Blog, blogger, blogging... Kooperativã

În anul 1999 în întreaga lume existau doar 23 de bloguri. Astăzi pe Internet există peste 1,5 miliarde de bloguri. Pe WordPress.com se aflã peste 60 de milioane din ele. La fiecare jumătate de secundă, este creat un nou blog. În Statele Unite există aproximativ 31 de milioane de bloggeri.

Mai mult de jumătate din comunitatea bloggerilor are mai mult de un blog. Bloggerii profesioniști au în medie câte 4 bloguri/persoanã. Unul din cinci bloggeri îşi actualizează blogul în fiecare zi. Cele mai multe dintre bloguri sunt citite dimineața între orele 7 AM şi 10 AM. (sursă: ezaroorat_com)

Acum câteva luni citeam că un blog personal te poate face un om mai bun. Pãi cum? Ei bine, blogging-ul îţi va îmbunătăţi abilităţile de scriere dar şi cele de comunicare. Vei începe sã gândeşti mai "focusat", să-ţi pui probleme cu privire la ceea ce faci şi la ceea ce vrei sã faci pentru tine şi pentru alţii. Îţi vei da seama ce valori ai de oferit. To blog or not to blog!? Aceasta-i întrebarea!

Una peste alta blogul este o formã de promovare, inclusiv pentru fotografiile pe care le faci. Metodele de promovare pe care le-am folosit eu pentru fotografiile personale, dar şi altele, le voi prezenta într-o postare viitoare.

Pânã atunci vreau sã amintesc de o iniţiativă care  prinde contur şi se dezvoltã din ce în ce mai frumos. Săptămâna trecută am pornit în cadrul Kooperativei 2.0 Iaşi o serie de workshop-uri de blogging. Primul eveniment, intitulat "All About Blogging", a fost susținut de către Andreea Ignat și a pornit de la o trecere în revistă a regulilor generale ale bloggingului. Gazda noastrã a fost ca şi la întâlnirea anterioară cafeneaua Fika. Am discutat, am analizat, am vorbit despre avantaje/dezavantaje şi am împărtăşit din experienţă anterioarã. Am încheiat cu un decalog al bloggerului care ar trebui sã ne ghideze în activitate.

Şi dacã blogul este o iniţiativă personală, în cadrul workshop-urilor învăţăm sã lucrãm în echipã, sã fim eficienţi împreunã, ca membri ai Kooperativei 2.0 filiala Iaşi. Urmeazã un alt workshop luna aceasta, pe probleme tehnice. Urez mult succes tuturor!

"All About Blogging" (imagine de la workshop)

La evenimentul de sãptãmâna trecutã au participat Andreea Ignat, Dragoş Bârgăoanu, Alexandra Bohan, Oana Blaga, Bianca Nistor, Mihai-Alex Olteanu, Diana Elena Lupu, Roxana Ichim, Isabela Nitica, Adelina Bohan, Simona Nemtanu, Gabriela Mereuță, Durbaca Ionut Lucian, Alexandru Taradaciuc, Costin Chirica, Anda Elena Pintilie, Sorina Chirilă, Florina Gabriela Pascariu şi subsemnatul Constantin Ciobanu. 

----------------------------


Dacă locuiești în Iași, ai un blog și vrei să te alături echipei noastre, completează acest formular și dăm noi de tine!
Dacă reprezinţi o firmă care își dorește promovare prin intermediul blogurilor din Iași, intră pe site și spune-ne cum te putem ajuta!

Despre memorie vizualã şi reflexii

Dupã cum spuneam într-o postare anterioarã prezenţa unei reflexii într-o fotografie este un element de creativitate care poate face compoziţia ta deosebită.

Un peisaj cu o reflexie ce genereazã o simetrie aparte, o imagine rãsturnatã care ne face sã vedem o persoanã sau un lucru din altã perspectivã, o oglindã poziţionată ciudat care ascunde anumite pãrti ale corpului şi le înlocuieşte cu crengi de copaci sunt cadre deosebite care atrag privirea şi stimuleazã imaginaţia privitorului.

Dar reflexiile pot fi uneori inutile sau, obositoare alteori. Pot să-ţi ascundã subiectul parţial, sã-l blur-eze, sã-l dubleze sau sã-l "elimine" total când lumina este foarte puternicã.

În legătură cu acest subiect am câteva idei de împărtăşit:

• în cazul peisajelor măriţi atenţia în proximitatea unei ape şi la ceea ce se poate reflecta în ea (copaci, stânci, persoane, etc)

Zetea - peisaj cu reflexie

 

• atenţie la suprafeţe lucioase şi oglinzi în fotografia de stradã și chiar la interior

Reflexie în Pasaj Piața Unirii din Iași

•  oriunde te afli (în studio sau în altã parte) experimenteazã

Experimente cu oglinzi în laboratorul propriu

Exemple de fotografii ce surprind reflexii

• Smashingmagazine
• Hongkiat
• Noupe

În încheiere vreau să spun două vorbe despre un eveniment ce a avut loc la sfârşitul sãptãmânii în Pasajul Sf. Vineri de la Hala Centralã. Mã refer la la inaugurarea cu surle şi trâmbite a noului Centru Municipal de Memorie Vizuală Iași. Îi urez cale lungã şi "luminã bunã" şi sper ca aceastã iniţiativă sã fie în folosul întregii comunităţi ieşene nu doar al unor "preferaţi". Iar avantaje sã aibã toţi fotografii pasionaţi din oraşul Iaşi nu doar cei cu "lipici" în administraţie. Mult succes CMMVIasi!

Prof. Univ. Dr. Dorel Găină

Am avut plãcerea sã-l ascult la inaugurare pe Prof. Univ. Dr. Dorel Găina - Directorul Departamentului Foto - Video - Procesare Computerizată a Imaginii de la Universitatea de Artă și Design Cluj - Napoca. Profesorul Dorel Gãina ne-a încântat cu prezentarea unei serii de fotografii personale pe care "le-a povestit" din perspectiva elementelor de memorie vizualã. Prezentarea a fost fainã şi voi relua într-o postare ulterioarã o serie de idei ale profesorului.

Acum vreau sã arãt câteva fotografii din prezentarea lui Dorel Gãinã aşa cum le-am văzut eu din poziţia în care m-am aflat. (undeva pe un scaun lângã un perete plin de fotografii înrãmate). Remarcaţi că tocmai vorbeam despre reflexii şi creativitate. Fotografie în fotografie și reflexii, asta poate să fie deja o altă lume!

Așa arăta fotografia prof. Dorel Găină

Așa am văzut-o eu din locul în care mă aflam

O altă imagine a prof. Găină așa cum am văzut-o eu

Aştept păreri personale cu privire la subiectele de mai sus. S-auzim numai de bine!

Și eu l-am gãsit pe Paul

Pânã si Einstein vrea sã stie unde este Paul !

Acum vreo două zile mã trezesc repetând obsesiv în gând o întrebare ciudatã: "Unde este Paul!? Unde este Paul!?" Bine-bine, dar cine este Paul ãsta pe care îl caut!? Mã gândesc la toţi Paulii pe care îi cunosc şi nu mã dumiresc. Paul Gauguin!? Nu. Paul Cézanne!? Nu. Paul McCartney... cã despre ãsta am citit zilele trecute... Nu, nu-s ăştia! Dupã vreo douã ore, plec prin târg la fotografiat dar o întrebare nu-mi iese din minte: "Unde este Paul!?" Ajung pe la Râpa Galbenã unul din locurile mele preferate pentru pozat. Scãri, umbre, linii, forme, texturi, oameni grăbiţi... "Unde este Paul!?" Cobor spre Club RS şi când sã fac curba vãd un banner mare cu doi indivizi, un el şi o ea, care... îl cãutau de zor pe Paul. Mãi sã fie! "Unde este Paul!?" Şi deodatã mã luminez...

Banner la locatia studioului Paul Pãdurariu

Vine vorba despre Paul Pãdurariu, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. Paul este fotograf profesionist şi tocmai şi-a deschis un studio propriu în Iași. Vãd o uşă lângã banner şi cum cei doi de care vã spuneam nu aveau treabã cu mine, deschid uşa şi intru. Hopa, din prag - atmosferã caldã, miroase a om cum ar spune zmeul zmeilor... Înãuntru miros de plãcinte, muzică de Strauss, monitoare, camere şi obiective, oameni frumoşi şi... Paul. A urmat o experientã aparte şi am fãcut ceea ce am dorit. Am asistat și fotografiat un "profesionist la lucru, în studio". Dar despre asta, într-o altã postare.

Making of... (model Dana Burlacu Visternicu)

Doar câteva cuvinte despre Paul. Este un "one-man foto-show", face fotografie de nuntã şi tocmai şi-a deschis un studio propriu pe Strada Râpa Galbenă 10. A fost botezat, printre altele, "fotograful blogosferei locale" pentru cã se îngrijeşte şi de fotografierea acţiunilor membrilor filialei Iaşi a Kooperativei 2.0.

"Despre mine, spun că sunt un norocos care are şansa sã vadã atât de des zâmbete, lacrimi de fericire şi poveşti de dragoste. Visul meu este să pot îndeplini dorinţa tuturor celor care mi-au spus „Aş vrea ca momentul ăsta să dureze pentru totdeauna”. Şi asta fac. Cu dragoste de oameni şi pasiune..." Aşa se autodefinește Paul Pãdurariu. Şi pot sã confirm. Pe Paul îl caracterizează trei lucruri: dragostea de oameni, pasiunea pentru fotografie şi... zâmbetul. Vizitaţi-l şi faceţi fotografii la "Domnul Zâmbet". Nu o sã vã parã rãu.

El este Paul (fotografie rarã (!) - Paul nu zâmbește)

Sã nu uit. Pe perioada cât am fotografiat la Paul modele au fost colegii mei din Kooperativa Iași cãrora le mulţumesc pentru cã m-au suportat. 

Mulţumesc Ionut Lucian Durbaca, Florina Gabriela Pascariu, Dana Burlacu Visternicu, Simona Patraș, Anda Elena Pintilie, Alexandra Ignat. Nu uit pe makeup artistul blogosferei ieșene Adelina Bohan. Și bineînțeles, mulțumesc Paul Pădurariu.

Și caii se fotografiază, nu-i așa?

Iași - Festivalul Calului - 2014

Nu sunt sunt un tip fricos, dar în apropierea cailor am simţit mereu nesiguranţă. Frumuseţea şi eleganta lor alãturate faptului cã nu am avut un sfãtuitor pe acest subiect, care sã le cunoascã obiceiurile mã fac sã amestec încântarea cu atenţia sporitã când mã aflu în proximitatea lor. În plus, când eram copil am avut un mic accident într-o căruţă, din cauza calului nărăvaş care a plecat brusc de pe loc. Şi momentul acesta mi-l amintesc încă bine !

Caii liberi

Lectia de călărie

 
Prin urmare am fotografiat cai liberi doar de la distantã. Fãrã un îndrumãtor şi necunoscând personalitatea si obiceiurile calului e greu sã te apropii de acesta din urmã. De aproape am fãcut fotografii la o serie de evenimente organizate (festivaluri, concursuri, etc) sau în manej.

Câteva recomandãri pentru fotografii începãtori

• "umple cadrul" atunci când fotografiezi cai. Dacã e nevoie faci zoom pe subiect sau foloseşti un obiectiv wide; informeazã-te înainte de a folosi blitzul;

Portret de cal

Trăsura cu cai - Viena

• e importantã poziţia atunci când fotografiezi cuplul cal-cãlãret în mişcare. Desigur vrei sã-i prinzi pe cei doi din fatã sau din lateral

Iasi - Sărituri peste obstacole

• poţi "îngheţa" mişcarea sau poţi face panning pentru scenele rapide. Uneori te poţi ajuta de un trepied dacã vrei sã prinzi sãrituri şi simplifici lucrurile, dacã focalizezi la partea superioarã a obstacolului;

Iași - Festivalul Calului

Iași - Festivalul Calului ( a se observa publicul din fundal)

• uneori sunt interesante fetele "afectate" de admiraţie sau uimire ale celor care urmãresc evoluţia calului. Ai în vedere sã incluzi în cadru şi capul calului său corpul (capul, în totalitate sau cel puţin partea din fatã a calului)

Iași - Festivalul Calului

Iași - Cursa cu finish strâns

Dacã aveţi experientã în fotografierea cailor, aştept comentarii, fotografii şi de ce nu... o poveste cu imagini !?

Omul, ciuperca atomică și fotografia

Una din maximele celebre ale lui Ansel Adams este cea în care "distribuie vina" cu privire la înţelegerea unei fotografii între cele mai importante douã persoane "prezente" permanent într-o imagine: fotograful şi privitorul.

În multe fotografii, informațiile despre oameni, evenimente şi locuri sunt explicit prezentate de către fotograf. Existã indicii şi mã refer în primul rând la fotografia documentarã - indicii vizuale clare care ne spun cine sunt oamenii, ce fac ei, unde și când a fost fãcutã fotografia.

Drumul spre casă

În alte cazuri mesajul nu rezultă în mod clar şi el trebuie dedus de către privitor. Aici intervine educaţia şi imaginaţia privitorului, care face o analizã rapidã pe baza experienţei şi valorilor proprii. Identitatea persoanelor din fotografie poate fi neclară, scopul lor poate fi necunoscut; timpul și locul pot fi dificil sau imposibil de determinat.

Chiar dacă nu ştie nimic despre regulă treimilor, despre liniile directoare sau spaţiul negativ privitorul încearcã sã identifice mesajul fotografiei. Între autorul fotografiei şi privitorul acesteia se stabileşte o legătură nedefinitã bazatã pe un "limbaj vizual". Conteazã foarte mult ca privitorul să cunoască elementele ce îi vor permite sã evalueze şi să înţeleagă mesajul imaginii. 

Linia directoare (ghidează privirea) și spațiul negativ (oferă loc de desfășurare subiectului)

Din acest punct de vedere consider cã este important "ajutorul" pe care fotograful îl dã privitorului prin titlul fotografiei sale. Acesta este un element care poate indica sau sugera ideea de la care a plecat autorul imaginii.

De multe ori privitorul se uitã la o imagine şi exclamã: "ce fotografie frumoasã!" fãrã sã analizeze prea mult compoziţia, subiectul sau mesajul. Acestea sunt evaluate mai apoi. Limitat de timp, de experientã sau propriile valori admiratorul se rezumã, uneori, la o apreciere superficialã şi trece mai departe.

Aş vrea sã dau ca exemplu o fotografie renumitã a fotografului american Robert Frank (n. 1924) cunoscutã sub numele "Hoover Dăm" realizatã în 1956 (artblart_com). La prima vedere fotografia pare destul de banalã. Mai apoi, afli titlul imaginii şi cunoscând anul când a fost realizatã analizezi compoziţia. Nu ştiu dacă cele trei imagini din standul de presã prezente în fotografie au fost "aranjate" sau nu de către autor, dar având o serie de cunoştinţe şi informaţii mesajul începe sã fie din ce în ce mai clar pentru privitor.

Robert Frank - Hoover Dam (foto: artblart_com - The Americans)

Prima fotografie prezintã o zonã sãlbaticã neafectatã de prezenţa omului din Grand Canyon, Colorado, Arizona-SUA.  Cea de-a doua reprezintã o imagine a barajului din Nevada - Hoover Dam, peste care trec maşini şi unde sunt  evidente "realizãrile"  omului. Ultima imagine are ca subiect "ciuperca atomicã", care la acea vreme (1956) era încã un simbol îngrozitor de puternic a ceea ce "era în stare" sã producă omul în lume.

Grand Canyon

Hoover Dam

Ciuperca atomicã

Într-o succesiune temporalã corectã cele trei imagini se constituie într-un mesaj clar cu privire la modul în care prezența şi activităţile omului pot "afecta" Planeta Pãmânt. Datoritã acestui mesaj fotografia lui Robert Frank este renumitã printre specialiştii în arta fotograficã. Cum am fi judecat fotografia dacã "ciuperca" s-ar fi aflat la partea de sus a standului ?"

Iar la final vine întrebarea: câţi din cei care privesc o fotografie o evalueazã în acest mod etichetâd-o mai apoi ca frumoasã, reuşită, extraordinarã, etc, etc. !? Ce spun și fac fotografii pentru a relaționa cu privitorul? Mai vorbim despre asta. Foto-Idei sunt destule...

S-auzim numai de bine!

La Iași sãrbãtorim și fotografiem

În anul 1641 domnitorul Moldovei Vasile Lupu a adus la Iaşi moaștele Sfintei Parascheva și le-a aşezat în frumoasa să ctitorie - biserica Sfinții Trei Ierarhi. Vasile Lupu a fost unul din oamenii bogaţi ai vremii sale şi plãtise cu putinã vreme înainte toate datoriile Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. 

Cãlugãri în pelerinaj la Iași

Drept recunoştinţă, cu un an înainte de organizarea Sinodului de la Iaşi, patriarhul Partenie I și membrii Sinodului Patriarhiei  Ecumenice îngãduie transferarea relicvelor Sfintei Parascheva în capitala Moldovei. În anul 1889, moaștele cuvioasei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Catedrala Mitropolitană în anul 2000

Anul acesta se împlinesc 25 de ani de când în luna octombrie în preajma Sãrbãtorii religioase a Sfintei Parascheva sunt organizate şi Sãrbãtorile Iaşului. În aceste zile câteva zeci de mii de oameni vin în pelerinaj la moaştele sfintei. Unii vorbesc şi de ani în care numãrul pelerinilor a ajuns la 1 milion. Au loc şi o serie de alte evenimente ocazionate de sărbătorile orașului, ca de exemplu târguri, expoziţii, festivaluri, manifestări culturale, etc. (vezi şi AICI )

Spectacol în Piața Unirii - anul 2000

Fanfara de la Zece Prăjini în fața Palatului Culturii din Iași - anul 2000

Lume multã şi pestriţă. Iatã câteva recomandãri pentru cei care vin la Iaşi şi doresc sã facã fotografii pentru o eventualã expoziţie pe subiecte conexe pelerinajului şi sãrbãtorilor oraşului.

•  Alege un echipament simplu care să nu necesite operaţiuni complexe. Un aparat foto compact, un mirrorless sau un DSRL la care să lucrezi cu un singur obiectiv şi pe care să nu trebuiască să-l schimbi. Ai în vedere o rezervã pentru acumulator. Un trepied poate să-ţi complice viaţa.

• Fă-ţi un plan de bãtaie. Programul manifestãrilor la Sãrbãtorile Iaşului este publicat întotdeauna cu ceva vreme înainte şi este de gãsit pe website-ul Primãriei Iaşi  

Pelerini în fața Primăriei Iași

• Încearcã sã fotografiezi "singur". Chiar dacã vizita se face în grup este bine ca operaţiunea de fotografiere să o faci singur. Un grup de fotografi la manifestări de acest gen poate crea nervozitate sau reacţii nefireşti pentru unii pelerini.

• Ca și oamenii din alte ţări sau din alte zone ale României, chiar dacă nu sunt 100% "camera friendly", oamenii din Iaşi sunt obişnuiţi cu camera foto, iar pe perioada pelerinajului existã o stare de nepãsare şi atenţie scãzutã la cei din jur şi la detalii. Fiecare-i "pe craca lui". Poţi găsi şi "mofturoşi", dar poţi găsi şi oameni care te vor ruga să-i fotografiezi. Cere  o adresă de email, date de contact şi vei putea fotografia mai uşor, cu zâmbetul pe buze.

Pelerini (în depărtare se vede baldachnul unde se află racla Sfintei Parascheva)

La coadă la Sfântă - anul 2000

• Aratã respect şi seriozitate.    Pelerinii au un comportament religios. Se duc la biserică, se roagă, stau la coadă, se închină la moaşte, în  fața  bisericii, sãrutã icoanele, aprind lumânãri, etc. Din acest punct de vedere amestecul sãrbãtorii religioase cu sãrbãtoarea laicã a oraşului nu a însemnat un lucru benefic în ultimii ani, dar se pare cã în anul 2016 lucrul acesta s-a schimbat.

• Atenţie la "şmecheri" şi hoţi de buzunare. Inevitabil în adunãrile pestriţe din oraş, pe perioada sărbătorilor vor apãrea şi astfel de personaje, care vor profita de creduli şi neatenţi. 

Grup de măicuțe în pelerinaj la Iași

Poftiți de vizitați și fotografiați ! La mulți ani Iașule ! La mulți ani ieșeni, oriunde v-ați afla !

Sezonul pãlãriilor...

Toamna în Grădina Copou

"Cât eşti tânăr, cum se ştie,

Te remarci prin pălărie.

Apoi, dubii nu încap,

Te remarci doar de ai cap!"

( catren de Gheorghe Culicovschi)

Se spune cã în peşterile rupestre ale neoliticului apar desene reprezentând oameni cu pãlãrii. Aproape toate civilizaţiile antichităţii amintesc despre acest accesoriu vestimentar, pãlãria. În Roma Antică, participanţii la ritualurile religioase îşi acopereau capul pentru a atrage atenţia zeilor şi pentru a proteja corpul de forţele răului. În perioada Evului Mediu, pãlãriile au devenit, exclusiv, apanajul clasei conducãtoare, lucru care s-a perpetuat şi mai apoi în societatea capitalistã. Aşa au considerat şi comuniştii, care pentru a deosebi clasa muncitoare au introdus, băştile şi şepcile.

Pălăria a purtat diverse denumiri şi era confecţionată din materiale diverse. Au fost nume ca: melon, joben, pãlãrie-lighean, fedora, sombrero, pălărie cu bor mare sau mic, Panama, pãlãrie western (bowler, Stetson!), pãlãrie de paie, clop, etc. La fel si cu materialele: pai, bambus, cânepã, bumbac, fetru, din pene, cu pene, etc, etc. Pãlãria a devenit în secolele XX şi XXI un accesoriu firesc şi "la modã". Iar unii creatori ... vor să surprindă prin imaginație. (foto(3): stirileprotv)

Știați că în România,  la Crişeni - Judeţul Harghita existã singurul muzeu al pãlãriilor de paie din țarã. Aici se aflã cea mai mare pălărie de paie din lume, cu un diametru de 2(doi) metri şi cu o greutate de 2,5 kilograme. Prima fabrică românească de pălării a fost înființată în 1896 la Săliștea Sibiuluide cãtre familia Dãdârlat.

Mi s-a pãrut fain un proiect fotografic în care sã surprinzi oameni de toate vârstele purtând acest accesoriu vestimentar. Fiecare în felul sãu. Pe o ureche, pe ceafã, pe frunte, cu pãr sau... fãrã, indiferent de stilul în care o porţi, pãlãria poate să-ţi ofere o personalitate aparte. Iar expresia și trãsãturile feţei sunt adesea surprinzătoare.

Statuia lui Lăpușneanu veghează

Așteptând tramvaiul

La joacă

Teatrul "Masca" și "O scrisoare pierdută"... undeva în Păcurari

E soare și musai trebuie să trimiți un mesaj

De la Brâncuși și Andy Garcia la Tomești - Iași

Ideea acestei postări mi-a venit zilele trecute dupã ce am auzit o ştire ce anunța cã Andy Garcia va juca rolul lui Constantin Brâncuşi într-un film ce se va numi "Sculptorul", va fi regizat de Mick Davis şi v-a fi turnat în România. Se cunoaște faptul că fotografia a reprezentat un "instrument" util pentru Marele Sculptor.

Sculptorul Constantin Brâncuși și actorul Andy Garcia

Una din întrebările pe care ţi le pui când îţi propui să fotografiezi sculpturi este dacă vei putea să surprinzi mesajul autorului aşa cum l-a explicat el sau să creezi şi să transmiţi mesajul pe care ţi-l induce ţie lucrarea  artisticã în trei dimensiuni, realizatã prin cioplire sau modelare. Încerci să eviți fundalurile plictisitoare și să-ți pui "amprenta" pe compoziția cadrului.

Am în minte două exemple de sculptori ale căror lucrări am avut ocazia să le fotografiez în ultima perioadă. Primul este Gheza Vida ale cărui lucrări le-am văzut în muzeu la el acasă, la Baia Mare. Ştiam o serie de lucruri despre Vida Gheza încă înainte de a muri în 1980. 

Gheza Vida - Monumentul de la Moisei

Ştiam "Monumentul de la Moisei" şi fascinaţia sa fatã de folclorul local, cu sculpturile sale masive ce sugerează sãnãtatea taranului maramureşean. Privindu-le, am încercat sã vãd sculpturile aşa cum mi s-a transmis printr-un ghid local. Iluminarea şi fotografierea de jos în sus a chipurilor a urmărit evitarea unui fundal mai puţin inspirat şi sublinierea stabilităţii şi fermităţii personajelor sculptate.

Al doilea sculptor ale cãrui lucrãri am avut ocazia sã le fotografiez în ultima perioadã se numeşte Vladlen Babcinețchi şi a terminat în primãvara trecutã un ansamblu sculptural intitulat "Spirit şi memorie" la Tomeşti lângã Iaşi. 

Vladlen Babcinețchi - Ansamblul sculptural "Spirit şi memorie"

 Am fotografiat lucrările sale la o expoziţie pe care a realizat-o la Muzeul Unirii, în strada Lăpuşneanu. Este interesant de surprins fotografic modul în care sculptorul accentuează trăsăturile lucrărilor sale folosind jocul de umbre creat prin cioplirea interioarã a materialului (un basorelief interior!).