Foto-filozofie orientalã

De ceva vreme, de când a plecat în Asia, prietenul Eric Kim a schimbat registrul ideilor legate de fotografie. Anul trecut se axa mai mult pe latura practicã şi ne explica ce, cât şi cum se face o fotografie reuşitã. În ultima perioadã rãspunde mai mult la întrebãri de genul, de ce, pentru ce şi pentru cine încercãm sã facem o fotografie bunã.

Acum câteva zile a scos un nou "manual de fotografie" din care am extras câteva idei pe care vreau sã vi le împărtăşesc în continuare. Iatã ce ne învaţă el...

* Învaţă cum să găseşti înţelesuri, sensuri noi şi cum să transmiţi mesaje, nu doar sã "faci fotografii"

Ideea de bazã de la care trebuie sã porneşti nu este dorinţa de a obţine cât mai multe "like-uri" sau de a avea cât mai mulţi "followers". Nici mãcar de a fi cel mai bun fotograf din lume, de a câștiga cât mai multe premii, de a scrie cât mai multe cărți și de a avea expoziții fãrã numãr-fãrã numãr.

Mai degrabă, scopul fotografiei este de a-ţi găsi sensul și scopul în lume. Fotografia trebuie sã te ajute sã te conectezi cu cât mai mulţi oameni. Sã găseşti frumusețea în ceea ce este comun și lumesc. "Trebuie să-ţi faci inima sã cânte la fiecare cadru" - spune Eric Kim. Sã poţi sã evoluezi în mod creativ.

Deci, fotografia ne ajutã sã comunicãm mai bine, sã trãim mai bine spiritual, sã evoluãm în sens pozitiv. Iar dacã niciuna din acestea trei nu ni se întâmplã, mai bine renunţăm la fotografie şi cãutãm... schimbarea.

* Surprinde emoţia prin gesturi

O fotografie fără emoție este moartã. Pentru a captura mai multe emoții în fotografiile tale, trebuie să se concentrezi pe gesturi. Gesturi ale mâinilor sau ale corpului, precum şi mimica fetei. Fotografiazã o anumită expresie pe fata subiectului. Dacã tu nu vezi emoţia în sufletul celui pe care îl fotografiezi, privitorul fotografiei tale nu va simți nici o emoție.

Ca oameni, suntem "setaţi" să ne amintim prin emoții/clipele emoţionante. Atunci când O fotografie "îţi trage un pumn în stomac, sau ajunge la inima ta sau îţi "arde" în minte, îţi aduci mult mai repede aminte de ea.

"Şi mie îmi plac compozițiile frumoase" - spune Eric Kim. "Cu toate acestea, astfel de fotografii sunt ușor de uitat. Ele nu-mi spun mare lucru despre amintesc de omenire sau omenie. Dar când, dintr-o fotografie, subiectul se uitã "în sufletul meu", imaginea este memorabilã şi se "lipește de mine".  Privind la astfel de fotografii, mă simt mai mult ca o ființă umană."

Aminteşte-ţi cã scopul oricãrei fotografii este de a transmite emoţii, sentimente, sau gânduri în mintea privitorului. Desigur, ai nevoie de o compoziție bună pentru a face acest lucru, dar asigurã-te că acorzi prioritate emoției asupra formei.

* Gânduri despre luminã

Fotografia înseamnă pictură cu lumină. O fotografie fără lumină nu ar putea exista. Pânã la urmă, ca fotograf, eşti asemenea unui pictor. Atâta doar cã pictezi cu un aparat în loc sã foloseşti o pensulã cu vopsea. Învaţă cum sã pictezi cu luminã, schimbând poziţia şi direcția camerei, cerând subiectului să se miște sau fotografiazã în diferite momente ale zilei.

"Îţi mai amintesc un lucru" - spune Eric. "- Ai un dar, acela de a fi interesat și pasionat de fotografie. Darul acesta şi talentul sunt o lumină. Împărtăşeşte această lumină cu alții. Nu o ascunde sub scaun. În cazul în care în încãpere se face întuneric, nu oferi lumina lanternei tale şi altor persoane? Nu-ţi fie frică sã îţi arăţi imaginile.

Sã nu-ţi fie frică sã arăţi ceea ce faci. Nu-ți fie frică de pãrerea celorlalţi fatã de fotografiile tale. Lasă-ţi lumina sã strãluceascã. Indiferent cât de plãpândã ar fi ea."

Mai sunt câteva idei ("tips"-uri) pe care Eric Kim le împărtăşeşte în <Manualul sãu de fotografie> dar la care nu vreau sã fac referire, cel puţin deocamdatã. Ele sunt legate de viaţă şi de moarte şi de alte sensuri, mai mult sau mai puţin filozofice, specifice mai ales lumii orientale. Şi nu vreau sã sperii pe nimeni pe acest blog. Una dintre ele spune, de exemplu: "Fotografiazã astãzi ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa ta". Dar sunt sigur cã cei interesaţi vor reuşi să-l descopere singuri pe Eric şi sã afle minunatele lui idei despre fotografie şi arta fotografică.

Pânã atunci, s-auzim numai de bine.

Sejur la Zetelaka

Am cãlãtorit prin munţii Harghitei de câteva ori în ultimii ani. Chiar dacã nu este foarte înaltã, zona este atrãgãtoare din punct de vedere turistic, cu multe teritorii sãlbatice, încã împãdurite, cu climã rece şi umedã şi locuri colindate mai puţin de români şi mai mult de unguri şi alţi europeni.

Zetea - Subcetate

Pe această temă, am avut  discuţie cu un localnic-ghid la o capelã aflată în apropiere de Odorheiul Secuiesc. Acesta mi s-a confesat într-o română foarte stâlcitã cum cã nu are cu cine sã exerseze singura limbã încã naţională din cauza numãrului mic de vizitatori din afara arcului carpatic. De ce, de când, pânã când, cine e vinovat şi alte întrebãri la care nu s-a rãspuns încã, îţi vin în minte repejor. Dar sã rămânem la excursia noastrã în judeţul Harghita și să lăsăm la o parte dezbaterile sociale și de altă natură.

Zetea (în maghiara: Zetelaka) este o comună în județul Harghita undeva pe drumul ce taie judeţul de la nord la sud, prin pasul Liban, dinspre Gheorghieni spre intersecţia cu drumul național Odorheiul Secuiesc-Miercurea Ciuc(DN13A). Comuna este formată din satele Desag, Izvoare, Poiana Târnavei, Subcetate, Sicasau și satul de reşedinţă - Zetea.

Lacul Zetea

Lacul Zetea - versantul mai înalt - pe o parte a lacului

Lacul Zetea

Lacul de acumulare de la Zetea se află în aproapierea comunei Subcetate.

Amenajarea lacului a durat  16 ani (1976-1992). Inițial lacul a avut ca funcţiune principală protecția împotriva inundațiilor și mai apoi au început sã fie luate în seamã beneficiile de ordin energetic, turistic și ecologic. Pe tot parcursul anului în zona lacului se desfășoarã tot felul de manifestãri faine (culturale, sportive sau pentru agrement). Iarna au loc curse de sãnii cu câini, schi fond şi snowmobile, iar în anotimpul  caldȘ pescuit, concerte rock, festivaluri auto-moto, etc

Lacul Zetea

Lacul Zetea - la pescuit

Cascada Csorgóko - Varsag.

Varsag - Cascada zgomotoasă

Varsagul se aflã la circa 12 km de zona Subcetate şi de baraj. Cascada cu o cădere de 6-7 metri este una din atracţiile turistice demne de luat în seamã dacã te afli în zonã. Undeva deasupra ei se aflã şapte izvoare cu apã limpede, care se adună în "cascada zgomotoasã".

Parcul de animale de la Izvoarele (Ivo)

Parcul de animale de la Ivo

Parcul de la Ivo - lacul

Parcul deschis în 2007 este unul din punctele de interes ale zonei. Pe o suprafaţă de circa 400 de ha sunt crescute şi protejate (pânã la prima selecţie!) animale sălbatice native din România și Europa într-un mediu de pădure. Am aflat cã în parc se aflã exemplare de cerb roșu, cerb lopătar, muflon și căprioară. Existã observatoare şi alte amenajări de unde poţi face fotografii faine. La ultima vizitã fãcutã acolo numãrul mare de vizitatori zgomotoşi nu a fost foarte propice unor capturi deosebite şi am admirat doar animalele domesticite şi câteva căprioare cu iezi undeva în depărtare.

Parcul de la Ivo - în depărtare se zăresc căprioare cu iezi

Zona lacului Zetea este o zonă frumoasă pe care vă încurajez să o vizitați și să o fotografiați. Desigur pe o vreme însorită, indiferent de temperatura din termometre.

Până atunci, să auzim numai de bine.

Dorinţe, speranţe şi aluzii... fotografice

Ideea de a realiza un muzeu de fotografie la Iaşi este o dorinţă mai veche de-a mea. Pot spune că am făcut câţiva paşi pe acest subiect, măcar la nivel de informaţie şi documentare.

Cameră foto - Kodak (sfârșitul sec. XIX)

Găsirea unui spaţiu, restrâns la început, pentru un muzeu în "dulcele târg" nu este chiar o problemã. Istorie fotograficã avem, încã din anul în care a fost inventată dagherotipia (vezi o postare de anul trecut),

Fotografii vechi în muzee avem. Fotografi sunt în Iaşi, cât nu sunt în multe alte locuri adunaţi la un loc. Activitate fotograficã nu mai vorbesc. Concurenta este acerbă între cele câteva mii de fotografi pasionaţi din Iaşi, organizaţi în cluburi, asociații, școli sau neafliați!

Ce ar mai trebui!? Ceva fonduri, un grup de acţiune şi o persoană cu putere de decizie care să spună: "Daţi-i drumul la treabă, băieţi!"

La Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii din cadrul Complexului Naţional Muzeal "Moldova", găzduit la Palatul Culturii Iaşi, se găseşte o colecţie frumoasă de camere foto. O parte din exponate ar putea fi incluse în expoziţia permanentă de la muzeul nostru.

Cameră foto_W.B.Alpin (1936)

În cuprinsul postării am inserat  trei fotografii ale unor exponate vechi de colecţie aflate în Muzeul Tehnic. Le-am extras dintr-o lucrare foarte interesantă în domeniul fotografiei. Este vorba de catalogul  "Pictorialul amintirilor" realizat de doamna Camelia Elena Pralea, specialist în cadrul muzeului, foarte cunoscut și apreciat la Iaşi.

Cameră foto - Agfa (1940)

În muzeele din Iaşi am descoperit multe fotografii originale realizate de-a lungul timpului în studiourile fotografice din oraş (fraţii Heck, Chaland, Flaschner, Franchette), dar şi de către alţi cunoscuţi autori: Félix Nadar, Gustave Le Grey, Disdéri, Paul Boyer, Carol Popp de Szatmary, Franz Mandy, Spirescu, etc.

A.C Cuza, Ion Creangă, N.A. Bogdan - fotografie inedită descoperită la Iași

Printre imaginile  originale din colecţiile Muzeului Național al Literaturii Române Iași se numără fotografiile unor personalități cunoscue precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Yehudi Menuhin, George Enescu, Aurel Vlaicu, Regele Carol I, Regina Elisabeta s.a.

Cunoscută fotografie a lui M. Eminescu (are o poveste simpatică)

Două treimi din resursele necesare demarãrii unui proiect de acest gen la Iaşi existã. Restul este decizie, entuziasm, pasiune şi multã-multã muncã.

S-auzim numai de bine!

Mărțișor cu amintiri din copilărie

O primãvarã frumoasã vã ureazã blogul Foto-Ideea

Astăzi este o zi frumoasã la Iaşi. E 1 Martie, prima zi după calendar a primãverii și ziua Mărţişorului simbol al reînvierii... Și mai trebuie amintit un eveniment aparte în ton cu primãvara și cu începuturile. Mă gîndesc la cea mai frumoasã perioadã a vieţii noastre pãmântene. Mă gândesc la copilãrie.

Astăzi îl sărbătorim pe bădița Ion ! Cum nu-ţi aminteşti? Ion al nost' din Humuleşti. Fecioru' lui Ştefan a Petrei Ciubotariul şi al Smarandei Creangã...

Viaţa bădiței Ion a fost legatã în bunã mãsurã de "dulcele târg al Ieşilor" și aici poţi descoperi umbra cunoscutlui povestitor aproape la fiecare pas.

Un proiect fotografic gen "pe urmele lui Ion Creangã la Iaşi" este de luat în seamã. O documentare bunã, o cameră foto pe mãsurã, un pic de antrenament la mersul pe jos, vreme frumoasã, bunã dispoziţie şi ingredientele unei foto-ture faine sunt gata.

Prin urmare sã purcedem la drum !

Ion Creangã a ajuns în Iași în 1855 și timp de patru ani a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Socola - Iaşi.

Seminarul de la Socola (fotografie din epocã - sursa) 

A absolvit seminarul în vara lui 1858 când a fost hirotonit şi a primit o parohie. A slujit ca preot 11 ani şi în acest timp, a schimbat mai multe parohii. După Sfânta Treime, a ajuns la biserica socrului său - Patruzeci de Mucenici; apoi la Mănăstirea  Bărboi, la Sf. Pantelimon, la Galata şi Golia.

Biserica Mănăstirii Bărboi

A avut câteva "conflicte" cu biserica şi perioade de "evadare" cunoscute. I s-a reproşat, printre altele,  faptul că mergea la teatru. A utilizat puşca, trãgând în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii de la Golia, unde a locuit pentru o perioadã. Şi altele asemenea...

Turnul Golia și biserica mănăstirii

Într-una din perioadele de "rãzvrãtire", în 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

Bustul lui I. Creangă în incinta Mănăstirii Golia unde a locuit o perioadă

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, la acea vreme revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Pânã în 1883, la îndemnul poetului,  scrie cele mai importante opere ale sale. În "perioada ieşeana" cei doi prieteni au fost nedespărţiţi şi multe din locurile pe unde au trecut din târg sunt prezente în postarea despre bădiţa Mihai.

Nu poţi neglija în aceastã turã fotograficã  binecunoscuta "Bojdeucã a lui Creangã", primul muzeu memorial literar organizat în România în anul 1918.

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași, mahalaua Țicăului

Aici au fost scrise „Poveștile” și „Amintirile din copilărie”. Aici a locuit Mihai Eminescu, în 1876, ca şi chiriaș al lui Creangă.

Asta-i "bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani, e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi rezămată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu şi sfârşind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum."

Şi a locuit în Bojdeucã pânã în ultima zi a anului 1889 când a plecat, la final, în alt "loc important". Era la doar câteva luni dupã ce îl "părăsise" și bădiţa Mihai. A poposit la Cimitirul Eternitatea, alãturi de alte nume sonore din viaţa literarã şi culturalã a oraşului Iași şi a tãrii numitã România.

Mormântul scriitorului la cimitirul Eternitatea din Iași

Şi dacã ţi-am dat iubite cititorule, o idee bunã, un motiv sã vizitezi Iaşul... Iaşul lui Creangã, apãi tot îi bine. Şi nu uita să-ţi iei aparatu' cu tine. Cãci e mare lucru dacã ţi-ai urnit măcar gândurile.

„Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.”— Ion Creangă

Să auzim mereu de bine.

Fragment din Panorama cu povești de la Bojdeucă

În loc de p.s. - Despre Panorama cu povești realizată la Bojdeucă acum vreo 17-18 ani am mai povestit și o puteți vedea AICI

Cu telegondola la premiile Oscar

Ideea acestei postãri mi-a venit în timp ce ascultăm la televizor un reportaj legat de premiile de consolare pe care le vor primi cineaştii şi actorii care vor fi nominalizaţi, dar nu vor câştiga premiile Oscar în acest an. Iar câteva dintre darurile de consolare constau în sejururi pentru două persoane la Lacul Como din nordul Italiei.

Lacul Como, Lombardia, Italia

Lacul Como este supranumit şi  "lacul romanticilor de pretutindeni". Aici au reşedinţe o serie de actori şi cântăreţi cunoscuţi printre care Madonna (Louise Ciccone) şi George Clooney. În presa noastrã am întâlnit şi titluri de genul "Lacul Como, destinația de vacanță a aristocraților romani".

Una din atracţiile locului o constituie  renumitul funicular Como-Brunate.

Linie funicular Como-Brunate

Funicularul Como - Brunate a fost inaugurat în 1894 și iniţial a fost acţionat cu ajutorul unui motor cu aburi. În 1911 sistemul de tracțiune a fost transformat pentru a utiliza un motor electric. Mică localitate din partea de sus, Brunate are aproximativ 1800 de locuitori şi pentru aceştia funicularul opreşte în 2 staţii, la cerere. Linia are circa 1100 de metri din care 130 de metri trec prin tunel. Diferenţa de nivel este de 496 de metri.

Şi gândurile m-au purtat la un alt funicular, cel din Budapesta.

Funicular Budapesta

Linia de funicular din Budapesta a fost deschisă în 1870 de cãtre o societate privatã şi a intrat în proprietate municipală în anul 1920. A fost distrusă în cel de-al doilea Război Mondial și a fost redeschisã vizitatorilor în anul 1986. Lungimea liniei este de 95 de metri, iar diferenţa de nivel de 51 metri. Tracţiunea este electricã.

Budapesta - Podul Margareta (peste Dunăre) văzut din funicular

Astfel de investiţii sunt realizate în primul rând în scop turistic şi pun în valoare, de la înălţime, arhitectura localităţilor unde sunt construite. În România acest gen de transport cu sprijin pe teren nu prea a avut succes. În schimb cele aeriene: telefericele, teleschiurile, telecabinele şi telegondolele s-au înmulţit în cadrul a numeroase proiecte cu finanţare europeanã. Frumos, interesant, eficient. Şi să vă spun un secret. Poţi face nişte fotografii extraordinare de la înălţime!

Telecabina Braşov

Telecabina din Braşov funcţionează din anul 1971 şi a urmat traseul fostului telescaun de pe Tâmpa. Acesta a fost primul mijloc de transport din România şi a funcţionat din anul 1951. Traseul telecabinei de azi are urmãtoarele caracteristici:

• Lungime: 573 metri
• Diferenţa de nivel: 320 metri

Braşov - Piata Sfatului văzută din telecabină

Imaginea oraşului Braşov, vãzut de sus este de poveste.

În zona Moldovei autorităţile din Piatră Neamţ s-au dovedit cele mai curajoase în a realiza o astfel de investiţie.

Piatra Neamț - centrul orașului

Telegondola Piatra Neamț

A sã nu uit! Şi la Iaşi, în zona lacului Ciric, avem un telescaun care vã plimbã prin pãdure, contra cost. Cine o fi fost cu ideea !? Şi de ce nu am fãcut o astfel de investiţie  în Dealul Copoului sau la de la Mănăstirea Bârnova spre Releu Bucium !? Poate ceva mai complex chiar !? Greu de spus !

Telescaun - Ciric, Iași 

Aminteam cândva o vorbã veche din bătrâni. "Când nu ştii cum stau lucrurile şi nu le înţelegi, întreabã-te de unde vin şi unde se duc banii !"

Mănăstirea Bârnova, Iași

Dealul Copou, Iași (captura Google Maps)

Sã auzim numai de bine.

Din nou despre reflexii

Reflexii - Pasaj Piata Unirii - Iasi

Spuneam într-o postare de anul trecut cã reflexiile reprezintă un subiect fotografic de luat în seamă în cazul în care doreşti să realizezi fotografii deosebite.

Pentru cã nu este "materialã" şi pentru cã valoarea nu-i poate fi convertitã în... bani, reflexia trece neobservatã  pentru majoritatea oamenilor. 

Reflexii - Cimislia - Rep. Moldova- Piata Centrala

Reflexii - Pasaj Piata Unirii - Iasi 

În "Critica raţiunii pure", Immanuel Kant spune cã reflexia este ea însăşi o  modalitate de cunoaştere. El lanseazã ideea cã  reflexia este "perceperea proceselor lăuntrice ale propriei noastre minţi" Dar sã-l lãsãm pe Kant cu filozofia sa şi să revenim la ale noastre... fotografice.

Reflexii - Palas Mall - Iasi

Reflexii - Pietonal Stefan cel Mare - Iasi

Eu când caut şi fotografiez reflexii mã gândesc la imaginea reflectatã ca la o altã lume, o lume paralelã, într-o altã dimensiune, cu caracteristici care depind destul de mult de mediul în care are loc reflexia. Lucrurile le vezi, sunt acolo dar sunt intangibile cu simţurile care îţi stau la dispoziţie în această lume.

Reflexii - tren Bucuresti - Iasi

Fã o încercare. Cautã şi fotografiazã reflexii.  În bãlti apãrute dupã ploaie, seara în lacuri sau bazine cu apã, în lacuri de munte, la malul mãrii, etc. Vei avea fotografii deosebite care vor atrage atenţia. Perioadele când plouã, dar şi perioadele de dupã, când ploaia a stat, sunt momente foarte "vânate" de fotografi. Subiectele sunt cu nemiluita.

Reflexii - cartier Pacurari - Iasi

Nu de mult am participat, alãturi de colegii mei de la Clubul Fotografilor Iaşi la o expoziţie de grup cu fotografii ce au avut ca subiect reflexiile. Chiar acesta a fost şi numele expoziţiei -"Reflexii". Puteţi vedea în aceastã postare câteva fotografii personale pe tema datã, inclusiv cu fotografii ce au fãcut parte din expoziţia amintitã.

Reflexii - Hala Centrala - Iasi

Reflexii - Hala Centrala - Iasi

Sã auzim numai de bine.