Omul, ciuperca atomică și fotografia

Una din maximele celebre ale lui Ansel Adams este cea în care "distribuie vina" cu privire la înţelegerea unei fotografii între cele mai importante douã persoane "prezente" permanent într-o imagine: fotograful şi privitorul.

În multe fotografii, informațiile despre oameni, evenimente şi locuri sunt explicit prezentate de către fotograf. Existã indicii şi mã refer în primul rând la fotografia documentarã - indicii vizuale clare care ne spun cine sunt oamenii, ce fac ei, unde și când a fost fãcutã fotografia.

Drumul spre casă

În alte cazuri mesajul nu rezultă în mod clar şi el trebuie dedus de către privitor. Aici intervine educaţia şi imaginaţia privitorului, care face o analizã rapidã pe baza experienţei şi valorilor proprii. Identitatea persoanelor din fotografie poate fi neclară, scopul lor poate fi necunoscut; timpul și locul pot fi dificil sau imposibil de determinat.

Chiar dacă nu ştie nimic despre regulă treimilor, despre liniile directoare sau spaţiul negativ privitorul încearcã sã identifice mesajul fotografiei. Între autorul fotografiei şi privitorul acesteia se stabileşte o legătură nedefinitã bazatã pe un "limbaj vizual". Conteazã foarte mult ca privitorul să cunoască elementele ce îi vor permite sã evalueze şi să înţeleagă mesajul imaginii. 

Linia directoare (ghidează privirea) și spațiul negativ (oferă loc de desfășurare subiectului)

Din acest punct de vedere consider cã este important "ajutorul" pe care fotograful îl dã privitorului prin titlul fotografiei sale. Acesta este un element care poate indica sau sugera ideea de la care a plecat autorul imaginii.

De multe ori privitorul se uitã la o imagine şi exclamã: "ce fotografie frumoasã!" fãrã sã analizeze prea mult compoziţia, subiectul sau mesajul. Acestea sunt evaluate mai apoi. Limitat de timp, de experientã sau propriile valori admiratorul se rezumã, uneori, la o apreciere superficialã şi trece mai departe.

Aş vrea sã dau ca exemplu o fotografie renumitã a fotografului american Robert Frank (n. 1924) cunoscutã sub numele "Hoover Dăm" realizatã în 1956 (artblart_com). La prima vedere fotografia pare destul de banalã. Mai apoi, afli titlul imaginii şi cunoscând anul când a fost realizatã analizezi compoziţia. Nu ştiu dacă cele trei imagini din standul de presã prezente în fotografie au fost "aranjate" sau nu de către autor, dar având o serie de cunoştinţe şi informaţii mesajul începe sã fie din ce în ce mai clar pentru privitor.

Robert Frank - Hoover Dam (foto: artblart_com - The Americans)

Prima fotografie prezintã o zonã sãlbaticã neafectatã de prezenţa omului din Grand Canyon, Colorado, Arizona-SUA.  Cea de-a doua reprezintã o imagine a barajului din Nevada - Hoover Dam, peste care trec maşini şi unde sunt  evidente "realizãrile"  omului. Ultima imagine are ca subiect "ciuperca atomicã", care la acea vreme (1956) era încã un simbol îngrozitor de puternic a ceea ce "era în stare" sã producă omul în lume.

Grand Canyon

Hoover Dam

Ciuperca atomicã

Într-o succesiune temporalã corectã cele trei imagini se constituie într-un mesaj clar cu privire la modul în care prezența şi activităţile omului pot "afecta" Planeta Pãmânt. Datoritã acestui mesaj fotografia lui Robert Frank este renumitã printre specialiştii în arta fotograficã. Cum am fi judecat fotografia dacã "ciuperca" s-ar fi aflat la partea de sus a standului ?"

Iar la final vine întrebarea: câţi din cei care privesc o fotografie o evalueazã în acest mod etichetâd-o mai apoi ca frumoasã, reuşită, extraordinarã, etc, etc. !? Ce spun și fac fotografii pentru a relaționa cu privitorul? Mai vorbim despre asta. Foto-Idei sunt destule...

S-auzim numai de bine!

Viena by night

Plimbarea a început la Westbahnhof (Gara de Vest a Vienei)

Viena este capitala Austriei şi este cunoscutã românilor din timpuri strãvechi. Existã o relaţie specialã a orașului cu românii datoritã Dunãrii, râul care o strãbate şi mai apoi scaldã cu valurile sale graniţa de sud a României, până la Deltã şi "marea cea mare".

Magazinele sunt pe cale să fie închise

Căderea comunismului şi mai târziu procesul de extindere a Uniunii Europene spre est au fãcut ca Viena sã ajungã în centrul Europei nu numai din punct de vedere geografic ci şi din punct de vedere politic și economic. Viena a devenit o locaţie atractivă pentru corporații internaționale şi peste 200 de companii internaţionale importante şi-au înființat sedii centrale pentru operațiunile din est.

Vitrinele te "cheamă"

New York Times este prezent si aici

Numeroşi cetăţeni ai ţărilor din Europa de Est şi Sud Est au migrat către Viena şi şi-au stabilit reşedinţa aici. Am ajuns la Viena într-o dupã-amiazã de toamnã şi pentru cã nu aveam somn am colindat pânã noaptea târziu pe strãzile comerciale din oraş, dar mai ales în zona de sud-est a Vienei, în cartierele populate de oameni veniţi din Turcia şi ţările Orientului Mijlociu. Migraţia acestora în Europa, ca şi cea a locuitorilor din China şi Asia de Sud-Est a început cu mulţi ani în urmã.

Orientalii au deschis afaceri proprii

O plimbare nu stricã nici la ceas de noapte

Ca urmare a plimbãrii, au rezultat o serie de fotografii de noapte pe care le vedeţi în cuprinsul postãrii. La acestea vreau sã adaug o serie de idei ce mi-au venit pe parcurs cu privire la fotografiile realizate dupã lãsarea întunericului în Viena.

Noaptea, curãtenia lasã de dorit la Viena

1. E bine să ai la tine un "parasolar" pentru a proteja obiectivul de razele de luminã parazite prezente din "abundenţă" pe strãzile vieneze.

2. E important sã ai cu tine un trepied, dar nu e obligatoriu. Vei gãsi suficienţi "suporţi" pe care să-ţi sprijini cameră dacă vrei sã foloseşti timpi mai îndelungaţi de expunere.

Am dat peste un sex-shop

3. Nu-i lipsit de sens să ai la tine un blitz. Îl poţi folosi ca "sã umpli" o suprafaţă importantã care nu este suficient iluminatã de lumină ambientalã.

4. Deşi luminã este din belşug pe strãzile Vienei e bine sã ai cu tine un obiectiv cât mai luminos.

Am trecut pe lângã baruri

5. Oameni pe stradã nu sunt foarte mulţi, dar totuşi sunt şi e de preferat sã încerci sã nu-i deranjezi. Mai ales în zonele acestea, mai periferice. Sunt unii "adormiţi" de mirosuri şi prize, iar alţii îmbătaţi de licori mai puţin uzuale.

Am gãsit si un magazin specializat pe echipamente foto

6. În ceea ce priveşte compoziţia lucrurile stau la fel noaptea ca şi ziua. În plus trebuie să ai în vedere o serie de elemente luminoase care îţi oferã oportunităţi în ceea ce priveşte reflexiile, siluetele şi umbrele.

I-am invidiat pe vienezi pentru ceea ce aveau sã asculte si sã vadã

 

Strada dualã