Reflecţii despre reflexii

Am scris de mai multe ori despre reflexii şi două din postări le poţi vedea AICI

şi AICI.  Este una din temele care atrag privirea la o fotografie, chiar dacă, de cele mai multe ori, reflexiile din jurul nostru trec neobservate. Uitam să vedem lucrurile frumoase din jur, chiar dacă privirea aluneca preocupată şi obosită peste ele.

O spuneam şi altă dată: "privim fără să vedem" (un lucru esenţial pentru fotografii începători).

De multe ori reflexia luminii este un factor perturbator în fotografie. O lumină prea puternică reflectată pe o suprafaţă poate "arde" cadrul pe care tocmai l-ai realizat.

Dar de cele mai multe ori poţi folosi reflexia în avantajul tău. Din punctul acesta de vedere am o recomandare. Foloseşte factorul surpriză atunci când compui un cadru.

Cu alte cuvinte, încearcă să vezi ceea ce alţii nu văd sau nu pot vedea.. Iar reflexia poate reprezenta acel altceva. Apă, sticlă, suprafeţele metalice sau ceramice, Chiar şi ochii pot fi avuţi în vedere.

în vedere.

Iată alte câteva idei care, zic eu, trebuie să le ai în vedere când vrei să faci fotografii ce includ reflexii:

* calitatea cadrului şi compoziţia depinde mult de poziţia şi distanţa la care te afli faţă de suprafaţă care reflectă;

* subiectul reflectat poate fi inclus sau nu în cadru; deci putem avea fotografii care includ subiectul reflectat şi reflexia, fotografii care nu includ decât reflexia sau fotografii care includ subiectul reflectat doar parţial;

* dacă ai posibilitatea, afişează pe ecran linii pentru orientare (ajutătoare pentru respectarea regulii 1/3). Îţi vor fi de mare ajutor pentru încadrarea corectă, pentru respectarea încadrării orizontale/verticale, dar şi în cazul în care încerci compoziţii din unghiuri joase sau foarte înalte

* dacă reflexia este în apă, poţi crea artificial "valuri". Asta va da distorsiuni ale imaginii reflectate ceea ce crează un efect deosebit asupra fotografiei.

* focusul se realizează pe subiect şi nu pe imaginea reflectată;

* fotografii faine poţi face dacă suprafaţa care reflectă este curba şi nu plană (este cazul parbrizelor de maşini şi al oglinzilor concave / convexe)

* pentru fotografii deosebite, poţi face un artificiu la editare. Poţi inversa poziţia suprafeţei de reflexie (o întorci la 180 grade.

În rest, spor la văzut şi fotografiat reflexii.
Să auzim numai de bine.

Invitaţii la evenimentele fotografice organizate de membrii Clubului Fotografilor Iaşi - februarie 2019

 După ce anul trecut Clubul Fotografilor Iaşi a împlinit 10 ani de existență în an de centenar, eveniment pe care l-a marcat prin organizarea unei expoziţii colective numită sugestiv „10 ani din primii 100”, activitatea la început de an, începe în forţã.După câteva ture foto şi întâlniri private, luna februarie a anului 2019 aduce în spaţiile expoziţionale din Grădina Copou, alte douã expoziţii interesante şi o retrospectivã a activităţilor Clubului, la care iubitorii fotografiei sunt invitaţi să participe. 
Puteţi afla mai jos mai multe informaţii despre cele trei  evenimente.

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, Bulevardul Carol I, Parcul Copou
Clubul Fotografilor Iaşi

Retrospectivă fotografică – 2018
A 199 – a Întrevedere a Clubului Fotografilor Iaşi

Sumar:

• Întrevederi publice
• Expoziţii de fotografie
• Ture foto
• Parteneriate şi premii
• Mai multe detalii:

Detalii AICI

______________________________________

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor din Iași

Galeria de Artă “La Gard”
Expoziţie colectivă fotografie

AN 2018

Elena Bianca Adiaconiţei, Florin Aioanei, Mihaela Ajităriţi, Eva Androniu, Nicu Apostu, Marius Bălan, Claudiu Bîrliba, Mihaela Burlacu, Ghenadie Cebanu, Andrei Chiş, Adrian Paul Chiş, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Vlad Colotilă, Dan Colisnic, Ilona Corfu, Andrei Covrig, Raluca Damian, Răzvan Hatmanu, Grigore Fusu, Romică Horhotă, Cristian Gafiţescu, Gabriel Alexandru Georgescu, Mirela Maria Grosu, Vasile Iacob, Laura Manolescu, Cătălin Manolescu, Ciprian Marinescu, Dorin Mocanu, Larisa Maxim, Tudor Mazilu, Doru Nastas, Cătălina Neculau, Gheorghiţă Nemţanu, Lucian Nistor, Daniel Olariu, Codrin Popescu, Alexandru Pohaţă, Adrian Purice, Ioan Răducea, Ionuţ Rebegea, Cătălin Străjeru, Cristian Ţibu, Sorin Untu, Vasile Ursache, Cristian Vidraşcu, Cristina Zaharia.

Perioada expoziţională: luni, 4 februarie – vineri, 1 martie 2019

Vernisaj: marţi, 5 februarie 2019, ora 18:30, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”

Mai multe detalii AICI

____________________________________________________________

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor din Iași

Galeria de Artă “Labirint”
Expoziţie personală de fotografie

Rembrandt Lighting
Paul Adrian Chiș

Mai multe detalii AICI

În dialog cu profesorul Filosofescu(I)

blog FOTO-IDEEA: În ultima perioadã am citit mai multe articole în care se punea în discuţie scrisul de mânã (unul din ele este AICI). Se spunea cã importanţa scrisului de mână s-a diminuat, iar concluzia finalã era cã acesta va dispãrea şi vor fi din ce în ce mai puţini oameni care vor învăţa sã scrie. Ce pãrere aveti?

prof. Filosofescu:  Poate este adevãrat. Poate este bine sau poate nu, cine ştie. În fotografie, noi vorbim de un alt fel de scriere.

Şi dacă încerc sã mã joc cu plãcerea cuiva, îi "rostesc" fotografii color !
Dar dacã vreau "sã spun" ceva, le "scriu" negru pe alb ! (CC)

 

Noi începuturi - Iaşi, 1 februarie 2019

"Vino, Doamne, căci împreună colinda-vom pădurile şi deşerturile, şi vom găsi undeva o stâncă miloasă care să se surpe în noi şi să ne fixeze în tăcerea de care te-ai temut tu în începuturi."
(Emil Cioran)

Angels in the snow - Iasi, I-2019

Musaka de creativitate

Am găsit de curând un site care te ajută să realizezi pentru pagina ta de facebook o serie de "tablete" grafice. Poţi să inserezi fotografii şi text. Ai la dispoziţie o magazie de template-uri din care poţi alege modelul preferat. Ţi se oferă o serie de fotografii pe post de fundal, dar poţi să foloseşti şi propriile fotografii. Fotografiile pot fi editate (ai la dispoziţie câteva opţiuni predefinite). Şi textul poate fi editat. De asemenea, ai la dispoziţie o serie de maxime celebre, în limba engleză, pe care le poţi adăuga la materialul propriu. Adresa site-ului de care vorbesc este AICI

 

Am tradus mai jos o parte din maximele despre creativitate, care mi-au plăcut mai mult.

• Inspiraţia există, dar când apare trebuie să te găsească lucrând - Picasso
• Dacă oportunitatea nu ciocăneşte, construieşte o uşă nouă.- Milton Berle
• Cel mai mare duşman al creativităţii este neîncrederea în forţele proprii - Sylvia Plath
• Copacii care cresc greu, fac cele mai bune fructe - Moliere

• Ai încredere în tine şi treaba este pe jumătate făcută. - Theodore Roosevelt
• Nu vedem lucrurile aşa cum sunt, vedem lucrurile aşa cum suntem - Anais Nin
• Dacă pasiunea este cea care va conduce, lăsaţi raţiunea să se ocupe de restul - Benjamin Franklin

• Nu-ţi poţi construi reputaţia pe ceea ce ai de gând să faci - Henry Ford
• Adevărul nu este întotdeauna plăcut, dar dorinţa de adevăr este. - Nadine Gordiner
• Cel ce are privilegiul de a cunoaşte adevărul, are datoria de a-l face cunoscut - Albert Einstein
• Dacă nu poţi face lucruri măreţe, fă lucruri mici într-un mod măreţ - Napoleon Hill

• Viaţa nu este despre a lua şi a avea, viaţa este despre a da şi a fi - Kevin Kruse
• Viaţa este formată în proporţie de 10% din ceea ce ţi se întâmplă şi 90% din modul în care reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă - Charles R. Swindoll
• Dacă nu suntem pregătiţi să greşim major nu vom crea nimic original - Ken Robinson

Şi pentru că tot am pomenit de Ken Robinson mai adaug un material interesant despre creativitate. Sir Ken are multe de spus în acest domeniu.  Una din ideile sale "originale" este aceea că şcoala poate distruge creativitatea copiilor. În filmul de mai jos îl poţi vedea pe Sir comentând, în stilul caracteristic, ipoteza enunţată mai sus.

Concluzia este simplă: fii deschis, imaginaţia te caută, fii curajos, acceptă posibilitatea eşecului, reacţionează, nu renunţa la pasiune, fotografiază!

În rest, să auzim numai de bine.

Spectacol şi nivel de trai

Mi-a atras atenţia zilele trecute un articol dintr-un ziar autohton online. De fapt mai interesant mi s-a părut a fi subtitlul care suna cam aşa: "Românii s-au înghesuit unde a fost cel mai scump şi cel mai ieftin. La mijloc bate vântul". 

Te concentrezi mai mult asupra subiectului şi mai puţin asupra fundalului (spectacol "Cazacii zburãtori")

Mai în glumă mai în serios m-am gândit că aceste câteva cuvinte reprezintă o descriere corectă a ceea ce este societatea românească astăzi. Există oameni care au bani puţini şi care trăiesc încă făcând economii la sânge. Nu îşi permit să cheltuiască fără măsură, nu îşi permit lucruri scumpe, dar dacă o fac, acest lucru se întâmplă după un împrumut la bancă şi/sau ca urmare a unor renunţări "serioase". ("Mănâncă doar iaurt cu pâine şi îşi cumpără maşinã" - era o vorbă pe vremea lui Ceauşescu).

Seteazã un timp de expunere cât mai scurt (1/125 la 1/60), pentru a “îngheţa” acţiunea  (spectacol "Cazacii zburãtori")

De partea cealaltă există o categorie care îşi permite lucruri scumpe şi "mofturi" cum ar spune o persoană invidioasă. Între cele două categorii, mult aşteptata "clasa de mijloc" se lăsă aşteptată.

Poate de aceea există două pãturi distincte în societatea noastră. Cei care care au poziţii bune şi văd bine şi cei "economicoşi" care nu văd foarte bine situaţia (rozul se estompează şi imaginea e

uneori neclară :-))).

Seteazã diafragma cea mai mare (lumina proiectoarelor poate fi mobilã)

Dar nu vreau să speculez prea mult şi, pentru cã veni vorba, voi face câteva comentarii pe seama fotografiei de spectacol şi a câtorva articole pe care le-am citit despre aceasta.

Seteazã diafragma cea mai mare (lumina laserelor poate fi mobilã)

Am constatat că sunt de luat în seama două aspecte:

- modul în care pregăteşti participarea la spectacol când vrei să abordezi acest mod de fotografie

- aspectul tehnic (cu ce fotografiezi, setări, ajustări, etc.)

Prima problemă ţine de tipul de spectacol. Un spectacol ocazional, care întâmplător trece prin târg, e clar că nu poţi să-l vizionezi de prea multe ori.  Dacă e vorba de un spectacol al unei companii locale (teatru, balet, etc) este indicat să fi văzut spectacolul în prealabil şi să-ţi alegi momentele pe care le vei surprinde înainte de începerea reprezentaţiei. Remarca cineva că singurul lucru pe care poţi să-l controlezi în cazul unui spectacol este camera foto.

Foloseste vizorul. Poti încadra mai bine.(spectacol Lord of the Ring la Bucuresti)

Trec peste faptul că există câteva reguli ce trebuie respectate în timpul spectacolelor (nu foloseşti blitzul, nu treci prin fata celorlalţi spectatori, nu fotografiezi în rafală şi nu faci zgomot, etc) şi mă refer la un lucru mai delicat. De cele mai multe ori vezi anunţuri în care se specifică foarte clar: Este interzis accesul în sala cu : umbrele, îngheţată, băutura, aparate foto sau aparate de înregistrare audio-video profesionale sau semi-profesionale, obiecte contondente, etc, etc, etc. Iar uneori scrie negru pe alb şi/sau se anunţă de la început : este interzis fotografiatul.

Testeazã diverse valori ale ISO, pentru a gãsi valoarea optimã pentru camera ta (spectacol muzical "Enigma Otiliei")

Există totuşi un lucru care te poate ajuta şi în acest caz. Este vorba de telefonul mobil pe care, cu excepţia unor spectacole/evenimente speciale, nu-l interzice nimeni. Nu mă refer la ideea de a face fotografii cu telefonul pe care o exclud din comentariu. Mă refer la faptul că nu sunt interzise aparatele mici. Aşadar, în aceste cazuri, este indicat să ai cu tine un un aparat foto mic, compact, dar care să reuşească să facă faţă provocărilor din timpul unui concert. Asta înseamnă de obicei să ai posibilitatea setării manuale a camerei.

Foloseste mãsurarea pe întreg cadrul si nu Spot (spectacol muzical "Enigma Otiliei").

Câteva idei legate de setări:

* E necesar un timp de expunere cât mai scurt (eu "mă străduiesc" cu 1/125, dar ajung uneori şi la 1/60), pentru a “îngheţa” acţiunea de pe scenă (evităm imagini blurate). Până la urma focusul este cea mai importantă problemă la acest tip de fotografie. Nu exclud nici alte cadre cu blur, cu fum, cu mişcare dar astea sunt pentru avansaţi şi/sau profesionişti.

* Setări manuale (diafragma cea mai mare) pentru că lumina slabă/tare, laserele, proiectoarele în mişcare, schimbările bruşte de lumină şi contrast derutează sistemele autofocus ale camerei compacte.

* se recomandă utilizarea măsurarea evaluativă (cadrul întreg - []) şi nu Spot , pentru că te interesează să urmăreşti subiectul.

* În general lumina nu e suficient de puternică încât să poţi fotografia cu sensibilitate ISO scăzută, dar sunt sigur că ştii deja care este mărimea ISO optimă, pentru aparatul tău, care menţine fotografia "curată".

* E bine să foloseşti vizorul. E mai uşor de încadrat şi eviţi lumina ecranului, care ar putea deranja ceilalţi spectatori

* specialiştii recomandã utilizarea formatului RAW (dacă aparatul are posibilitatea)

* nu uita un acumulator/baterii de rezervă

Am ilustrat postarea cu câteva fotografii personale fãcute la diverse spectacole.

O valoare ISO mare aduce "zgomot"  în imagine, una micã întunecã imaginea

Dar, mai presus de toate nu pierde din vedere să te bucuri de concert/spectacol, în primul rând.

Să auzim numai de bine.

Lecţii de viaţă, bancuri şi fotografie

Mi-am pus de multe ori până acum, de-a lungul vieţii, această întrebare-întrebătoare. Cum am supravieţuit noi românii aici, ca o insulă de latinitate, în această zonă  multiculturală predominant slavă şi cu ceva influenţe (se spune!) ugro-finice. Răspunsul pe care l-am găsit poate părea unora aiuritor. Am fost. "şmecheri" - aparent diplomaţi. Venea cotropitorul/migratorul, ne luptam cu vitejie, ne cucerea, ne cotropea, ne lua tot ce putea lua, iar noi rămâneam vasali plătind tribut şi alte... taxe. Şi îl învãtam pe cuceritor limba şi obiceiurile. Şi pe fondul ăsta de "slugărnicie diplomatică" am mai avut un aliat:bancul. Românul a supravieţuit făcând şi spunând bancuri. Veneau tătarii, inventăm şi spuneam bancuri cu tătari, veneau turcii, imediat apăreau bancurile cu turci.

Situatia în România de astãzi pare tulbure. Iar Bulã pare sã fi fost "detronat".

Veneau ruşii sau austriecii inventăm bancuri cu ruşi sau austrieci. Şi tot aşa. Aui venit şi  comuniştii şi am trăit aproape 45 de ani cu bancurile anticomuniste în care personajul principal era Bulă. Bulă a devenit un erou naţional atemporal cu o vârstă incertă. Dar dacă ar fi să speculez aş putea spune că Bulă are vârsta lui... Mitică. Şi el un personaj simpatic al secolului 19.

Istoria Iaşului pare a fi uitatã undeva în ceaţã

Aş putea spune că trăim momente memorabile, unice chiar, în care un personaj real l-a detronat pe cel fictiv, Bulã cel universal, al secolului 20. Noul personaj care a preluat ştafeta eternului Bulã este doamna Viorica Vasilica, la care ne raportăm croind evenimentele aiuritoare din România începutului de secol 21. Vorbim despree oameni lipsiti de  o culturã generalã minimã, care ne conduc si care nu reprezintã pe nimeni.

Pe bunã dreptate copii de astãzi s-ar putea întreba pentru ce le trebuie învãtãturã, gramaticã, limba românã (?), când poti ajunge ministru/prim-ministru si fãrã aceste cunostinte.

Şi chiar dacă unii sunt supăraţi-disperaţi şi nu ştiu ce să mai facă, eu tot mai cred că vom supravieţui. Şi un banc bun ce sintetizează toată această  "supravieţuire naţională" îl puteţi citi mai jos.

"Când nu mă simt bine, mă duc la un doctor şi îi plătesc vizita, pentru cã şi doctorii trebuie să trăiască. De la doctor mă duc la farmacie să-mi fac reţetă şi plătesc farmacistului, pentru că şi farmacistul trebuie să trăiască. Vin pe urma acasă şi arunc medicamentele la gunoi, pentru că şi eu trebuie să trăiesc..."

De multe ori stai si te întrebi unde au ascuns cei care ne conduc bruma de culturã necesarã !?

E fain să poţi, ca şi fotograf, în această perioadă zbuciumată a României, să poţi surprinde atmosfera (în comunitate, la manifetatii, etc.) şi feţele oamenilor de pe stradă, care nu par să râdă de loc. Mai ales când jandarmii aruncă gaze sau lovesc fãrã motiv. Poate acasă, cu familia, în cerc restrâns, la serviciu sau mai ştiu eu unde!? Şi totuşi făcătorii de bancuri lucrează.

Un fotograf documentarist este întrebat; ce calităţi îi trebuie unuia care fotografiază manifestaţii paşnice în Bucureşti?
- Cinci lucruri: obiectiv bun, trepied, răbdare, cascã de motociclist şi voce puternică.
- Bine-bine, dar casca şi vocea puternică pentru ce?
- Să fie auzit dacă stă în vârful copacului şi cere ajutor. Şi chiar dacă nu găseşte vreun copac prin preajmă.

Iar pentru oamenii aceştia, care încearcã sã intre în istoria noastrã cu bocancii murdari, existã un medicament care a contribuit şi contribuie  la dãinuirea noastrã ca popor. Acest medicament poartã numele de 'uitare'. Si ca exemplu dau un banc de pe vremea adolescentei mele. Era prin anii '70 ai secolului 20 si un mare tenismen cucerea clasamentele şi fãcea o publicitate enormã tãrii noastre. Îl chema Ilie Nãstase şi prin Statele Unite i se spunea Nasty (=scârbosul, obraznicul). Bancul de care îmi amintesc îl avea ca erou pe Bulã si se întâmpla în anul 2050. Profesoara de istorie îl trimite pe Bulã la bibliotecã sã se documenteze şi sã rãspundã la întrebarea: "Cine a fost Nicolae Ceauşescu?" Aveti în vedere cã în acei ani se contruia Epoca... de Aur iar Ceauşescu, aflat la putere câştiga tot mai multã notorietater, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Merge Bulã si cautã prin enciclopedii şi dictionare şi în cele din urmã gãseşte urmãtoarea definitie: Nicolae Ceauşescu - mare om politic din Epoca... lui Ilie Nãstase. Sper din toatã inima ca numele "scârbelor" de astãzi sã fie amintite rar sau deloc în viitor şi asta doar legat de Epoca... Simona Halep. Uitarea este ceea ce meritã bãdãranii istoriei. Oamenii importanti nu vor fi uitati.

Si pentru cã vorbim de oameni care au însemnat ceva pentru istorie fac legãtura cu fotografia. Pentru iubitorii camerei foto si/sau ai penelului, recomand un film interesant despre doi maeştri ai artei, care au fãcut istorie în domeniul lor de activitate.. Filmul rulează pe PRO Cinema şi se numeşte "Georgia O'Keefe" (lansat în 2009) cu  Joan Allen şi Jeremy Irons.

Jeremy Irons în rolul lui Alfred Stieglitz

 
Bătrânul dar mereu tânărul Jeremy îl interpretează pe fotograful american Albert Stieglitz, soţul pictoriţei Gloria O'Keefe.
Un film frumos cu două personaje complexe interpretate minunat de actori cunoscuţi. Filmul a fost nominalizat la 3 premii Golden Globes şi a câştigat premiul  Writers Guild of America, USA 2010.
Trebuie să recunosc că Jeremy Irons a reuşit să creeze o imagine deosebită a lui Stieglitz faţă de cea pe care o aveam în minte după ce am citit mai multe articole pe net despre fotograful american. Ceea ce impresionează este modul în care actorul scoate în evidenţă atitudinea de vizionar a omului Alfred Stieglitz.  Viizionar atât în domeniul fotografiei dar şi al picturii. Căutaţi-l. O să vă placă.

Vizionare plăcută şi să auzim numai de bine.

Anticele tehnologii moderne

Situl arheologic Kourion (Cipru) aflat la câteva zeci de metri înãltime, pe malul Mãrii Mediterane

Mărturiseam într-o postare mai veche crezul meu cum că oamenii antichităţii erau mult mai inteligenţi decât majoritatea celor ce trăiesc astăzi pe Planeta Pãmânt. "Inteligenţa lumii este o constantă, doar populaţia este în creştere" spunea Socrate. Eram tânăr adolescent şi râdeam ca la o glumă bună când citeam fraza asta prin vreun almanah umoristic. Dar iată că astăzi este demonstrat ştiinţific acest adevăr enunţat de cunoscutul filozof antic.

Socrate (470 î.Hr. – 399 î.Hr )

"Creierul uman poate avea un potențial limitat, care a fost acum atins datorită progreselor tehnologice și medicale" spune printre altele studiul. Toate bune şi frumoase dar din câte am citit şi tehnologia era "la unghia degetului mic" pentru specialiştii antichităţii. Am auzit cu toţii despre invenţiile lui Arhimede, despre "calculatorul din Antikythera" sau despre vestitul oţel al săbiilor de Damasc. Exemplele sunt numeroase şi poate fi o idee interesantă să realizezi un proiect fotografic, care să documenteze invenţiile, uneori incredibil de actuale ale antichităţii. Călătoreşti prin Europa şi afli peste tot despre lucruri miraculoase realizate acum câteva mii de ani. Iar unele sunt valabile sau de actualitate şi în zilele noastre. (vezi AICI)

Primăvara trecută am făcut o scurtă excursie la Kourion (Cipru), unde am vizitat printre altele şi situl arheologic, aflat pe locul unde a existat vechea cetate antică. 

Se spune că este cel mai fotografiat sit antic din Cipru. Oraşul Kourion a beneficiat de o aşezare deosebită, fiind localizat pe malul mării, pe stânci, aflate la câteva zeci de metri înălţime faţă de nivelul apei.

Amfiteatrul Kourion (Cipru)

Cel mai important obiectiv de aici este Amfiteatrul roman (3500 locuri), aflat în stare de funcţionare şi unde se desfăşoară periodic spectacole de teatru, concerte de muzică clasică, festivaluri.

Kourion - Bãile romane

Dar despre altceva vreau să vă povestesc. Despre  băile romane şi vestită casă a lui Eustolius. Obiectivele datează din perioada romană târzie. A fost "descoperit" aici un adevărat <spa> modern ce constă în băi reci (frigidarium), medii (tepidarium) şi fierbinţi (caldarium). Pardoselile din marmură sunt decorate cu mozaicuri cu peşti, păsări şi flori.

Kourion - Bãile romane (se vãd conductele ceramice în pardosealã)

 Şi ce este mai surprinzător, încă se poate vedea sistemul de încălzire subterană (hypocaust), cu aer fierbinte împins prin “tuburi”de teracotă. Vorbim aici de încălzire prin pardoseală, o soluţie actuală si astãzi, în domeniul instalaţiilor de încălzire. Impresionant! Nu!?

Şi pentru că tot aminteam de romani, trebuie să pomenesc aici o altă invenţie în domeniul construcţiilor vizibilă, de această dată, la Roma. Am numit <betonul roman>.

Roma - Clãdirea Panteonului

... Pe măsură ce ne apropiam de clădirea Panteonului au început să se zărească pe ziduri, în exterior, schele. Am bănuit că sunt lucrări de reparaţii la clădirea străveche. 

Roma - Clãdirea Panteonului (schelele care ne-au indus în eroare)

Şi nu a fost nimic surprinzător să constatăm, când am intrat în interior, că imensa cupola are un aer "fresh". Am zis că a fost curăţată şi reparată proaspăt în cadrul lucrărilor periodice programate. De fapt aveam, să constatăm puţin mai târziu că nu se făcuseră intervenţii şi că acesta era aspectul real al cupolei realizate din "beton roman". Da, poate nu ştiaţi!? Tehnologia de realizare a acestui tip de beton este una dintre cele mai incredibile tehnologii antice. 

Roma - Clãdirea Panteonului (interior) - se vede arhitectura cupolei

Betonul romanilor era creat din cenușă vulcanică, calcar și apă de mare. Alături de cenușa se amesteca şi piatră vulcanică, ceea ce ducea la apariția unor reacții chimice cu apa de mare şi care făceau betonul mai durabil. Betonul arată impecabil, deși au trecut milenii de la fabricarea lui.

Roma - Clãdirea Panteonului (cupola) - cel mai vechi beton din lume, aratã impecabil

 

Partea cea mai interesantă, dacă vrei să abordezi un proiect fotografic pe o astfel de tema, a vechilor invenţii, este să le fotografiezi acolo unde sunt puse în operă şi nu în muzee sau colecţii. Pentru asta trebuie să cauţi, să te documentezi, să-ţi programezi deplasarea, etc, etc, etc., cu alte cuvinte, îţi  trebuie un proiect.

Mult succes şi să auzim numai de bine.

Principii negru pe alb

"Mi-au trebuit 40 de ani ca sã-mi dau seama cã negrul este regina celorlalte culori." spunea Henri Mattise. "Culoarea este totul, alb şi negru înseamnã mai mult de atât.”(Dominic Rouse). “În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color. Nu eşti blocat sau deturnat de culoare şi poţi să-ţi foloseşti experienţă, cunoştinţele, fantezia pentru a colora nuanţele de negru şi alb" (Anders Petersen).

"În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color" (Anders Petersen)

 
Au trecut peste 170 de ani de la inventarea ei şi fotografia alb-negru continuã sã fie regina fotografiei. Şi chiar dacă există o sumedenie de mărci de camere foto digitale, exista soft-uri performante şi posibilităţi de editare fără număr, fotografiile alb-negru sunt de actualitate. Ba chiar mai mult de atât. Fotografiile alb-negru realizate pe film sunt de actualitate. Toatã lumea iubeşte imaginile alb-negru. Şi ca să parafrazez pe cineva "fotografia color iubeşte fotografia alb-negru".

"Cred că asta este o problemã care ţine de emoţii, iar emoţiile devin mai puternice în alb şi negru. Culoarea distrage într-un fel, place ochiului, dar nu ajunge neapărat la inimă." spune fotografa americanã - Kim Hunter .
Pot spune cã sunt de aceeaşi pãrere. Şi poate de aceea consider cã unele fotografii, aşa-zis "frumoase", nu sunt neapãrat valoroase. Amintesc de fotografiile pe care eu le consider uşor de fãcut ca de exemplu rãsãritul/apusul. Cu instrumente banale, la îndemânã, cu  minime cunoştinţe tehnice, nu trebuie nici măcar să ştii ceva compoziţie, cã ai declanşat şi ...pac, fotografia-i gata. Cadrul îţi furã ochiul, dar nu-ţi spune neapãrat ceva.

Uneori poti pierde din vedere esentialul.

Citeam acum ceva timp un articol cu titlul "Principiile fãrã vârstã  ale fotografiei alb-negru". Sunt câteva idei care te pun pe gânduri, te fac sã vezi valoarea acestui tip de imagine şi cunoscându-le poţi sã înţelegi de ce este încã atât de iubitã fotografia alb-negru. În acelaşi timp, poţi să înţelegi şi să înveţi ce trebuie să faci (când fotografiezi/procesezi) pentru a obţine fotografii alb/negru cât mai reuşite. Sã le luãm pe rând:

Fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea

Principiul nr. 1: * fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea. Este un principiu cât se poate de evident pentru cei care nu au probleme cu sãnãtatea ochilor. Noi vedem lumea în culori şi desigur suntem de acord cu acest principiu. Şi poate de aceea unii nu pot concepe altceva. De ce să convertesc în alb/negru dacă lumea este color şi eu o văd în culori. Unii nu pot nici măcar să abordeze astfel problema. Conversia în alb/negru îi scoate din realitatea apropiatã.

Contrastul, mai ales, are impact asupra privitorului

Principiul nr. 2: * contrastul are cel mai mare impact asupra privitorului în fotografia alb/negru. Contrastul este definit că diferenţa dintre cea mai întunecatã (neagrã) şi cea mai luminatã (albã) parte a unei fotografii. De remarcat că această caracteristică a unei fotografii este uşor de modificat în postprocesarea digitală.

Creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Diverse culori pot da aceeasi nuantã de gri

Principiul nr.3: * tonalitatea poate manipula/creşte agresivitatea/impactul/reacţia  celui care priveşte fotografia. Tonalitatea este dată de numărul nuanţelor de gri prezente în fotografia ta. Cu cât numărul nuanţelor de gri este mai ridicat cu atât trecerea intre zone ale cadrului se face mai lin. Dacă sunt mai puţine, trecerea este mai ... brutalã. Încã de la naştere, creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Din acest motiv, fotografii începãtori trebuie să se educe pentru a vedea şi tonalităţile de gri şi nu doar culorile. De asemenea trebuie reţinut (am mai spus-o şi altă dată) ca nuanţe ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri.

Formele pot fi puse în evidentã prin fotiografia alb-negru

Principiul nr. 4: * formele geometrice (regulate sau nu) te "implorã" sã le fotografiezi în alb şi negru. Un exemplu în acest sens este Cartier-Bresson. El povesteşte că atunci când întâlnea în diverse locaţii forme geometrice care se puteau constitui ca fundaluri pentru viitoarele sale fotografii stătea perioade lungi de timp aşteptând să apară în cadru oameni. De altfel, acesta este una din temele caracteristice pentru fotografiile lui H.C-B.

Texturile sunt puse în evudentã mai usor. Uneori trebuie sã astepti sã apară în cadru oameni.

Principiul nr. 5: * texturile reprezintã elemente care sunt bine puse în evidentã prin fotografia alb-negru şi dau valoare acesteia. Ansel Adams spunea că recunoaşterea texturilor înainte de a compune cadrul este una abilităţile pe care trebuie să le capete şi să le exerseze fotograful începãtor

Cautã simplitatea. Dacã dispare culoarea, privitorul încearcã sã desluşească mesajul.

Principiul nr.6: * cautã simplitatea când îţi compui cadrul. Când eşti la început de drum ai tendinţa de a cuprinde cât mai mult în fotografia ta. Dacă aplici regulile de bază ale compoziţiei ochiul privitorului va fi condus spre subiect şi acest lucru poate fi complicat într-o fotografie "aglomeratã". Îţi trebuie mult exerciţiu pentru a reuşi. Este mult mai simplu să alegi subiectul, să-l separi şi apoi să te concentrezi asupra mesajului transmis. Cel mai simplu este să alegi un subiect pe fundal alb sau negru. Odatã dispãrutã "tentaţia culorilor" ochiul şi mintea privitorului încearcã sã desluşească mesajul. Iar fotografia ta devine interesantã

Fotografiile din postare sunt realizate în ultimile 10 luni şi încearcã sã ilustreze principiile de mai sus.

Sã auzim numai de bine..

Papa, vârsta, fericirea

Vatican - Ascultând cu atenţie discursul Papei

Zilele trecute găsesc în spaţiul virtual un text atribuit papei Francisc. Şi face referire la revelaţiile pe care ţi le aduce, la un moment dat, vârsta. Viaţa trebuie trãitã. Am fost educat într-o perioadã în care "munca era...  brăţara de aur". Nu de mult cineva spunea cã "nimeni nu te angajează să fii liber, să te lase să te dezvolți. Şi nici chiar tu, dacă ți-ai fi propriul patron, nu ţi-ai oferi libertatea asta.". Ideile acestea îmi stârnesc imaginaţia și mã gândesc deja la un proiect fotografic mai vechi, nefinalizat.. Am câteva fotografii,. pe care le inserez în continuare.

Statuia de cearã a Papei Francisc (muzeul de vis-a-vis de Palzzo Valentini-vezi postarea anterioarã)

 Dar iatã textul atribuit suveranului pontif...

"Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că:

- Un ceas de 3000 EURO marchează același timp precum un ceas de 30 €.

- Un portofel de 300 EURO conține aceeași sumă ca și portofelul de 30 EURO.

- Singurãtatea într-o casă de 70m2 sau 300m2 este aceeași.

Sper că într-o zi vei realiza că fericirea voastră interioară nu vine din lucrurile materiale ale lumii.

Nu contează dacă călătoriți în clasa întâi sau în economie, este același tarif dacă avionul cade.

Statuete ale papilor (În dreapta sus Papa Francisc la balconul Catedralei Sf.Petru-Vatican)

Sper că îți dai seama că atunci când ai prieteni și frați și surori cu care să vorbești, să râzi și să cânți, este o adevărată fericire.

Iatã 5 fapte incontestabile, care pot sã-ți aducã fericire:

1- Nu vă educați copiii să fie bogați, educați-i să fie fericiți, astfel încât ei să vadă valoarea lucrurilor și nu prețul lor.

2 - Mâncați mâncarea ca și cum ar fi medicamentul, altfel ar trebui să vă luați medicamentul ca și cum ar fi fost alimente.

3 - Persoana care te iubește nu te va părăsi niciodată. Chiar dacă există 100 de motive să renunți, veți găsi un motiv pentru a rămâne.

4 - Există o mare diferență între a fi un om și a fi uman. Foarte puțini îl înțeleg.

5 - Erai iubit când te-ai născut și vei fi iubit când vei muri. Între cele două, depinde de tine.

Statuia Papei Ioan Paul al II-lea (muzeul Vatican)

Cei mai buni medici din lume sunt:

Lumina soarelui, odihna, exercițiul, dieta, încrederea în sine și ... prietenii.

Păstrați-le în toate etapele vieții și bucurați-vă de o viață sănătoasă. E greu pentru o ființă umană, ea nu cere să se nască, ea nu poate trăi, iar ea nu vrea să moară !!!!!!!

Cel mai bun dar pe care-l poți face cuiva este timpul tău și trebuie întotdeauna să fie dat familiei sau unui bun prieten... "

Statuia Papei Pius al IX_lea (muzeul Vatican)

Se spune că mediocrii nu vor înceta să te bârfească indiferent ce ai zice sau ai face. Pe de altã parte "nu există răutate gratuită în lume..." Eu am o vorbã pe care am mai scris-o pe aici. Totul se plăteşte. Orice fel de energie (pozitivã sau negativã) se acumuleazã şi se eliberează la momentul potrivit. În aceeaşi logicã, nimic nu este în zadar. Nici un efort nu este inutil. Şi chiar mai mult : se spune cã iubirea nu este o nevoie, ci un mod de viață....

Acum, trecând peste speculaţii, motivaţii şi justificãri, este atâta adevãr în textul de mai sus.

Sã auzim numai de bine.

Papa Giovanni al XXIII-lea (Domul din Bergamo)