Cu G. Top din Bulgaria la Iaşi

"Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna..."

(Salut, Iaşi! (George Topîrceanu)

George Topîrceanu în 1920

Am participat zilele trecute la un eveniment, aparent banal, la care nu a fost prezentã prea multă lume. Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, ȋn parteneriat cu Asociația Pro–SMEC Moțca şi Asociația M.G. Entertrainment din Iaşi au organizat o lansare de carte ce a avut loc la Casa Memorialã George Topîrceanu de pe strada Ralet. Sunt convins cã acest eveniment ar fi meritat mai multã atenţie din partea ieșenilor.

Evenimentul de la Casa Memorialã George Topîrceanu din Iaşi

Cartea despre care vorbesc este traducerea în limba bulgarã a cărţii lui George Topîrceanu, „Memoriile unui prizonier român în Bulgaria”. Vreau sã spun câteva cuvinte despre autorul traducerii, un păşcănean de-al nostru, domnul Corneliu – Ionel Ciubotaru. Domnul Ciubotaru, pe care am avut plãcerea sã îl cunosc, este un diplomat român, om de culturã, traducător al mai multor autori români în limbile bulgarã, rusã şi ucraineanã.

Consulul Corneliu – Ionel Ciubotaru

Domnia sa ne-a spus în câteva cuvinte povestea traducerii cărţii lui Topîrceanu, motivele care l-au făcut să traducã aceastã lucrare şi câteva din întâmplãrile petrecute în cei aproape 10 ani cât a durat traducerea.

Dupã cum unii poate ştiu G. Topîrceanu a fost sergent activ în Primul Rãzboi Mondial. În vara lui 1916, România a intrat în rãzboi, iar poetul mobilizat G. Topîrceanu a ajuns într-un regiment undeva pe malul Dunãrii. A urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului Mackensen şi în cinci zile de lupte a avut loc dezastrul de la Turtucaia. Au murit peste 6.000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28.000 de prizonieri: ajunşi în lagãrele din Bulgaria. Amintirile sale din război au  fost publicate în două volume (‘Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi ‘Pirin Planina, 1936).

Afişul evenimentului ce a avut loc la Sofia

Cartea tradusã de domnul Ciubotaru include lucrările „Însemnări din campanie”, „Luptele de la Turtucaia”, „Prizonieratul în Pirin-Planina”, o serie de scrisori, precum și poezia „De profundis”. A avut loc o lansare a lucrării şi la Ambasada României din Sofia,  la care au participat peste 50 de invitaţi. Editorul cărții, Daniela Ubenova, a subliniat frumusețea textului bulgar prin care tinerii bulgari pot afla astăzi despre întâmplãrile tragice petrecute în Primul Război Mondial pe teritoriul Bulgariei.

Îmi plac proiecte fotografice cu teme precum "Pe urmele lui Y... la Iaşi...". sau "Cu X... pe strãzile Iaşului. Una din propunerile mele poate aţi văzut-o deja (M.Eminescu) şi iată că evenimentul de ieri îmi prilejuieşte o întâlnire cu inteligentul G. Top. (cum îi plãcea sã se semneze). Voi face o trecere rapidã prin biografia sa insistând asupra perioadei ieşene.

George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886

Garabet Ibrăileanu îl cheamă la Iaşi în anul 1911, ca subsecretar de redacţie la Viaţa românească. În calitatea pe care o are Topîrceanu cunoaşte şi colaborează cu scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.

Sediul Revistei Viaţa Româneascã - str. V. Alecsandri

În 1912 se căsătoreşte cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu. Căsnicia i se va destrăma şi mai târziu va începe o poveste de dragoste discretă cu poeta Otilia Cazimir.

Casa memoriala Otilia Cazimir

La Iaşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat în 1916 şi urmează episodul din Bulgaria unde rãmâne pânã în 1918. Se întoarce la Iaşi.

Două, post-meridiane...

Sună lung şi monoton

Ornicul cu trei cadrane

De la Sfântul Spiridon.

"Ornicul cu trei cadrane de la Sfântul Spiridon"

În 1926 George Topîrceanu  primeşte Premiul Naţional de Poezie.

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Bolnav de cancer la ficat G. Topîrceanu pune bazele, împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revistei ”Însemnări ieşene”.

”Însemnări ieşene”(anul 1937)

 Poetul a murit în mai 1937 în casa lui Demostene Botez, din "dulcele târg", astãzi Casa memorialã "George Topîrceanu". Este înmormântat în cimitirul ”Eternitatea”, din Iaşi.

Casa memorialã "George Topîrceanu"

"Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte."


Desigur se pot spune şi fotografia multe locuri în legãturã cu perioada ieşeanã a lui G. Top. Dacã poți mai mult şi mai bine, "stimate cetitoriule", eşti invitatul meu...

Sã auzim numai de bine.

Filozofia şi fotografia ta

Gestaltismul defineşte o şcoală de filozofie germană fondată la începutul sec.XX, care stă la baza teoriilor moderne ale studiului formei. Principiile acestei filozofii au fost de la început împotriva teoriei atomizării. Atomizarea funcţiona pe principiul descompunerii şi explicării întregului (realitate sau experiență) în elemente mici (atomi). Din contră, Gestaltismul susţine că atributele întregului nu sunt deductibile din analiza părților, luate separat.

Definiția Teoriei Gestalt (conform Farhana Shams, Ph.D Scholar at University of the Punjab)

Filozofia Gestaltistã. a căutat să aducă o dimensiune umanistă studiului formei şi descrie calitățile acesteia, sensul și valoarea. Un studiu apărut în 1912 (autor Max Wertheimer) încearcă să facă o clasificare a percepţiei vizuale. Filozofia Gestaltistă a fost aplicată şi în cazul teoriei vizuale a lui Rudolf Arnheim.

Pentru cei interesaţi sau care doresc să aprofundeze această filozofie, AICI puteţi găsi un suport de curs în limba româna.

Am găsit AICI - Legile Gestalt şi iată lista lor:

• Legea Apropierii - Elementele vizuale sunt grupate în minte în concordanță cu cât de apropiate sunt una de cealaltă.
• Legea Similitudinii - Elementele similare prin formă sau conținut, tind să fie grupate.
• Legea Simetriei - Elementele simetrice sunt percepute colectiv.
• Legea Închiderii - Elementele aranjate împreună sunt văzute ca şi completare a unei forme.
• Legea Simplității - Mintea tinde către explicații vizuale simple; linii simple, curbe și forme preferate, la fel ca simetria și balansul.
• Legea Destinului Comun - Se presupune că elementele grupate se mișcă și se comportă împreună ca un tot.
• Legea Continuității - Mintea continuă tiparele vizuale dincolo de punctul lor de terminare.
• Legea Despărțirii - O figură este percepută dacã iese în evidență față de fundalul său.
• Legea Proximității - Apropierea spațială a unor elemente poate face ca mintea să le perceapă ca o colectivitate sau un întreg.

Am studiat puţin legile de bază şi am reuşit să dau pe net peste câteva exemple legate de aplicarea acestei filozofii în fotografie,  pe care le-am experimentat personal.

În final iată ce a ieşit. În general, aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, omului îi place să facă ordine în ceea ce priveşte. Doreşte să aranjeze/să ordoneze lucrurile pentru a le înţelege mai uşor. La fel face şi atunci când realizează o fotografie, la fel face şi atunci când priveşte o fotografie. Povesteam într-o postare mai veche (vezi AICI) despre tendinţa privitorului de a împărţi o imagine în figuri geometrice simple pentru a o înţege mai uşor.

Fotograful experimentat are deja în reflex această abordare şi efortul său compoziţional urmăreşte să scoată în evidenţă subiectul/mesajul pe care vrea să-l aducă în centrul atenţiei. Legat de gestaltism constat că există o serie de elemente ce trebuie avute în vedere de către fotograf:

* Evidenţierea subiectului în raport cu fundalul. Între cele două există un contrast (dat de culoare, de claritate, de luminozitate, etc), Când fundalul este foarte aglomerat sau când include multe elemente auxiliare subiectul nu iese în evidenţă. Pentru a face diferenţa apelez la bokeh, la izolarea subiectului, etc.

Gestaltism - Legea apropierii - Subiectul este în fundal, dar datoritã focalizãrii este "transferat" în prim plan

* apropierea de subiect tine de umplerea cadrului; subiectul este mult mai mare şi detaliile sunt mai clare şi poate mai numeroase

* asemănarea (a formei, a culorii - complementaritatea, a dimensiunilor), creează în mintea privitorului impresia de întreg, de unitate.

Legea închiderii - Triunghiul Kanizsa (sursa:gabrielainsuratelu_com)

Legea închiderii - anti-ordine (pasãrea pare sa-si fi pierdut capul, care râtãceste în apropiere)- asta face fotografia "altfel"

* Continuitatea în ceea ce priveşte tendinţa privitorului de a urma o cale, linie, un drum; iar aici intervin liniile directoare

Cele douã subiecte se întrec urmând o linie directoare (se "simte" tensiunea si efortul)

* sincronizarea este mişcarea a doi sau mai mulţi subiecţi în aceeaşi direcţie şi sens; şi acest element da impresia de unitate şi continuitate,

Cele douã mãicuţe merg sincronizat spre acelaşi obiectiv.

Douã elemente asemãnãtoare pot sã producã analize şi comparaţii în mintea privitorului.

Sunt multe de analizat si concluzionat, dar gata pentru azi. Succes la gestalt  şi să auzim numai de bine.


ps. gestalt = plasat; pus împreunã, formã