liniști și a tenta o audiență tot mai mare de potenţiali pasageri.

Dacã la început fotografia a însemnat  un mijloc de atragere a oamenilor cãtre acest nou mijloc de transport, mai apoi a devenit un mijloc de promovare a turismului prin intermediul cãlãtoriei cu trenul.

Şi în ţara noastrã evoluţia a fost asemănătoare. De exemplu calea ferată Oraviţa - Anina a fost prima cale ferată (1848) construită pe teritoriul de astãzi al României. O carte poştală din secolul 19 ne arată tuneluri săpate pe traseul căii ferate. Alte detalii mai pot fi gãsite AICI.

Tuneluri pe traseul cãii ferate Oraviţa - Anina (carte postalã-sursa;cartofilia.ro)

Şi astăzi cãlãtoria cu trenul reprezintã o experienţă interesantă pentru un fotograf. Poţi să vezi lucruri frumoase pe care nu le poţi vedea dacă circuli cu maşina. Poţi vedea şi fotografia peisaje inedite cu gãri, construcţii feroviare, lucrători la calea ferată şi altele.  Desigur nu mai trăim vremurile trecute când unii îşi reglau ceasurile după orarul trenurilor, dar avem la îndemâna realizările tehnice actuale, trasee aflate în locuri altă dată mai puţin accesibile şi desigur istoria cu muzeele tehnice feroviare şi amintirile sale.

Locomotivã electricã - gara Vama

Existã numeroase subiecte fotografice care pot fi avute în vedere dacă te gândeşti la un proiect cu nume precum "La calea feratã" sau "Pe drumul de fier". Poţi aborda orice gen, de la fotografia de peisaj şi arhitecturã la cea de portret şi industrialã.

Iată o listă scurtã cu câteva foto-subiecte ce pot fi urmărite în decursul unei anumite perioade pe care ţi-o propui pentru proiectul/proiectele tale:

• Locomotive şi vagoane în mers sau care staţionează
• alte vehicule specifice căii ferate (macarale, drezine, etc.)
• gări şi construcţii auxiliare la calea ferată,
• personal lucrător (impiegaţi, acari, şefi de gara, manipulanţi, etc.) 
• construcţii feroviare (poduri, viaducte, tuneluri, etc)
• altele

O locomotivã pleacã din gara Iaşi

Manevre în garã

Am ales o serie de fotografii personale cu şi despre locomotive şi vagoane. Sunt câteva muzee în tarã unde pot fi admirate diverse modele de locomotive, mai vechi sau mai noi (machete sau reale). Sunt, de asemenea, locomotive vechi în diverse staţii de cale ferată aflate pe întreg teritoriul României. 

* Muzeul Căilor Ferate Romane - Bucureşti 

* Muzeul Locomotivelor cu aburi Reșița 

* Muzeul Locomotivelor cu Abur Sibiu 

* Muzeul Locomotivelor de la Dej 

Existã desigur mai multe locuri unde se aflã conservate locomotive, iar câteva din ele (Sinaia, Sighişoara,) pe care le-am  identificat eu, sunt prezentate în fotografiile de mai jos.

Locomotivã cu aburi conservatã în gara din Sighişoara

Drezina blindatã a Anei Pauker - gara din Sinaia

Locomotivã Electroputere Siemens - gara Cluj-Napoca

Automotor

Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel

Locomotiva Huțulca - Moldovița

Sã auzim numai de bine.

Fotografia în cheie joasã

Atmosferã egipteanã low-key realizatã la interior 

Fotografia low-key se referă la un stil de fotografie care utilizează tonuri predominant întunecate pentru a crea o imagine dramatică.

Singura luminã este cea naturalã şi reflexia sa într-o uşã de sticlã

Acest gen de fotografie poate fi realizat prin mai multe metode. Poţi face fotografii subexpuse sau cu un contrast ridicat. Le poţi face în studio sau în aer liber, iar subiectul poate fi oricare de la portret la peisaj, la fotografia minimalista sau macro. Ideea este să realizezi un cadru întunecat care să pună în evidenţă subiectul luminat. iar aici vorbim inclusiv de forme, modele, linii, texturi, etc.

Expunerea scãzutã pune în evidenţã siluetele, umbrele şi reflexiile

Tehnic vorbind trebuie să te asiguri că nu ajunge prea multă lumină pe senzorul aparatului tău. Pentru aceasta te foloseşti de cele 3 instrumente la îndemână: diafragmă, viteza de expunere şi ISO. Şi vei începe desigur cu valoarea ISO care, cadă o setezi la valoare minimă îţi garantează o fotografie de bună calitate. Iar de aici încolo "te joci" cu viteza de declanşare, diafragma sau, eventual, cu sursele de lumină."

Fotografie low-key de noapte

Interesant este ca un blitz îţi poate fi de ajutor în cazul fotografiei low-key. Şi asta pentru că astfel poţi să controlezi cantitatea de lumină pe care o foloseşti în cadru. În acest caz diferenţa între cantitatea de lumină pe care "o impui" şi întunericul din fotografie poate fi destul de mare. Poate fi de ajutor şi un fundal negru. Dar acesta, spun cunoscătorii, nu este neapărat necesar. 

Uneori blitzul poate fi de ajutor la "evidenţierea" întunericului

Mai jos poţi vedea două filme scurte cu procedura de realizarea a portretelor low-key în studio şi în aer liber.

* Low Key Portraits 

* Strobes vs the Sun 

Un caz aparte în fotografia low-key este acela în care realizezi portrete în lumină naturală (cea care străbate o fereastră sau o uşă mică, fără lumini auxiliare).

Fotografie low-key în luminã naturalã

Uneori fotografia pune accentul pe minimalism mai mult decât în mod obişnuit.

Fotografie low-key minimalistã

O altă situaţie provocatoare este fotografia de peisaj în low-key. O scenă de noapte este interesantă şi simplã, dar şi norii te pot ajuta în acest gen de imagine

Cityscape în low-key (norii dau dramatism imaginii)

Acum, ca să fiu sincer, trebuie să mărturisesc că nu fac multe fotografii low-key doar din aparat. Mai totdeauna am lucrat la "brightness" şi "contrast" în editor.  Cum fac eu editarea vă spun altă dată.

Experimenteazã fotografia low-key în lumina naturalã din miezul zilei

Totul e fain şi nu foarte complicat. Trebuie să ai curajul să improvizezi şi să exersezi cu fotografia low-key. Vei avea posibilitatea să fii creativ şi vei obţine rezultate deosebite. Încearcã. Nu ai nimic de pierdut. Îţi urez mult succes.

Să auzim numai de bine 

Civilizaţia Cucuteni şi fotografia

Cultura Cucuteni - una din cele mai evoluate culturi din istoria omenirii (fotografie din Muzul Universitãţii "Al.I.Cuza"- Iaşi)

Cucuteni este o localitate din judeţul Iaşi, situată la 10 km de Târgu Frumos şi cam la aceeaşi distanţă de Cotnari. Comuna Cucuteni a dat numele celei mai importante culturi neo-eneolitice din sud-estul Europei. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cercetările arheologice efectuate pe dealul Cetăţuii au scos la iveală tone de fragmente ceramice cu o vechime foarte mare. Mai târziu aveau să fie făcute aici alte două descoperiri importante: un tezaur de aur şi un mormânt tumular princiar. 

Analizându-le, arheologii au constatat că, între anii 4200 şi 3200 i.Hr., pe teritoriul care acum cuprinde Moldova, Republica Moldova şi Ucraina, a înflorit o cultură foarte avansată, cunoscută în prezent sub numele de Cucuteni-Tripolie.

Această cultură pare să fi existat înainte de apariţia marilor culturi egipteanã şi sumerianã. Multe lucruri par să fi fost inventate pentru prima dată, în istoria omenirii, în perioada acestei culturi ce poartă numele unei  localitãţi din judeţul Iaşi. 

Taur pe roţi - Cultura Cucuteni-Tripolie Sursă: gypsy.ninja

Cultura Cucuteni este un brand pe care nu ştim să-l exploatăm. Cheltuim bani aiurea pe tot felul de produse publicitare "inofensive" şi nu investim nimic în lucruri care ne-ar putea scoate în... faţa clasei. Acum câţiva ani austriecii au transformat în obiectiv turistic o piatră pe care Mozart făcuse... pipi.  

Dar elementul caracteristic al culturi Cucuteni îl constituie ceramica pictată tricrom.

Ceramica de Cucuteni aşa cum o vãd meşterii populari de astãzi

Ne dăm seama de importanţă acestei culturi în istorie şi paşi în cercetarea şi promovarea ei la nivel naţional şi internaţional s-au făcut şi se mai fac, dar după părerea mea, suntem mult prea... timizi.

Zeiţa-mamã - statuetã aflatã in biroul Primarului din Cucuteni

Din punct de vedere fotografic se pot gândi mai multe faze în dezvoltarea unui foto-proiect  având ca tema această cultură străveche şi urmele pe care le-a lãsat în diverse locuri pe teritoriul României şi mai ales în zona Moldovei. Mă gândesc atât la fotografia documentară, dar şi la cea artistică. Material este, slavă Domnului! Iniţiativa ne lipseşte.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

Vreau să amintesc totuşi câteva repere interesante şi "fotogenice", care sunt de remarcat în judeţul Iaşi.

* Unul este Târgul de ceramică "Cucuteni 5000" (aflat în 2017 la cea de-a XXXV-a ediţie) şi tentativele unor meşteri olari de a "reînvia" ceramica pictatã tricrom, tip Cucuteni.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

* Un alt reper îl reprezintă activitatea cadrelor didactice şi a studenţilor de la facultatea de istorie a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi, care au refăcut viaţa şi activităţile vechilor centre cucuteniene în cadrul unor tabere speciale pe perioada vacantelor.

Încercare de refacere a unei case cucuteniene de cãtre studenţii Universitãţii "A;.I.Cuza"

* în al treilea rând vreau să remarc Secţia specială dedicată Culturii Cucuteni în cadrul Muzeului Universităţii "Al.I.Cuza", strada Titu Maiorescu 12, Copou, Iaşi.

Sectia Cucuteni - Muzeul_Universitatii "Al.I.Cuza" din Iaşi

Ceramica de Cucuteni - Exponat în Muzeul Universitãţii

Toate acestea oferă material suficient pentru a dezvolta şi fotografia subiectul numit, eventual, Cultura Cucuteni şi m-aş bucura să aud că există şi o preocupare fotografică în promovarea unui subiect atât de interesant. 

Să auzim numai de bine.