Cuvântul siluetã derivã de la numele lui Étienne de Silhouette, fost ministru francez de finanţe, care, în 1759, a fost forţat de criza creditelor Franei în timpul Războiului de şapte ani să impună solicitări economice grave asupra poporului francez, în special a celor bogaţi. Din cauza deciziilor lor de austeritate ale lui Silhouette, numele sau a devenit sinonim cu orice lucru făcut ieftin şi astfel au ajuns celebre aceste portrete-siluetã. Înainte de apariţia fotografiei, erau cunoscute portretele-siluetă tăiate în hârtie neagră, acesta fiind cel mai ieftin mod de a înregistra aspectul persoanei. Mai multe detalii AICI.
 |
| Portret-siluetã - sec.18 |
De-a lungul timpului am notat câteva idei, legate de fotografiile cu siluete, pe care le puteţi citi mai jos.
Pntru a avea o siluetă în imagine expunerea trebuie făcută astfel ca să nu existe nici un detaliu al subiectului. Se face o subexpunere a acestuia, iar pentru fundal avem o supraexpunere. S-a constatat că,pentru a avea silueta ideală, raportul de iluminare trebuie să fie de 16: 1 sau maimare.(gradul de iluminare al fundalului raportat la iluminarea subiectului-siluetă). Dacă gradul de iluminare este 8:1 saumaimare avem de a face cu fotografii în cheie joasă (low key). În acest caz apar detalii ale subiectului. Sigur, putini sunt cei care stau sã calculeze rapoartele de mai sus, dar poti avea fotografii faine, cu siluete, exersând des la lãsarea serii.
Voi exemplifica modalitãtile prin care se pot realiza astfel de cadre, ajutându-mã de fotografii personale.
- Subiectul are sursa de lumină în fundal. Sursa o reprezintă soarele (la răsărit sau la apus).
 |
| Siluetã cu soarele la apus în fundal |
- Subiectul-siluetă are sursa de lumină din fundal o reprezintă lumina artificială.
 |
| Sursã de luminã artificialã în fundal |
- Subiectul-siluetă se află în umbră. Sursa de lumină din fundal este naturală.
 |
| Silueta în umbrã |
- Silueta încadrează subiectul - fotografia de tip framing (ramã).
Recomandarea pentru imaginile cu siluete este fotografierea pe Manual şi iată câteva setări uzuale:
- diafragma la f8 sau mai mare (f mai mic);
- viteza de declanşare 1/125 pentru subiect static şi din ce în ce mai mare, chiar şi peste 1/250 pentru subiect în mişcare;
- valoarea ISO cât mai scăzută (creşterea valorii poate duce la mărirea zgomotului de fond, pe subiectul negru apar puncte divers colorate).
În general evaluarea se face în modul central-spot [o] în zona mai luminoasă, iar apoi se recompune imaginea în funcţie de subiect cu declanşatorul apăsat până la jumătate.
Mult succes la fotografiat şi să auzim numai de bine.
