vineri, 18 noiembrie 2016

Egiptul, credinţa şi istoria românilor

masca-lui-Tutankhamon
Masca lui Tutankhamon

Citeam pe la începutul primãverii o serie de documente despre "românii din Egipt". Când am vãzut prima datã referirea m-am gândit la foştii colegi de facultate originari din Egipt, care s-au căsătorit şi au plecat cu frumoasele noastre colege, acolo, acasã la ei.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai (sursa: crestinortodox.ro)
Din articol am aflat însã cã nu doar despre asta e vorba ci şi de urmaşii foştilor valahi aşezaţi cu 15 secole în urmã, în sudul Peninsulei Sinai. Aceştia formeazã o altă comunitate de obârşie românã, mã rog, valahã şi anume cea a beduinilor Gebalieh (Gebalieh = oamenii muntelui, munteni, dar şi paznic/apărător, în traducere din limba arabã). Ei sunt urmaşii robilor valahi aduşi în secolul VI, de împãratul bizantin Iustinian pentru a ridica, sluji şi proteja Mãnãstirea Sfânta Ecaterina . Istoria acestui trib de beduini valahi ocupã un loc aparte în istoria Egiptului prin descendenţa lor diferitã şi prin faptul cã sunt unul din cele mai vechi triburi din Peninsula Sinai.

Mai multe detalii despre povestea strãbunilor valahi din Egipt puteţi gãsi AICI

Cercetând mai departe pe net, am gãsit o serie de informaţii interesante în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxã 2006-2007, care oferã informaţii despre "Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul"

Mănăstirea Frumoasa din Iaşi, scutită de dări de către domnitor şi închinată Mănăstirii Ecaterina din Sinai (1736)

Legăturile românilor cu Muntele Sinai nu s-au desfăşurat la întâmplare şi au constituit o permanenţă cel puţin între sec. XV-XIX. "Din 1497, când avem prima mărturie documentară a unui contact româno-sinait, legăturile noastre cu Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai nu au încetat.

Domnitori, curţi domneşti, boieri, simpli credincioşi închină diverse lucruri (biserici, sume de bani, pământuri etc.) mânaţi de un spirit creştin de susţinere ieşit din comun. Intensitatea acestor raporturi, se menţine însă la nivel ridicat numai până la Secularizarea averilor mănăstireşti (1863-1864)".

Neagoe Basarab, Ieremia Movilã, Miron Barnovschi, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica Vodã, Alexandru Ipsilanti sunt doar câţiva din domnitorii care au trimis daruri sau au întreprins acţiuni în ţară pentru ajutorarea aşezămintelor bisericeşti din Egipt.

Zeiţa Isis protejează mormântul lui TutanKhamon
Zeiţa Isis protejează mormântul lui TutanKhamon

Am ilustrat aceastã postare cu o serie de fotografii personale realizate într-o expoziţie cu titlul "Tutankhamun - "His Tomb and His Treasure"   pe care am vizitat-o la Budapesta în anul 2009.

Tutankhamon - Sarcofagul mijlociu
Tutankhamon - Sarcofagul mijlociu

Pentru cei interesaţi AICI vedeţi site-ul expoziţiei (de unde se pot procura bilete). Expoziţia itinerantã este încã activã şi se aflã acum undeva în emisfera sudicã a planetei Pãmânt.
Poate, cândva, va putea fi admirată şi ... în România. De ce nu, chiar în Iaşi !?

Sã auzim numai de bine!


Tutankhamon - carul de lupta al faraonului
Tutankhamon - carul de luptă al faraonului

Tutankhamon - cobra de aur (descoperita in mormant)
Tutankhamon - cobra de aur (descoperită în mormânt)





miercuri, 16 noiembrie 2016

Despre subiecte "drăgălaşe"...


Am aflat pãrerea specialiştilor care spun că reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea fotografiilor pe care le faci. "Like"-uri nu sunt oferite doar pentru imaginea pe care ai postat-o ci şi din multe alte motive (simpatie, stimã, atenţionare, rãsplatã, etc). Reacţiile pe care le stârnesc în mintea privitorilor anumite genuri de fotografie sunt foarte diverse, uneori contradictorii. În cartea sa, Andreas Feininger enumerã o serie de tipuri de subiecte pe care un fotograf creator ar trebui sã le evite, dacã vrea sã realizeze fotografii originale.



Subiecte care, aş continua eu, atrag atenţia şi stârnesc reacţii de "slãbiciune" în sufletul oamenilor mai sensibili la ceea ce ne oferã astãzi viaţa. Subiecte "pitoreşti", subiecte false, subiecte "drăgălaşe", "clişeele" fotografice, etc. sunt câteva din subiectele pe care maestrul A.Feininger ne sugereazã sã le evitãm, dacã vrem sã fim originali.


În cadrul subiectelor "drăgălaşe" sunt incluse şi fotografiile "drăguţe cu pisici şi căţei". Dar cum în ultima perioadã numãrul asociaţiilor care se ocupã de animale pare sã fi depăşit pe cele al ONG-urilor ce se ocupã de oameni, desigur o astfel de abordare şi un astfel de subiect au devenit mai "sensibile".

Dacă totuşi eşti fan Facebook şi vrei sã vezi ce fotografii trebuie sã postezi pentru a fi “popular” respectã formula de care am mai amintit  (funcţie de densitatea ceţii din fotografie, blur-ul datorat lipsei trepiedului, numãrului de pisici din cadru, neclarităţii subiectului, etc.). Îţi poţi evalua “opera” înainte de a o posta pe baza formulei, care arată cam aşa :

Peisaj + Animal + (Inspiraţie + Umor + Drăgălăşenie)
                  Expunere corectã – Blur




Am gãsit şi o serie de "tipsuri" ce vin în ajutorul celor ce doresc sã facã fotografii "drăguţe cu pisici şi
căţei"

  • fotografiazã în luminã naturalã
  • pãstreazã ochii clari (în focus)
  • apropie-te de animal, câştigă-i încrederea
  • încearcã sã-i pui în valoare caracterul
  • umple cadrul
  • surprinde-l
  • ai rãbdare



"Lucrul cu animalele este mult mai simplu decât cu oamenii" spune  fotograful Robert Bahou - "The Animal Soul project – in pictures"

Iar dacã vrei sã cheltuieşti bani pentru a învăţa sã fotografiaţi "pet-uri" ai un link AICI (costã doar... 10 USD)