marți, 26 noiembrie 2019

Subiect foto: Biserica bulgară de fier - Istanbul

Biserica Sfântul Ştefan a fost ridicată în secolul al 19-lea de comunitatea bulgară din Istanbul, pe locul unei biserici de lemn distruse într-un incendiu.
Clădirea a fost realizată din secţiuni metalice prefabricate, aduse din Austria. Greutatea totală a segmentelor este de 500 de tone. De aceea este cunoscută şi sub numele de Biserica bulgară de Fier.
Biserica este bogat ornamentată fiind construită sub formă de cruce, cu trei domuri. Altarul este îndreptat spre Cornul de Aur şi are o clopotniţă cu o înălţime de 40 de metri, cu 6 clopote turnate în Yaroslavl (Rusia). Acestea se afla deasupra pronaosului.

Citesc pe net că biserica Sfântul Ştefan a fost produsul unui experiment al secolului XIX în care se executau biserici din fier, făcute din prefabricate. Britanicii, care au inventat fierul ondulat în 1829, au fabricat biserici de fier mobile, care puteau fi trimise în coloniile îndepărtate precum cele din Australia. Inginerul francez Gustave Eiffel, proiectantul celebrului Tour Eiffel, a făcut design-ul pentru o serie de clădiri şi câteva biserici care au fost trimise în Filipine şi Peru. Şi hotelul Traian din Iaşi este construit tot pe o structură metalică. În zilele noastre, biserica Sf. Ştefan este una dintre puţinele biserici de fier, prefabricate, care mai există în lume.













luni, 25 noiembrie 2019

Subiect foto: Istanbul - Muzeul Inocentei

Ideea de a crea un muzeu al cărții nu i-a venit lui Orhan Pamuk în timp ce scria romanul. Ani de zile, a colindat anticariatele, a găsit obiecte, le  descria şi în şi încet-încet aveau să se nască doua “operă” cu acelaşi autor: Cartea “Muzeul Inocenţei” şi  obiectivul “Muzeul Inocentei” din Istanbul, strada Cuckurkuma. Pornind de la un obiect găsit în anticariat, dezvolta o scenă și îl făcea pe Kemal “personajul principal” să-l păstreze. Fiecare dintre obiectele de aici este legat de o stare, de un moment al cărții, de o emoție. Sunt „obiectele reale ale unei ficțiuni“, spune autorul, scriitorul turc Orhan Pamuk, câştigător al premiului Nobel în anul 2006. Operele sale au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări. Încă nu am citit cartea, dar m-am bucurat de cealaltă “operã” a lui Pamuk, “muzeul inocentei”. Este singurul muzeu al unei cărți și a primit în anul 2014, la doi ani după deschidere, premiul pentru cel mai bun muzeu European al anului. Este un  obiectiv multimedia, care include, alături de obiecte, multe fotografii, filme, sunete, lumini, umbre şi culori care creează momente deosebite. Pe lângă poveste, Pamuk reușește să te transporte în atmosfera oraşului Istanbul din anii 1970-1980, totul având puterea de a recrea realitatea acelor ani. Nu este greu că stând în faţa unei ferestre, la care flutura perdeaua şi din spatele căreia se aude freamătul mării, să ţi-l imaginezi pe Kemal aşteptându-şi iubita, în casa de pe malul Mării Marmara. O realizare deosebită pe care merită să o vezi…