"Poiana
cu schit" sau "Poiana cu statui". Un monument istoric foarte vechi, de
la sfârşituil sec.XIV, o expoziţie în aer liber cu treizeci de
sculpturi (intre 10 si 54 to) şi o rezervaţie floricolă cu specii rare
de plante. O nestematã neşlefuitã. Alţii ar fi pus-o în valoare… Noi ne
bucurãm cã încã… rezistã şi o zãrim printre ierburi, lãstare şi stejari
seculari. Sunt sigur cã, în anul 2120, un explorator chinez, mai curios,
va face o mare descoperire în pãdurea Boroseşti, la 20 de km de oraşul
Iaşi. Alte detalii în Ziarul de Iasi.
Astăzi
după-amiază am avut parte de o experienţă cruntă. O plimbare prin
Copou. Da, n-am greşit! O plimbare prin Copul nostru cel de toate
zilele. Şi nu pe o distanţă foarte mare. Doar de la poarta de sus a
Grădinii Copou, prin Grădină, spre Teiul lui Bãdia şi mai apoi la vale
până la Universitate. Iar când ne-am urcat în maşină, ne-am făcut cruce
şi am răsuflat uşuraţi.
Mi-a
venit în minte atunci o epigramă a lui Constantin Iuraşcu-Tataia apropo
de Logica faptelor prin care tocmai trecuserăm (slalom printre bănci
murdare, copaci suprapopulaţi şi urme de excremente, fără a mai pune la
socoteală corul asurzitor si sinistru, care ne insotea sau activitatea
laborioasă de "frecare" a hainelor pătate de muniţia pogorâtă din...
ceruri.
“Un comentariu îndrăznesc, În cazul că mi se permite: Toţi papagalii reuşesc Umblând cu ciorile vopsite.”
Iar
gândul m-a dus la cei care sunt răspunzători de... atmosfera de astăzi
din Copou şi în primul rând la ... Primarul ales al oraşului.
Şi atunci i-am condamnat pe toţi la... repetiţie...
Să
stea o zi întreagă cu căştile la urechi, obligaţi fiind să asculte şi
mai apoi să răspundă la o întrebare obsedantă..."Cum se numeşte Pomul
care face ciori?"