joi, 25 mai 2017

Morala şi fotografia

O fotografie pe care am postat-o acum douã zile pe blogul HAI... în oraş şi pe Facebook a generat câteva semne de întrebare şi discuţii pătimaşe. Fotografia reprezintă un cadru dintr-o poveste tristã a unui tânãr care a dorit sã se sinucidã aruncându-se de la etajul 13 al Hotelului Unirea din Iaşi. Povestea a avut un final, sã-i spunem fericit, pentru că tânãrul a fost convins în cele din urmã să renunţe la gestul său extrem.

Iaşi, Piaţa Unirii - Evenimente la înãlţime


Finalul unei sinucideri eşuate (fotografia în cauzã) - blogul FOTO-IDEEA
Finalul unei sinucideri eşuate (fotografia în cauzã)

În imagine apare o parte din statuia lui AL.I.Cuza din PIaţa Unirii din Iaşi încadrata de două personaje aflate pe terasa de la et.13 a Hotelului Unirea. Unul este tânărul în cauză, care fumează, iar al doilea este negociatorul, cel care a reuşit să-l deturneze pe eroul nostru de la gândurile sale.

La început am ezitat şi nu eram hotãrât să postez fotografia sau nu. Mi s-ar fi părut o impietate să arãt imaginea dacă tânărul şi-ar fi dus până la capăt gândul sinucigaş. Dar având în vedere finalul şi oportunitatea pe care mi-o oferã cazul în sine, din punct de vedere fotografic, am decis să expun totuşi imaginile pe care le-am făcut.

Acest moment mi-a adus în minte alte câteva întâmplări tragice despre care am citit şi care au marcat viaţa autorilor lor. Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă fotografia lui Kevin Carter – Struggling Girl, realizată în 1993 în Sudan.

Struggling Girl, Sudan, 1993 by Kevin Carter
Struggling Girl, Sudan, 1993 by Kevin Carter (lomography[.]com)

Este una dintre cele mai celebre fotografii din lume. Kevin Carter a primit un premiu Pulitzer pentru ea dar, la vremea aceea, a stârnit şi o mare controversă.

Întrebarea care s-a pus era: de ce fotograful nu a sărit în ajutorul fetiţei pândite de vultur în loc să pună mâna pe aparat şi să fotografieze. Un an mai târziu, în 1994, Kevin Carter se sinucidea chinuit de amintiri şi atmosfera creată în jurul imaginii. Episodul a devenit de atunci legendã. Fetiţa din fotografie a fost considerată de toată lumea moartă, iar sinuciderea lui Carter a fost pusă pe seama remuşcărilor.

Însã, o investigaţie a cotidianului spaniol El Mundo a dezvăluit mulţi ani mai târziu cã lucrurile au fost diferite faţă de legenda care s-a creat în jurul fotografiei. Iar fetiţa, care de fapt era băiat, a supravieţuit foametei din 1993.

Aflat în Sudan într-o misiune ONU ce distribuia mâncare pe calea aerului, Kevin Carter va face fotografia vieții lui. În decursul anilor a fotografiat multe evenimente violente (execuții sumare pe străzi, arderi de viu, crime violente, etc) nimic nu-l va tulbura mai tare decât copilul epuizat și înfometat ce pare să-şi trăiască ultimele clipe de viaţă sub privirea hămesită a unui vultur gata să apuce prada. Kevin a povestit mai târziu cã a așteptat 20 de minute, a declanşat, iar în final a alungat pasărea și s-a retras la umbrã pentru a fuma o țigara. El însuși tatăl unei fetițe de 2 ani, Kevin Carter a fost ireversibil marcat de comentariile şi ameninţările primite pentru fotografia sa. Pentru că şi el era de acord cu faptul că nimic nu justifica lacrimile și suferința unui copil.

Episoade care să facă trimitere la modul în care reacţionează un fotograf în astfel de situaţii au mai existat şi probabil vor mai exista. Ba chiar am constatat că în ultima vreme, la concursuri importante, sunt premiate fotografii în care autorul mai întâi fotografiază şi mai apoi, eventual, are grijă de răniţi, de flămânzi sau alţi subiecţi prigoniţi într-un fel sau altul.

Mai multe pe acest subiect si despre Kevin Carter puteti gãsi AICI. Analize ale fenomenului "atrocitatea de a prezenta atrocitatea" pot fi gãsite în multe locuri pe Internet (ex: AICI)

Kevin Carter
Kevin Carter (sursa foto)

Revenind la fotografia mea pot spune că m-am gândit, încă de când am făcut-o, la modul în care o pot utiliza. Desigur nu aveam, eu personal, cum sã intervin în evenimentul la care asistam. Dacă finalul era tragic în mod sigur nu vedea nimeni imaginile niciodată. Am aşteptat să văd ce se întâmplă şi pentru că finalul a fost într-un anume fel... fericit, am postat-o.
Am remarcat comentariul pozitiv al Otiliei Bălinişteanu o ziaristã şi o scriitoare remarcabilă pe care o apreciez şi căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

"Este cea mai relevantă imagine a situației de azi. Mă tot uit, e un reportaj în sine fotografia asta. Zice tot." O apreciere din partea Otiliei Bălinişteanu, un excelent "fotograf cu vorbele", constituie un "pansament" pentru sufletul oricărui pasionat de camera foto.

În ceea ce priveşte viitorul, să fim... etici  şi sigur o să dea Domnul să auzim numai de bine.


miercuri, 24 mai 2017

Fotografia pe-un picior... de plai

A făcut vâlvă acum ceva vreme un personaj interesant indigen de-al nost' a cărui ocupaţie de bază este păstoritul. A apărut în presa online şi offline , a apărut şi pe "sticlă", şi-a deschis şi un canal pe youtube cu câteva sute de membri, are cont pe Facebook. Promovare în toată regula. Omul vrea să-şi vândă mioarele şi numele sãu a devenit deja un brand. În diverse filmuleţe sunt prezentate oile, mieii şi berbecii din turma pãstorului nostru din Bistriţa, având un nume "de revistă": Onea Fany. Poţi vedea fotografii frumoase cu "modelele patrupede" şi peisaje faine, ba poţi afla chiar câte ceva şi despre cânii şi mãgarii lui Onea. Totul pe melodii populare autohtone, frumoase şi ritmate. (ex:AICI)


Undeva pe un câmp în judeţul Iaşi - blog FOTO-IDEEA
Undeva pe un câmp în judeţul Iaşi


Mi s-a părut interesantă ideea unui foto-proiect având ca tema viaţa păstorilor, oieritul şi transhumanţa cu tot ceea ce implică această activitate.

O dupã-amiazã cãlduroasã - blog FOTO-IDEEA
Vatra Moldoviţei - O dupã-amiazã cãlduroasã


Potenţialul este imens. Poţi să ai în vedere oamenii cu obiceiurile lor şi locurile, activităţile de bazã, dar şi cele conexe. Şi poti intra în cele mai mici detalii. Fotografiile vor fi, cu siguranţã, valoroase, cel puţin din punct de vedere documentar.

Nu am planificat încă nimic, dar am căutat şi am inserat aici câteva fotografii personale ce pot face parte dintr-un astfel de proiect.

Stâna dupã-amiazã - blog FOTO-IDEEA
Stâna într-o dupã-amiazã (jud. IS)


Ţin minte cã acum câţiva ani, în 2013 cred, a fost iniţiat un proiect special cu tema "Transhumanţa în Munţii Carpaţi". Proiectul a refăcut traseul transhumanței păstorilor de-a lungul lanțului Carpatic pe o distanţă de circa 1400 de kilometri. Totul a durat 100 de zile şi au fost traversate cinci țări începând cu România, și continuând cu Ucraina, Polonia, Slovacia și Republica Cehă. Pe traseu s-au desfăşurat o serie de evenimente culturale cu specific pastoral.

Mai multe detalii se găsesc pe site-ul oficial al proiectului AICI sau în presa online (de ex:AICI

La umbra pãdurii - blog FOTO-IDEEA
Pãltinoasa (SV) - La umbra pãdurii


Şi ca să închei într-o notă veselã iată câteva glume pe acelaşi subiect.

***
Q: Cum se cheamă un cioban căruia lupul i-a mâncat o oaie?
A: Oaierless.

***
Se întâlnesc doi ciobani, unul dintre ei spuse: 
- Ce mai face fratele tău, Ioane? 
- A murit într-un accident de avion! 
- Cum mă? Era pilot? 
- Nu! - Era pasager? 
- Da!? Era pe aeroport şi a dat avionul peste el? 
- Nu! 
- Atunci cum naiba a murit? 
- Era cu oile pe câmp şi se uita după un avion şi nu a văzut groapa din spatele lui...

***
O blondă care s-a săturat să râdă toată lumea de ea se vopseşte brunetă, îşi schimbă numele şi pleacă din oraş. Pe drum vede un cioban cu o turmă de oi. Ce se gândeşte ea: toată viaţa lumea a făcut mişto de mine, ia să fac şi eu mişto de alţii, cã acum nu mai sunt blondă şi nu mă ştie nimeni. Zis şi făcut. Coboară din maşină şi se duce la cioban. 
- Bade, dacă-ţi spun aşa dintr-o privire câte oi ai în turmă, îmi dai o oaie? 
- Da, fata tatii. 
Blonda se uită de jur împrejur şi spune:
- 201
- Da fata tatii, înţelegerea-i înţelegere, alege-ţi o oaie şi a ta să fie. Zis şi făcut. Blonda veselă alege animalul, se urcă în maşină, dar când să plece îi bate ciobanul îm geam: 
- Fata tatii, dacă îţi spun ce culoare naturală are părul tău, îmi dai câinele înapoi?

***
La ţară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai îşi instalase ustensilele de pictat. În faţa lui se afla o turmă de oi şi un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă: 
- Îmi dai voie să-ţi pictez oile? 
- Apăi nu domnule, nu. Aş dori să rămână albe cãci tre' sã le tund acuş.

cainele Haiduc cel timid - blog FOTO-IDEEA
Cârţa (HR) - Haiduc cel timid


Sã auzim numai de bine.






luni, 22 mai 2017

De ce fotografiem!?

"Fotografia este determinatã de scop şi de intenţie." (Michael Freeman)

Palas Iaşi - Am vãzut uşa şi geamul foarte mari, am încadrat şi am aşteptat aparitia... persoanei

  Contează mult ce intenţionezi să faci cu acea fotografie. 

  • vrei să o faci, să o expui şi să o aprecieze cât mai multă lume.
  • vrei să o faci, să fie ceva diferit, sã o expui şi să surprindã privitorii.
  • vrei să o faci şi să o aprecieze doar o persoană/un grup de persoane
  • pur şi simplu vrei să o faci.

În ceea ce priveşte varianta din urmă (4) este de amintit cazul Vivian Maier, care a realizat mii de fotografii pe peliculã, fotografii pe care nu le-a revăzut niciodată (dovada stã în faptul cã sutele de filme descoperite erau ne-developate). Singura ei satisfacţie pare să fi fost perioada scurtã  de la încadrare-compunere a imaginii până la apăsarea declanşatorului.

Iaşi-Piaţa Unirii - Am remarcat-o pe mãicuţã si am declanşat. Chiar atunci tinerii s-au sãrutat

Fotografiile sunt utilizate mai mult în comunicarea de masă decât în artă. Asta pentru că sunt utilizate pe scară largă de către neprofesionişti, diminuând astfel sau anulând stilul individual.

Când te hotărăşti să porneşti la fotografiat =>
a. porneşti de la un scop şi te pregãteşti sau,
b. stabileşti o idee şi te bazezi pe capacitatea ta de reacţie. Ambele situaţii presupun iniţierea unui proiect fotografic.

Dar existã şi varianta "îmi place sã fotografiez, hai sã vedem ce o ieşi".

Plaja Modern-Constanţa. Am vãzut vapoarele în depãrtare şi am aşteptat persoana. A durat un pic pânã a apãrut cineva în cadru
Dar, uneori, o imagine puternicã poate să apară în mod neintenţionat/neprogramat.

Spuneam mai sus despre cazul postării fotografiilor pe Facebook. Am prezentat AICI o formulă cu care poţi să-ţi creşti numărul "like-urilor" pe FB pentru o fotografie. Nu am aprofundat subiectul, dar cred cã unii din fotografi pot obţine satisfacţie expunându-se şi asteptând sã acumuleze cât mai multe "like-uri". De aceea, spun specialiştii, reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea unei fotografii.

Iaşi-Râpa Galbenã.  În acest loc aştept, mereu la amiazã, umbrele

Privitorii sunt heterogeni ca educaţie, vârstã, experientã, stare de spirit, etc. Nefiind pregătiţi "sã vadã" ei privesc şi reacţionează pe moment. Unii reacţionează ca răspuns la aprecierile tale pentru ultima lor postare sau în funcţie de gradul de prietenie. Apar şi comentarii, care de multe ori fac referire la propriile acţiuni pe FB. 

Oamenii se pricep foarte bine să eticheteze fără să evalueze. (Prin evaluare înţeleg să pui în balanţă toate informaţiile şi cunoştinţele pe care le ai la un moment dat.)

Iaşi - strada Lãpuşneanu - Instantaneu

Când porneşti cu aparatul în căutarea unui subiect pe care nu l-ai stabilit foarte clar, experienta fotografiilor "bune" anterioare te poate convinge că se va ivi şi de data aceasta ceva promiţător. Este important să fii conştient de ceea ce faci şi de rezultatele bune pe care le obţii.

Doar pentru că ceva se încadrează în gusturile majorităţii nu înseamnă că acel ceva este mai bun. Vezi cazul Facebook.

Faptul că o persoană cu o cameră foto în mâna are o intenţie face deosebirea între "a face fotografii" şi "a fi fotograf".

Iaşi-Piaţa Unirii. Am remarcat fetiţa cu bucuria ei şi am aşteptat "decolarea/aterizarea" prumbeilor.

Nu existã o clasificare a motivelor pentru care oamenii fac fotografii, dar când vine vorba de intenţie, cum spune Michael Freeman, "existã o diferenţă bipolarã între explorarea lumii şi a propriei imaginaţii. La una din dintre extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum arată oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto." 

Iar de aici încolo să auzim numai de bine. 




sâmbătă, 20 mai 2017

Invitaţie la Sibiu

Citesc, la începutul lunii, un comunicat de presă al organizatorilor Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu în anul 2017

Sibiu - Piața Mare - blog FOTO-IDEEA
Sibiu - Piața Mare


"Teatrul de Stat din Letonia, The New Riga Theatre, prezintă la FITS 2017 'BRODSKY/BARYSHNIKOV', un one-man-show în regia lui Alvis Hermanis. Spectacolul din acest an este bazat pe poemele laureatului la premiile Nobel, Joseph Brodsky, interpretate de Mikhail Baryshnikov, cunoscutul dansator, coregraf și actor american..."

Sibiu - Biserica Evanghelicã - blog FOTO-IDEEA
Sibiu - Biserica Evanghelicã


Şi mai aflu că va ajunge la Sibiu cunoscutul artist Robert Wilson, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai teatrului de avangardã. Şi mai citesc despre cunoscutul Valeri Fokin şi despre alte nume sonore ale artei spectacolelor internaţionale...

Sibiu - Piața Mare - Turnul Sfatului - blog FOTO-IDEEA
Sibiu - Piața Mare - Turnul Sfatului



Istoria Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) o puteţi citi AICI  şi trebuie să spun cu mândrie ca iniţiatorul şi "sufletul" acestui eveniment artistic deosebit este Constantin Chiriac, absolvent al Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iaşi (vezi AICI).

Sibiu - Spectacol pe scena din Piața Mare - blog FOTO-IDEEA
Sibiu - Spectacol pe scena din Piața Mare


FITS-ul a devenit de la an la an tot mai renumit şi odată cu declararea oraşului Sibiu drept Capitalã Culturalã Europeanã, în 2007, notorietatea evenimentului a depăşit toate aşteptările. Festivalul reprezintă o îmbinare perfectă între teatru, dans, circ, film, carte, conferințe, expoziții, performance şi muzică.

Sibiu - Teatrul Național "Radu Stanca"


"Devenită aproape tradiție de câțiva ani, știrea că Festivalul începe cu toate biletele vândute nu mai miră pe nimeni, la fel și faptul că locurile de cazare din oraș sunt, de asemenea, vândute în totalitate, mult înaintea primei zile de Festival." Asta înseamnã atragere de capital, investiţii în infrastructura turisticã şi în culturã, fonduri guvernamentale şi europene, notorietate s.a.m.d.

Sibiu - Spectacol de searã pe scena din Piața Mare - blog FOTO-IDEEA
Sibiu - Spectacol de searã pe scena din Piața Mare


Despre oraşul Sibiu afli mereu lucruri frumoase. Fotografia este la ea acasă prin şcoala de fotografie locală (vezi AICI). Iar Sibiul este un oraş "fotogenic". Şi proiectele fotografice sunt de luat în seamă având în vedere teme diverse (culturală, arhitectonică, medievala, etc.)

"Calfele cãlãtoare" - Transfer european anual de cultură la Sibiu - blog FOTO-IDEEA
"Calfele cãlãtoare" - Transfer european anual de cultură la Sibiu


Am ales câteva fotografii personale realizate în Sibiu în ultimii ani.

Sibiu - Turnul Dulgherilor - blog FOTO-IDEEA
Turnul Dulgherilor


Merită să vizitezi Sibiul în oricare perioadă a anului, dar sugestia  mea  este să încercaţi să ajungeţi aici pe perioada verii sau în perioada sărbătorilor de sfârşit de an când se desfăşoară "Târgul de Crăciun". Dar, atenţie la... cazare!

Sibiu - Turnul Olarilor - blog FOTO-IDDEA
Turnul Olarilor

Sibiu - Cãlãtor pe strãzile cetãţii medievale - blog FOTO-IDEEA
Cãlãtor pe strãzile cetãţii medievale

Vedere spre "Podul minciunilor" - blog FOTO-IDEEA
Vedere spre "Podul minciunilor"

Cu toatã inima vã îndemn sã vizitaţi Sibiul. Nu veţi regreta.

Să auzim numai de bine.



miercuri, 17 mai 2017

La drumul de fier (I)

În 1830, actriţa britanică Fanny Kemble a descris călătoria într-un tren ca fiind "o chestie ciudatã greu de explicat". Cãlãtoria cu trenul, un nou mod de transport la acea vreme apărea aproape în acelaşi timp cu o nouã invenţie: fotografia. Cele douã "noutăţi" - în anii '30 ai sec. 19 aveau sã schimbe radical percepțiile despre timp, spațiu și loc în lume. Fie că au fost comandate de companii de cale ferată, fie că  au fost realizate ca opere de artã independente, fotografiile vechi ilustrează legătura puternică dintre cele două mari invenții care au schimbat percepții pentru totdeauna.

Cãlãtoria cu trenul îţi oferã priveliști greu de vãzut altfel - blog FOTO-IDEEA
Cãlãtoria cu trenul îţi oferã priveliști greu de vãzut altfel


Pentru persoanele care nu cunoscuseră decât călătoria pe jos sau în trãsuri/căruțe cu cai, reacțiile inițiale variau de la curiozitate la suspiciune și frică. Ca răspuns, au început să se răspândească fotografii comandate, concepute pentru a liniști și a tenta o audiență tot mai mare de potenţiali pasageri.

Dacã la început fotografia a însemnat  un mijloc de atragere a oamenilor cãtre acest nou mijloc de transport, mai apoi a devenit un mijloc de promovare a turismului prin intermediul cãlãtoriei cu trenul.

Şi în ţara noastrã evoluţia a fost asemănătoare. De exemplu calea ferată Oraviţa - Anina a fost prima cale ferată (1848) construită pe teritoriul de astãzi al României. O carte poştală din secolul 19 ne arată tuneluri săpate pe traseul căii ferate. Alte detalii mai pot fi gãsite AICI.


Tuneluri pe traseul cãii ferate Oraviţa - Anina
Tuneluri pe traseul cãii ferate Oraviţa - Anina (carte postalã-sursa;cartofilia.ro)

Şi astăzi cãlãtoria cu trenul reprezintã o experienţă interesantă pentru un fotograf. Poţi să vezi lucruri frumoase pe care nu le poţi vedea dacă circuli cu maşina. Poţi vedea şi fotografia peisaje inedite cu gãri, construcţii feroviare, lucrători la calea ferată şi altele.  Desigur nu mai trăim vremurile trecute când unii îşi reglau ceasurile după orarul trenurilor, dar avem la îndemâna realizările tehnice actuale, trasee aflate în locuri altă dată mai puţin accesibile şi desigur istoria cu muzeele tehnice feroviare şi amintirile sale.

Locomotivã electricã - gara Vama - blog FOTO-IDEEA
Locomotivã electricã - gara Vama

Existã numeroase subiecte fotografice care pot fi avute în vedere dacă te gândeşti la un proiect cu nume precum "La calea feratã" sau "Pe drumul de fier". Poţi aborda orice gen, de la fotografia de peisaj şi arhitecturã la cea de portret şi industrialã.

Iată o listă scurtã cu câteva foto-subiecte ce pot fi urmărite în decursul unei anumite perioade pe care ţi-o propui pentru proiectul/proiectele tale:

  • Locomotive şi vagoane în mers sau care staţionează
  • alte vehicule specifice căii ferate (macarale, drezine, etc.)
  • gări şi construcţii auxiliare la calea ferată,
  • personal lucrător (impiegaţi, acari, şefi de gara, manipulanţi, etc.) 
  • construcţii feroviare (poduri, viaducte, tuneluri, etc)
  • altele
O locomotivã pleacã din gara Iaşi - blog FOTO-IDEEA
O locomotivã pleacã din gara Iaşi
Manevre în garã

Am ales o serie de fotografii personale cu şi despre locomotive şi vagoane. Sunt câteva muzee în tarã unde pot fi admirate diverse modele de locomotive, mai vechi sau mai noi (machete sau reale). Sunt, de asemenea, locomotive vechi în diverse staţii de cale ferată aflate pe întreg teritoriul României. 


Existã desigur mai multe locuri unde se aflã conservate locomotive, iar câteva din ele (Sinaia, Sighişoara,) pe care le-am  identificat eu, sunt prezentate în fotografiile de mai jos.

Locomotivã conservatã în gara din Sighişoara
Locomotivã cu aburi conservatã în gara din Sighişoara

Drezina blindatã a Anei Pauker - gara din Sinaia - blog FOTO-IDEEA
Drezina blindatã a Anei Pauker - gara din Sinaia


Locomotivã Electroputere Siemens - gara Cluj-Napoca - Blog FOTO-IDEEA
Locomotivã Electroputere Siemens - gara Cluj-Napoca
Automotor CFR
Automotor

Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel - blog FOTO-IDEEA
Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel

Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel - blog FOTO-IDEEA
Locomotiva Huțulca - Moldovița


Sã auzim numai de bine.

luni, 15 mai 2017

Fotografia în cheie joasã

Atmosferã egipteanã low-key realizatã la interior 


Fotografia low-key se referă la un stil de fotografie care utilizează tonuri predominant întunecate pentru a crea o imagine dramatică.

Singura luminã este cea naturalã şi reflexia sa într-o uşã de sticlã


Acest gen de fotografie poate fi realizat prin mai multe metode. Poţi face fotografii subexpuse sau cu un contrast ridicat. Le poţi face în studio sau în aer liber, iar subiectul poate fi oricare de la portret la peisaj, la fotografia minimalista sau macro. Ideea este să realizezi un cadru întunecat care să pună în evidenţă subiectul luminat. iar aici vorbim inclusiv de forme, modele, linii, texturi, etc.

Expunerea scãzutã pune în evidenţã siluetele, umbrele şi reflexiile


Tehnic vorbind trebuie să te asiguri că nu ajunge prea multă lumină pe senzorul aparatului tău. Pentru aceasta te foloseşti de cele 3 instrumente la îndemână: diafragmă, viteza de expunere şi ISO. Şi vei începe desigur cu valoarea ISO care, cadă o setezi la valoare minimă îţi garantează o fotografie de bună calitate. Iar de aici încolo "te joci" cu viteza de declanşare, diafragma sau, eventual, cu sursele de lumină."

Fotografie low-key de noapte


Interesant este ca un blitz îţi poate fi de ajutor în cazul fotografiei low-key. Şi asta pentru că astfel poţi să controlezi cantitatea de lumină pe care o foloseşti în cadru. În acest caz diferenţa între cantitatea de lumină pe care "o impui" şi întunericul din fotografie poate fi destul de mare. Poate fi de ajutor şi un fundal negru. Dar acesta, spun cunoscătorii, nu este neapărat necesar. 

Uneori blitzul poate fi de ajutor la "evidenţierea" întunericului

Mai jos poţi vedea două filme scurte cu procedura de realizarea a portretelor low-key în studio şi în aer liber.



Un caz aparte în fotografia low-key este acela în care realizezi portrete în lumină naturală (cea care străbate o fereastră sau o uşă mică, fără lumini auxiliare).

Fotografie low-key în luminã naturalã


Uneori fotografia pune accentul pe minimalism mai mult decât în mod obişnuit.

Fotografie low-key minimalistã


O altă situaţie provocatoare este fotografia de peisaj în low-key. O scenă de noapte este interesantă şi simplã, dar şi norii te pot ajuta în acest gen de imagine

Cityscape în low-key (norii dau dramatism imaginii)


Acum, ca să fiu sincer, trebuie să mărturisesc că nu fac multe fotografii low-key doar din aparat. Mai totdeauna am lucrat la "brightness" şi "contrast" în editor.  Cum fac eu editarea vă spun altă dată.

Experimenteazã fotografia low-key în lumina naturalã din miezul zilei

Totul e fain şi nu foarte complicat. Trebuie să ai curajul să improvizezi şi să exersezi cu fotografia low-key. Vei avea posibilitatea să fii creativ şi vei obţine rezultate deosebite. Încearcã. Nu ai nimic de pierdut. Îţi urez mult succes.


Să auzim numai de bine 




sâmbătă, 13 mai 2017

Civilizaţia Cucuteni şi fotografia

Cultura Cucuteni - una din cele mai evoluate culturi din istoria omenirii - blog FOTO-IDEEA
Cultura Cucuteni - una din cele mai evoluate culturi din istoria omenirii (fotografie din Muzul Universitãţii "Al.I.Cuza"- Iaşi)

Cucuteni este o localitate din judeţul Iaşi, situată la 10 km de Târgu Frumos şi cam la aceeaşi distanţă de Cotnari. Comuna Cucuteni a dat numele celei mai importante culturi neo-eneolitice din sud-estul Europei. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cercetările arheologice efectuate pe dealul Cetăţuii au scos la iveală tone de fragmente ceramice cu o vechime foarte mare. Mai târziu aveau să fie făcute aici alte două descoperiri importante: un tezaur de aur şi un mormânt tumular princiar. 

Analizându-le, arheologii au constatat că, între anii 4200 şi 3200 i.Hr., pe teritoriul care acum cuprinde Moldova, Republica Moldova şi Ucraina, a înflorit o cultură foarte avansată, cunoscută în prezent sub numele de Cucuteni-Tripolie.

Această cultură pare să fi existat înainte de apariţia marilor culturi egipteanã şi sumerianã. Multe lucruri par să fi fost inventate pentru prima dată, în istoria omenirii, în perioada acestei culturi ce poartă numele unei  localitãţi din judeţul Iaşi. 

Taur pe roţi - Cultura Cucuteni-Tripolie
Taur pe roţi - Cultura Cucuteni-Tripolie Sursă: gypsy.ninja

Cultura Cucuteni este un brand pe care nu ştim să-l exploatăm. Cheltuim bani aiurea pe tot felul de produse publicitare "inofensive" şi nu investim nimic în lucruri care ne-ar putea scoate în... faţa clasei. Acum câţiva ani austriecii au transformat în obiectiv turistic o piatră pe care Mozart făcuse... pipi.  

Dar elementul caracteristic al culturi Cucuteni îl constituie ceramica pictată tricrom.

Ceramica de Cucuteni aşa cum o vãd meşterii populari de astãzi
Ceramica de Cucuteni aşa cum o vãd meşterii populari de astãzi


Ne dăm seama de importanţă acestei culturi în istorie şi paşi în cercetarea şi promovarea ei la nivel naţional şi internaţional s-au făcut şi se mai fac, dar după părerea mea, suntem mult prea... timizi.

Zeiţa-mamã - statuetã aflatã in biroul Primarului din Cucuteni - blog FOTO-IDEEA
Zeiţa-mamã - statuetã aflatã in biroul Primarului din Cucuteni

Din punct de vedere fotografic se pot gândi mai multe faze în dezvoltarea unui foto-proiect  având ca tema această cultură străveche şi urmele pe care le-a lãsat în diverse locuri pe teritoriul României şi mai ales în zona Moldovei. Mă gândesc atât la fotografia documentară, dar şi la cea artistică. Material este, slavă Domnului! Iniţiativa ne lipseşte.


Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"
Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

Vreau să amintesc totuşi câteva repere interesante şi "fotogenice", care sunt de remarcat în judeţul Iaşi.

* Unul este Târgul de ceramică "Cucuteni 5000" (aflat în 2017 la cea de-a XXXV-a ediţie) şi tentativele unor meşteri olari de a "reînvia" ceramica pictatã tricrom, tip Cucuteni.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"
Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"


* Un alt reper îl reprezintă activitatea cadrelor didactice şi a studenţilor de la facultatea de istorie a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi, care au refăcut viaţa şi activităţile vechilor centre cucuteniene în cadrul unor tabere speciale pe perioada vacantelor.

Refacere a unei case cucuteniene de cãtre studenţii Universitãţii "A;.I.Cuza"
Încercare de refacere a unei case cucuteniene de cãtre studenţii Universitãţii "A;.I.Cuza"


* în al treilea rând vreau să remarc Secţia specială dedicată Culturii Cucuteni în cadrul Muzeului Universităţii "Al.I.Cuza", strada Titu Maiorescu 12, Copou, Iaşi.

Sectia Cucuteni - Muzeul_Universitatii "Al.I.Cuza" din Iaşi

Ceramica de Cucuteni - Exponat în Muzeul Universitãţii

Toate acestea oferă material suficient pentru a dezvolta şi fotografia subiectul numit, eventual, Cultura Cucuteni şi m-aş bucura să aud că există şi o preocupare fotografică în promovarea unui subiect atât de interesant. 


Să auzim numai de bine.