Vrei o fotografie à la Van Gogh?

În ultimii ani, softurile pe care le utilizează camerele foto sunt din ce în ce mai sofisticate şi aparatele noastre s-au transformat în adevărate computere mobile. Există posibilităţi multiple de ajunge la acelaşi rezultat sau la rezultate asemănătoare încât trebuie să fii foarte atent pe ce cale o iei. 

Fotografia de bazã

Nu mai vorbesc de faptul că  tot mai multe camere foto au anumite operaţiuni presetate şi nu trebuie decât să învârteşti o rotiţă pentru a avea la dispoziţie cele mai impresionante efecte. 

Vintage

Pop Art

Tot mai multe operaţiuni de editare pot fi realizate direct în cameră şi singurul lucru pe care trebuie să-l mai faci după ce ţi-ai ales varianta dorită  este să apeşi pe declanşator. 

Pastel

Sepia

Monocrom

Mai sus sunt câteva exemple pe care le-am putut testa eu pe un aparat mirrorless Olympus OM-D E-M10 Mark II. La utilizarea selectorului de mod setez pictograma corespunzătoare modului "ART"(vezi mai jos). Am la dispoziţie un menu foarte bogat care, printre altele, include: PopArt, Pastel, Monocrom, Sepia, Acuarelã, etc. Iar fotografiile de mai înainte sunt rezultatele "cercetărilor" mele.

Există o serie de aplicaţii pentru computere dar şi pentru dispozitive mobile, care sunt de luat în seamă.

Unul din editoarele interesante pentru PC este Dynamic Autopainter (DAP) al celor de la Mediachance. Soft-ul nu este doar o aplicaţie banală care realizează conversia pixelilor în puncte pe "tablou". În loc să lucreze cu pixelii, DAP foloseşte un algoritm special care utilizeazã forme de pensule reale, identificate pe baza lucrărilor unor pictori celebri clasici, cum ar fi Van Gogh, Monet, Sargent sau Cezanne. 

Fotografia originalã

Este recreat astfel stilul faimoşilor pictori şi se realizează transformarea fotografiei în lucrări de pictură cu acelaşi stil. Puteţi vedea la lucru DAP urmărind link-ul de AICI. 

Stilul Cezanne

Am testat şi puteţi vedea câteva exemple în care o fotografie personală este convertită în "picturi" cu diverse stiluri : Van Gogh, Cezanne, Monet. 

Stilul Monet

Stilul Van Gogh

Pe Internet există site-uri care realizează operaţiuni de convertire online a fotografiilor în "picturi" ce folosesc materiale uzuale (acuarelã, ulei, etc.). 

Iatã câteva pagini cu astfel de servicii, pe care le  poţi testa urmărind link-urile de mai jos:

• psykopaint[.]com 
• pho[.]to 
• photofunia 

Accesul facil la instrumente (camere foto de tot felul şi mai nou camerele de pe dispozitivele mobile), modul aparent simplu prin care "faci" o fotografie şi acum softurile despre care am povestit, dau impresia oricui cã poate realiza "opere de artã". O fi bine, o fi rãu!?... Pe Facebook sunt postate peste 250 de milioane de fotografii zilnic (!!!)

Prin urmare, dacă îţi doreşti ca o fotografie personală să poarte "amprenta" stilului van Gogh sau Cézanne, situaţia este relativ simplã. Lucrul cel mai important este să vrei. La o adicã, e un lucru atât de... banal sã faci fotografii !☺

Succes şi să auzim numai de bine.

O lecţie cu Ansel Adams

Ansel Adams, s-a născut în februarie 1902 în San Francisco, statul California unde strămoşii sãi imigraseră din Irlanda, în primii ani ai secolului XVIII. 

În aprilie 1906, în zona San Francisco a avut loc un cutremur foarte puternic. Chiar dacã iniţial nu a păţit nimic, în timpul unei replici ce a avut loc la 3 ore dupã cutremur Ansel Adams şi-a rupt nasul şi şi-a zgâriat fata. La un control doctorul i-a recomandat ca atunci când va avea 18 ani să se opereze, dar Ansel a neglijat recomandarea şi a rămas cu nasul strâmb toată viaţa. Acest lucru l-a marcat şi a influenţat modul în care se comporta în relaţie cu ceilalţi. 

În perioada copilãriei Ansel, care iubea natura, colinda zilnic împrejurimile, colecţionând insecte şi explorând stâncile din viitoarea zona verde protejatã Golden Gate, aflatã în vestul oraşului San Francisco. Primele sale fotografii au fost publicate în anul 1921. În 1927  Ansel Adams îşi produce primul portofoliu, care include cunoscuta sa imagine “Monolith, the Face of Half Dome”. 

Ansel Adams - Monolith, the Face of Half Dome

Date bibliografice în detaliu despre Ansel Adams se gãsesc AICI - Blog f64.

Ceea ce îmi place foarte mult la Ansel Adams este fotografia sa de peisaj alb - negru. De altfel în perioada în care a trãit, fotografia pe film alb-negru devenise metoda uzualã în tehnica fotograficã.

AICI se aflã un film interesant în care Ansel Adams povesteşte câte ceva din experienţa devenirii sale ca fotograf.

Pe internet specialiştii în fotografie se întrec în a descifra secretele uimitoare ale lui Ansel, care a reuşit să realizeze fotografii faine în perioada despre care am povestit câteva rânduri mai sus. Am "studiat" câteva articole şi am făcut o mică selecţie de idei, care îi sunt atribuite fotografului american, născut la începutul secolului XX. Nu l-am scăpat din vedere pentru această analiză pe prietenul Eric Kim, care aşa cum spuneam, de când s-a mutat în Asia pare a studia mai mult filozofia asiatică a fotografiei şi mai puţin tehnica şi compoziţia în sine.

Prin urmare, ce putem afla de la Ansel Adams?

• Trebuie să înveţi să te poziţionezi şi să îţi stabileşti punctul de staţie (PdS).

În fotografia de peisaj acest PdS este foarte important, pentru că el îţi poate schimba perspectivă şi elementele compoziţionale. De altfel, cred că locul unde declanşezi este important în multe alte genuri de fotografie. Să nu-ţi fie lene să te deplasezi 1 metru mai la stânga sau la dreapta. Poţi avea surpriza să descoperi un cu totul alt cadru. 

Punctul de staţie- imaginea iniţialã

Punctul de staţie - mã deplasez 20 m lateral şi apare un element în prim-plan, care schimbã perspectiva şi compoziţia

• Învaţă să previzualizezi fotografia pe care o vei face. 

Analizează ceea ce ai în faţa ta, ce este interesant şi ce este mai puţin interesant. Care este subiectul principal. Cu ce îl susţii? Mai apoi începi încadrarea, realizezi compoziţia şi declanşezi.

Am pre-vizualizat şi am vrut sa "prind" silueta unui pescaruş cu soarele în cioc. Din pãcate nu m-am poziţionat bine şi nu am avut noroc

• Ignoră critica

"Criticii nu s-au simţit niciodată confortabil cu nimic din ceea ce captează atenţia. Unii oameni au spus că sunt doar un fotograf de cărți poștale. Nici nu m-am deranjat să le răspund. Alții au sărit calul și au dat tot felul de interpretări mistice la munca mea. Sunt foarte puțini critici care mi-au înțeles lucrările sau le-au apreciat corect. "Pe acest subiect am mai discutat AICI şi AICI.

Indiferent ce şi cum fotografiezi, niciodată nu poți să îţi mulțumești 100% audiența. De fapt, spune Eric Kim, cred că a deveni cu adevărat un artist mare nu înseamnă să-ţi compromiţi singur viziunea. Cu cât eşti mai inovator în fotografia ta, cu atât mai multe persoane care te urmăresc se vor simţi confuze, frustrate şi se vor îndepãrta de ceea ce faci.

• Fotografiază ceea ce simţi nu ceea ce priveşti

Ca fotografi uităm că arta este mai mult despre emoția pe care o transmite privitorului și mai puţin despre ce imortalizează ea. În fotografie, uitãm ușor acest aspect. De ce? Camera este cunoscută ca fiind cea mai descriptivă formă de realizare a unei imagini.

Ansel Adams povesteşte de ce a decis să realizeze faimoasa imagine "Moonrise, Hernandez, New Mexico" cu un cer extrem de întunecat: eram atunci foarte emoționat și am avut sentimentul că luna reală luminează în interiorul meu. Oamenii m-au întrebat de ce cerul este atât de întunecat, gândindu-se exact la luna plină care luminează cerul real. Dar cerul întunecat reprezintă modul în care am simțit eu atmosfera în acel moment".

Ansel Adams - "Moonrise, Hernandez, New Mexico"

Sã auzim numai de bine.