Rolul tãu în viaţă

Spuneam cândva, într-o discuţie cu o persoană apropiată, părerea mea legată de satisfacţiile pe care le ai în viaţă. Eu cred că cea mai mare satisfacţie o ai atunci când faci ceva pentru altcineva. Pentru familia ta, pentru prietenii tăi, pentru comunitatea în care trăieşti... Desigur, fiecare din noi vede viaţa în felul lui.

Geniul îl primeşti -  nu eşti geniu

 
Dar aşa cum sunt de acord cu teza care spune că geniul" îl primeşti  şi nu că... eşti geniu" (vezi AICI), tot aşa cred că "niciodată nu primeşti bani sau faimã pentru ego-ul tău (pentru calităţile tale personale)".

Niciodată nu primeşti bani sau faimã pentru ego-ul tău

Dacă eşti înzestrat cu calităţi de leader şi ajungi într-o astfel de posturã, asta nu ţi se datorează ţie personal ci acesta este un rol/o îndatorire care îţi este oferită pentru a realiza ceva.

Viziunea pe care o ai asupra vieţii determină totul în viitorul tău, îţi determină relaţiile şi nivelul de încredere. Comportamentul nostru este în consecinţă şi determinã ceea ce devenim în viaţă.

Am regăsit în filmul de mai jos câteva din ideile de mai sus, dar şi altele câteva.

Voi face câteva comentarii personale legate de acestea în relaţie cu pasiunea pentru fotografie.

Majoritatea oamenilor cred că viaţa bună înseamnă: * să arătăm bine; * să ne simţim bine; * să avem cât mai mult. De fapt, esenţa vieţii este a fi bun şi a face bine.

Când faci o fotografie pui în ea energie pe care o transmiţi privitorului. Şi aşa cum cuvintele duc cu ele energie, o fotografie transmite ceva. Ca şi cuvântul, o fotografie te poate face să plângi  sau să râzi, te face fericit sau te poate pune pe gânduri. O fotografie o faci pentru ca să o arăţi. Aici intervine rolul de leader pe care îl primeşti.

Vrei să transmiţi ceva de la tine,  ceva ce ai văzut tu, ce ai înţeles tu. Unii sunt mai buni, reuşesc să transmită mesajul mai uşor. Alţii sunt mai lenţi şi reuşesc cu un oarecare efort. Te pregăteşti în consecinţă.

Oamenii sunt media aritmeticã a celor mai importante 5 persoane cu care se însoţesc în viaţă

"O fotografie nu o faci doar cu ajutorul camerei foto. Aduci în sprijinul tãu, în acţiunea de a fotografia, toate imaginile pe care le-ai vãzut, toate cărţile pe care le-ai citit, muzica pe care ai ascultat-o, oamenii pe care i-ai iubit sau îi iubeşti." (Ansel Adams)

Aici intervine o altă idee pe care o citesc într-un articol recomandat de Cristina Bazavan (vezi AICI).

Oamenii sunt media aritmeticã a celor mai importante 5 persoane cu care se însoţesc în viaţă. Ni se spune că luarea unor decizii este... obositoare pentru creierul nostru. Şi cum prin natura noastră suntem destul de comozi... Un al doilea lucru considerat fals (?) este acela prin care ni se sugerează mereu ideea că ne putem controla viaţa prin alegerile pe care singuri le facem. Totul este să facem alegeri potrivite. Un nou apel la propriul... EGO. Este tema favorită a numeroase workshop-uri actuale de dezvoltare personală.

Lumina bună este alături de tine

Nu vreau să lungesc postarea pentru că intru într-o zonă în care nu sunt specialist. Sper cã v-am oferit câteva teme de reflecţie. Ceea ce vreau să spun la final este că, dacã eşti pasionat de fotografie, nu esti singur. Lumina bună este alături de tine. Ca şi pentru cei "deschişi" care se pregătsc mereu urmând a primi geniul şi leadershipul în scopul de a-şi îndeplini rolul în viaţă. Hai că am glumit....nu o luaţi prea în serios.

O fotografie te poate face să plângi  sau să râzi, te face fericit sau te poate pune pe gânduri

Să auzim numai de bine.

Budapesta, Dunãrea şi cârcotaşii

Budapesta este formată de fapt din două oraşe, Buda şi Pesta. Atunci când s-a hotărât oficial numele oraşului s-a discutat şi posibilitatea de a o boteza altfel şi era foarte aproape să se cheme Pestabuda pentru că locuitorii  fiecărei părţi se considerau superiori celorlalţi, lucru care se întâmplă desigur şi astăzi.

Dunãrea la Budapesta pe înserat

Budapesta s-a format prin unificarea (1873) a trei oraşe aflate pe malurile Dunării, Buda şi Obuda (malul vestic) şi Pesta (malul estic). Cele douã pãrti ale oraşului sunt legate una de alta prin câteva poduri. Cele mai cunoscute sunt: Podul cu lanţuri, Podul Libertăţii, Podul Elisabeta, Podul Margareta şi Podul Arpad. 

Insula Margareta, Podul Margareta în prim-plan, Podul Arpad în dreapta-spate

Panorama de pe malul Dunării a fost declarată de UNESCO parte a patrimoniului universal. Există o insulă în Budapesta (insula Margareta), pe care o spalã apele  Dunării. Insula are aproximativ 2,5 kilometri lungime şi circa 500 de metri lăţime. Poartă numele  fiicei Regelui Bela al IV-lea, Margareta, care a trăit pe insulă, ca şi cãlugãriţã la o mănăstire dominicană.

Croazierã pe Dunãre la Budapesta

Dacã vrei sã vezi Budapesta dintr-o perspectivă diferită te poţi înscrie într-o croazieră. Croazierele pe Dunăre sunt, de obicei, însoţite de programe tematice (gastronomice, folclorice sau culturale). Croazierele de noapte sunt cele mai populare, dar costul este mai ridicat ca al celor de peste zi. 

Un picior al Podului cu lanţuri

Clădirea Parlamentului, aflatã pe malul fluviului, este a treia cea mai mare clădire a instituţiilor legislative din întreaga lume. Aceasta are o suprafaţă de 18.000 metri pătraţi, 691 de camere, 20 de kilometri de scări şi are o înălţime de 96 de metri. La ultima renovare a clădirii s-au folosit circa 40 de kilograme de aur.

Clãdirea Parlamentului din Budapesta

Podul cu Lanţuri este simbolul oraşului Budapesta. Ungurii spun că este cel mai frumos pod din Europa. În orice caz, este primul pod de piatră construit pe Dunăre, în aval de Viena.

Podul Margareta

Există câteva legende despre Podul cu Lanţuri. Una din ele spune că cei care au construit podul s-au sinucis pentru că şi-au dat seama că nu au suficiente materiale pentru a-l termina. Mai existã o variantă cum că sculptorul care a realizat leii şi-a pus capăt zilelor pentru că nu era mulţumit de perfecţiunea acestora. E atât de uşor să răspândeşti zvonuri. 

Podul cu lanţuri

Dar cea mai interesantă poveste spune că podul ar fi fost plasat pe Dunăre în locul potrivit pentru că arhitectul principal, un englez, să ajungă mai repede la amanta lui unguroaicã. Au şi budapestanii cârcotaşii lor, nu!?

Podul cu lanţuri - leu la una din cele douã intrãri pe pod

O poveste mult mai realistã spune un locuitor al metropolei AICI.

"La inaugurare, podul a fost ornat cu statuile a patru lei uriaşi, care păzesc cele douã intrări pe pod, Sculptorul a declarat că se sinucide dacă cineva poate găsi un cusur sculpturilor lui. Se spune că o unguroaicã în vârstã i-a reproşat că leii lui nu au limbă. Autorul a replicat: Aveţi pisică acasă? Ea are limbă şi atunci când nu i-o vedeţi. Dacă băgaţi mâna în gura leilor mei, veţi vedea că şi ei au limbă.  Totuşi, de supărare că i s-a adus acest reproş,  artistul s-a aruncat în apele Dunării“. Şi totuşi leii sunt sculptaţi în cele mai mici detalii şi seamănă cu leii de la Obeliscul Leilor din Parcul Copou din Iaşi. Povestea acestora o puteţi afla într-o altă postare AICI.   

Castelul Buda

Biserica Reformatã Calvinã

Să auzim numai de bine!