Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile

Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii

Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 

Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea

Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.

Esenţa umanitãţii şi fotografia

Fetiţa, care stătea lângă mama ei, o înlănţuise pe aceasta cu braţele şi o ţinea strâns cu toatã forţa de care era capabilã. Era speriatã de balansul vaporului ce se depãrta de ţărm. Dar mama nu dãdea semne că ar răspunde la gestul ei sau cã mãcar ar observa ceea ce se petrece. Era absorbitã cu totul de iPad.

În lumea largã - o ţintã atât de micã (!)

Puţin mai încolo un grup de tinere, strânse într-un cerc iluzoriu, îşi verificau mesajele pe telefon sau tabletã, Conversaţii sporadice se înfiripau în jur în timp ce ele transmiteau e-mailuri sau verificau postãri pe Facebook. Însã în cea mai mare parte a timpului domnea tãcerea.

La semafor

Pe trecerea de pietoni

Mergi pe stradã şi vezi tineri care scriu mesaje în timp ce stau la semafor. Fãrã sã se asigure ţâşnesc pe "zebrã" cum zãresc cu coada ochiului culoarea verde. Şi în timpul acesta continuã sã butoneze.

Un prieten îmi povestea: "Am fost de curând în vizitã la nişte rude, iar copii lor aveau deja toate gadget-urile electronice de care are cunoştinţă un adult. Ce am vãzut la ei în casã era tot ceea ce îşi putea dori cineva.

Copii ăştia îşi verificau în permanentã telefoanele, sã vadã ce mesaje au primit, ce noutăţi mai apãruserã pe Facebook sau erau absorbiţi cu totul în nu ştiu ce joc video. De obicei erau complet rupţi de tot ce se întâmpla în jurul lor şi stângaci dacã erau nevoiţi sã interacţioneze cu o altã persoanã timp de câteva minute..." 

Digital anywhere

"Copiii din ziua de azi (ce cunoscutã mi se pare formularea !?) cresc într-o nouã realitate, una în care ei sunt pe aceeaşi frecventã de undã mai degrabã cu echipamentele moderne şi mai puţin cu oamenii, lucru fãrã precedent în istoria umanităţii. Este îngrijorãtor din mai multe motive. În primul rând, reţeaua neuronalã de circuite responsabile pentru conectarea socialã şi emoţională a creierului unui copil învaţă din contactul şi conversaţia...." Şi aşa mai departe...  Mã opresc aici.

Sã nu uitãm "vânãtoarea de pokemoni"

Am preluat şi adaptat mai sus  câteva fragmente din capitolul "Esenţa umanităţii, în pericol", cartea cu titlul Focus a psihologului Daniel Goleman, apărută în 2014 la editura <Curtea Veche Publishing>.

FOTO-IDEEA: Trecând peste comentariile pe care le-aş putea face sau pe care le-am făcut în postări anterioare, fenomenul de "însingurare şi izolare digitalã" care merge mânã în mânã cu "transferul în lumea virtualã, a tweet-urilor şi a updatãrilor de stare" este un subiect excelent pentru un proiect fotografic de actualitate.

Virtual Rendezvous

Surprinderea fenomenului, portrete cu grimase şi reacţii ale actorilor, stãri de fapt, însingurarea, socializarea digitalã, sunt doar câteva elemente de avut în vedere într-o astfel de întreprindere fotograficã. Am pornit de câtva timp la un astfel de proiect şi îmi-doresc sã-l pot finaliza, într-un timp rezonabil, printr-o expoziţie personalã. 

Socializare virtualã !?

Am înserat mai sus câteva fotografii personale pe subiectul abordat.

S-auzim numai de bine !