Omul, ciuperca atomică și fotografia

Una din maximele celebre ale lui Ansel Adams este cea în care "distribuie vina" cu privire la înţelegerea unei fotografii între cele mai importante douã persoane "prezente" permanent într-o imagine: fotograful şi privitorul.

În multe fotografii, informațiile despre oameni, evenimente şi locuri sunt explicit prezentate de către fotograf. Existã indicii şi mã refer în primul rând la fotografia documentarã - indicii vizuale clare care ne spun cine sunt oamenii, ce fac ei, unde și când a fost fãcutã fotografia.

Drumul spre casă

În alte cazuri mesajul nu rezultă în mod clar şi el trebuie dedus de către privitor. Aici intervine educaţia şi imaginaţia privitorului, care face o analizã rapidã pe baza experienţei şi valorilor proprii. Identitatea persoanelor din fotografie poate fi neclară, scopul lor poate fi necunoscut; timpul și locul pot fi dificil sau imposibil de determinat.

Chiar dacă nu ştie nimic despre regulă treimilor, despre liniile directoare sau spaţiul negativ privitorul încearcã sã identifice mesajul fotografiei. Între autorul fotografiei şi privitorul acesteia se stabileşte o legătură nedefinitã bazatã pe un "limbaj vizual". Conteazã foarte mult ca privitorul să cunoască elementele ce îi vor permite sã evalueze şi să înţeleagă mesajul imaginii. 

Linia directoare (ghidează privirea) și spațiul negativ (oferă loc de desfășurare subiectului)

Din acest punct de vedere consider cã este important "ajutorul" pe care fotograful îl dã privitorului prin titlul fotografiei sale. Acesta este un element care poate indica sau sugera ideea de la care a plecat autorul imaginii.

De multe ori privitorul se uitã la o imagine şi exclamã: "ce fotografie frumoasã!" fãrã sã analizeze prea mult compoziţia, subiectul sau mesajul. Acestea sunt evaluate mai apoi. Limitat de timp, de experientã sau propriile valori admiratorul se rezumã, uneori, la o apreciere superficialã şi trece mai departe.

Aş vrea sã dau ca exemplu o fotografie renumitã a fotografului american Robert Frank (n. 1924) cunoscutã sub numele "Hoover Dăm" realizatã în 1956 (artblart_com). La prima vedere fotografia pare destul de banalã. Mai apoi, afli titlul imaginii şi cunoscând anul când a fost realizatã analizezi compoziţia. Nu ştiu dacă cele trei imagini din standul de presã prezente în fotografie au fost "aranjate" sau nu de către autor, dar având o serie de cunoştinţe şi informaţii mesajul începe sã fie din ce în ce mai clar pentru privitor.

Robert Frank - Hoover Dam (foto: artblart_com - The Americans)

Prima fotografie prezintã o zonã sãlbaticã neafectatã de prezenţa omului din Grand Canyon, Colorado, Arizona-SUA.  Cea de-a doua reprezintã o imagine a barajului din Nevada - Hoover Dam, peste care trec maşini şi unde sunt  evidente "realizãrile"  omului. Ultima imagine are ca subiect "ciuperca atomicã", care la acea vreme (1956) era încã un simbol îngrozitor de puternic a ceea ce "era în stare" sã producă omul în lume.

Grand Canyon

Hoover Dam

Ciuperca atomicã

Într-o succesiune temporalã corectã cele trei imagini se constituie într-un mesaj clar cu privire la modul în care prezența şi activităţile omului pot "afecta" Planeta Pãmânt. Datoritã acestui mesaj fotografia lui Robert Frank este renumitã printre specialiştii în arta fotograficã. Cum am fi judecat fotografia dacã "ciuperca" s-ar fi aflat la partea de sus a standului ?"

Iar la final vine întrebarea: câţi din cei care privesc o fotografie o evalueazã în acest mod etichetâd-o mai apoi ca frumoasã, reuşită, extraordinarã, etc, etc. !? Ce spun și fac fotografii pentru a relaționa cu privitorul? Mai vorbim despre asta. Foto-Idei sunt destule...

S-auzim numai de bine!

Sezonul pãlãriilor...

Toamna în Grădina Copou

"Cât eşti tânăr, cum se ştie,

Te remarci prin pălărie.

Apoi, dubii nu încap,

Te remarci doar de ai cap!"

( catren de Gheorghe Culicovschi)

Se spune cã în peşterile rupestre ale neoliticului apar desene reprezentând oameni cu pãlãrii. Aproape toate civilizaţiile antichităţii amintesc despre acest accesoriu vestimentar, pãlãria. În Roma Antică, participanţii la ritualurile religioase îşi acopereau capul pentru a atrage atenţia zeilor şi pentru a proteja corpul de forţele răului. În perioada Evului Mediu, pãlãriile au devenit, exclusiv, apanajul clasei conducãtoare, lucru care s-a perpetuat şi mai apoi în societatea capitalistã. Aşa au considerat şi comuniştii, care pentru a deosebi clasa muncitoare au introdus, băştile şi şepcile.

Pălăria a purtat diverse denumiri şi era confecţionată din materiale diverse. Au fost nume ca: melon, joben, pãlãrie-lighean, fedora, sombrero, pălărie cu bor mare sau mic, Panama, pãlãrie western (bowler, Stetson!), pãlãrie de paie, clop, etc. La fel si cu materialele: pai, bambus, cânepã, bumbac, fetru, din pene, cu pene, etc, etc. Pãlãria a devenit în secolele XX şi XXI un accesoriu firesc şi "la modã". Iar unii creatori ... vor să surprindă prin imaginație. (foto(3): stirileprotv)

Știați că în România,  la Crişeni - Judeţul Harghita existã singurul muzeu al pãlãriilor de paie din țarã. Aici se aflã cea mai mare pălărie de paie din lume, cu un diametru de 2(doi) metri şi cu o greutate de 2,5 kilograme. Prima fabrică românească de pălării a fost înființată în 1896 la Săliștea Sibiuluide cãtre familia Dãdârlat.

Mi s-a pãrut fain un proiect fotografic în care sã surprinzi oameni de toate vârstele purtând acest accesoriu vestimentar. Fiecare în felul sãu. Pe o ureche, pe ceafã, pe frunte, cu pãr sau... fãrã, indiferent de stilul în care o porţi, pãlãria poate să-ţi ofere o personalitate aparte. Iar expresia și trãsãturile feţei sunt adesea surprinzătoare.

Statuia lui Lăpușneanu veghează

Așteptând tramvaiul

La joacă

Teatrul "Masca" și "O scrisoare pierdută"... undeva în Păcurari

E soare și musai trebuie să trimiți un mesaj

Funny photo project

Ideea unui astfel de proiect fotografic este de a fotografia lucruri nostime în activitatea ta curentã zilnicã. Iatã mai jos câteva fotografii personale cu care am participat la o prezentare pe aceastã temã realizatã de Adrian Purice, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. 

Mai jos am adunat alte câteva idei de proiecte având ca temã subiecte haioase:

• The Shadow Project
• Maddie On Things
• Project With Condoms
• Dear Photograph 
• Noah K. Everyday (vezi filmul de mai jos)

Invită-ţi geniul la cină

Atât grecii cât și romanii credeau într-un zeu al creativitãții. Era un fel de înger pãzitor care te veghea și funcție de entuziasmul și energia cu care abordai anumite probleme ce țineau de imaginație și creativitate te ajuta chiar să  le pui în practică și îti ordona gândurile. Romanii au botezat acest înger păzitor - geniu, iar credinta lor era că o persoană foarte "înzestrată" NU ESTE un geniu ci ARE un geniu.

Cu alte cuvinte, atunci când ai dispoziția necesarã și ești pregãtit poți... să-ți inviți geniul la cinã !

O construcție psihologicã înțeleaptã, spune Elizabeth Gilbert. "Ideea unui geniu exterior îl ajutã pe artist sã-și țina in frâu orgoliul să se ferească de a-și asuma fie meritul deplin, fie vina absolută pentru rezultatul muncii sale. Altfel spus, dacă ai succes, trebuie să-i multumesti geniului tău pentru ajutor, ceea ce te apără de narcisismul total. Iar dacă dai gres, vina nu-ți aparține în întregime. Poți să spui: <Hei, nu te uita la mine - geniul meu nu s-a arătat azi>. Oricum ar fi, sinele vulnerabil al creatorului este protejat. Protejat de influența corupătoare a laudelor. Protejat de efectele corozive ale rușinii."

Mai multe despre acest mod de a vedea lucrurile, despre creativitate, despre succes și... geniu puteți afla urmărind filmulețul de mai jos cu prelegerea pe care Elizabeth Gilbert a tinut-o in cadrul evenimentelor TED Talks (filmul este tradus in limba românã.)

Ești pasionat de fotografie!? Învață, fotografiază, imită, fotografiază, pregătește-te, fotografiază, iar atunci când ai dispoziția necesară treci la masă căci ai musafiri... Poftă bună cãci la cinã urmeazã o sedintã foto cu geniul! Si vei face Big Picture ! S-auzim numai de bine !

Iașul vãzut de sus

M-am gândit cã un proiect fain de promovare a oraşului Iaşi ar fi realizarea unei expoziţii itinerante de fotografii cu imagini panoramice realizate din câteva puncte de belvedere ale oraşului. Şi iatã ce propun.

• Cupola Bibliotecii "Mihai Eminescu" - clãdirea fostei Fundaţii Ferdinand

Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” este o clădire monumentală situată în Piața Mihai Eminescu  din Iaşi. Clădirea a fost construită în stil neoclasic între anii 1930-1934. În cupola BCU sunt amenajate spaţii pentru galerii de artã şi de aici se poate vedea Piaţa Eminescu şi împrejurimile bibliotecii spre Dealul Copoului şi Pãcurari.

Imagine din Cupola BCU spre zona de E a orasului - Piata M.Eminescu -B-dul Independentei - anul 2016

Imagine din Cupola BCU spre zona de NE a orasului - anul 2016

• Etajul XIII al Hotelului Unirea din Piaţa Unirii

Hotelul a fost construit în anii '60, iar de la etajul al XIII-lea vizitatorul are o imagine panoramicã în zona centralã a Iaşului pânã spre Catedrala Metropolitanã şi Palatul Culturii, dar şi spre Copou şi cartierele din estul, sudul şi vestul oraşului.

Imagine din Hotelul Unirea spre Piata Independentei - anul 2001

Imagine din Hotelul Unirea spre zona de Nord - cartierul Copou

Imagine din Hotelul Unirea spre zona centrală a orasului - anul 2001

• Turnul Mãnãstirii Golia

Turnul Goliei are o înălțime de 30 metri. Clãdirea are o bazã pătrată cu lături de 5 metri, un parter, două caturi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și terase. Pentru a ajunge pe terasã, cel care dorește să vadã panoramă a orașului trebuie să urce 120 de trepte. turnul este unul dintre simbolurile oraşului Iași.

Imagine din Turnul Golia spre strada Cuza Vodă

Imagine din Turnul Golia spre zona de SE a orasului - fosta Zonă Industrială

• Turnul cu ceas de la Palatul Culturii

Clãdirea Palatului Culturii din Iași a fost construitã între anii 1905 şi 1925 şi este ultima clădire din lume construită în stil neogotic.  Turnul cu ceas (carillon) atinge o înălţime de 55 metri

Imagine din turnul Palatului Culturii spre zona de SV a orasului (Mircea cel Bătrân- Alexandru cel Bun) - anul 2000

Imagine din turnul Palatului Culturii spre zona centrală a orasului (Stefan cel Mare - Piata Unirii) - anul 2000

Sã auzim numai de bine!

Huțulca, afacerea și fotografia. Vatra Moldoviței.

Panorama Vatra Moldoviței

Am revãzut acum ceva timp o zonã frumoasã a Bucovinei pe care am îndrãgit-o încă din studenție şi pe care o revãd şi fotografiez din când în când. Este vorba de comună Vatra Moldoviţei cunoscutã mai simplu sub denumirea Moldoviţa pentru cã aici se aflã Mãnãstirea Moldoviţa cunoscut monument UNESCO. Originea aşezământului bisericesc nu este foarte bine cunoscutã. 

Turla bisericii mănăstirii lui Petru Rareș

Ruinele mănăstirii vechi

Cert este cã în zonã existã ruinele unei biserici mai vechi despre care se cunoaşte că exista pe vremea lui Alexandru cel Bun, iar  actuala a bisericã şi zidurile mãnãstirii sunt realizate în vremea domniei voievodului Petru Rareş în anul 1532. Mãnãstirea meritã vizitatã pentru cã are o frumuseţe aparte, deosebitã de a celorlalte mãnãstiri din zona Bucovinei.

Dar nu despre mãnãstire vreau sã povestesc aici. Am fãcut în una din zile o plimbare cu "mocăniţa", trenul care merge pe linie cu ecartament îngust de 760 mm şi este tractat de o locomotivã cu gabarit mai mic ce funcţionează cu abur. Micuța mașinărie a fost botezată <Huțulca>

Huțulca, mon amour

Mașinăria este produsă la Munchen în Germania în 1917

 Zona este cunoscutã pentru exploatãrile forestiere, iar în vremea Imperiului Austro-Ungar s-a construit aici o reţea de căi ferate înguste forestiere pe care era coborât lemnul de la munte.

Conform website-ului administratorului la ora actuală linia are 10,5km.

În perioada în care am fost la Moldoviţa linia era funcţională pânã în Argel. Am gãsit pe net informaţia că în ultima vreme punctul de întoarcere este localitatea Râşca.

Imagini pe traseu

Mocănița trece printre curțile huțulilor

Printre grădini

Popas - toată lumea fotografiază

Copii se bucură - trece Huțulca

La capăt de linie

Cãlãtoria este frumoasã, iar vara şi în iernile cu zãpadã peisajele de pe traseu aşteaptă sã fie fotografiate.

Pe traseu "se întâmplã" diverse evenimente, iar viteza mocăniţei este scãzutã şi ai timp sã te dai jos, sã mulgi o vacã şi să te urci înapoi cu lapte proaspãt. Poţi sã "pui de-o afacere" cum s-ar zice!

În ceea ce priveşte fotografia, întreaga zonã oferã numeroase subiecte şi oportunităţi deosebite. Şi mã gândesc la

• peisajele ,frumoase
• arhitectura tradiţională,
• obiectivele turistice (ruine, mănăstire, muzeu, carieră piatră Ciumârna, etc)
• oameni, ocupaţii, obiceiuri
• mocăniţa, drumul ei şi evenimentele de pe traseu dar şi altele.

Am inclus în text o serie de fotografii personale realizate cu ocazia vizitelor pe care le-am făcut în ultimii ani în zona Vatra Moldoviţei.

Ne întoarcem

La întoarcere alimentăm cu apă din pârâul ce curge pe lângă linia ferată

Cu regret, dar călătoria se apropie de final