Proiecte cu umbre

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Despre Shadow Art sau arta cu umbre aţi mai auzit probabil, sau aţi citit. Pe net găsiţi materiale fără număr-fără număr, care oferă informaţii, imagini şi filme despre această formă de artă. Da, este vorba despre o formă aparte de artă sculpturală în care umbrele 2D generate de o sculptură 3D oferă instrumentul necesar pentru generarea efectului artistic. (vezi pe scurt AICI).

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare (de remarcat textura)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Întotdeauna am susţinut că umbră în fotografie, ca şi alte câteva elemente speciale (ex: siluetele, reflexiile, etc), generează efecte aparte oferind fotografului posibilitatea de a realiza imagini "artistice" care au un efect deosebit asupra privitorului. Fără a avea pretenţia că am stabilit vreo legătură între fotografie şi Shadow Art am încercat să găsesc o serie de elemente similare care să stârneascã imaginaţia fotografului doritor să experimenteze.

Prin urmare, pe scurt, astăzi vă propun două idei de proiecte fotografice cu umbre.

Prima este bazatã pe editare şi constã în a fotografia oamenii/lucrurile şi umbrele lor de sus în jos, iar mai apoi de a edita fotografia. Scopul final este acela de a  "aşeza" umbra într-o poziţie... fireascã, adică verticală. Pe acesta idee, Claudiu Bârliba - colegul meu de la Clubul Fotografilor, a realizat o expoziţie acum ceva timp despre care am amintit AICI.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

Dacă este vorba de persoane (în majoritatea cazurilor) umbra va fi orientată cu capul în sus. Umbra ia astfel locul subiectului care a generat-o şi devine ea însăşi subiectul principal. Efectul este uneori neaşteptat, iar dacă fotografia devine monocromã rezultatul poate fi spectaculos. Iată câteva exemple, mai jos: 

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe editare

A doua idee de proiect-shadow este bazatã pe un scenariu şi constã în a fotografia umbrele "intervenind" cumva în cadru, oferind un sens mesajului său generând o poveste. Cel mai simplu mod  este de a-ţi fotografia propria umbră în relaţie cu o alta. Sau te poţi folosi de umbra cuiva dar asta presupune, de multe ori, să aştepţi... momentul. Şi în acest caz fotografiile alb-negru sunt de efect, mai ales dacă pun în valoare texturi deosebite. În aceastã variantã "aranjatã" existã posibilitatea de a crea personajele şi/sau scenariul. Pe această idee se bazează spectacolele cu umbre ( vezi AICI) şi aşa numitul Shadow Puppets în care păpusile-umbrã sunt realizate cu ajutorul mâinilor.


Exemplele de mai jos ilustrează acest al doilea ţup de proiect.

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Umbra ca subiect - varianta bazatã pe scenariu (C©nstantin)

Luminã bunã, umbre "prietenoase" şi succes!
Să auzim numai de bine.

Cu G. Top din Bulgaria la Iaşi

"Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna..."

(Salut, Iaşi! (George Topîrceanu)

George Topîrceanu în 1920

Am participat zilele trecute la un eveniment, aparent banal, la care nu a fost prezentã prea multă lume. Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, ȋn parteneriat cu Asociația Pro–SMEC Moțca şi Asociația M.G. Entertrainment din Iaşi au organizat o lansare de carte ce a avut loc la Casa Memorialã George Topîrceanu de pe strada Ralet. Sunt convins cã acest eveniment ar fi meritat mai multã atenţie din partea ieșenilor.

Evenimentul de la Casa Memorialã George Topîrceanu din Iaşi

Cartea despre care vorbesc este traducerea în limba bulgarã a cărţii lui George Topîrceanu, „Memoriile unui prizonier român în Bulgaria”. Vreau sã spun câteva cuvinte despre autorul traducerii, un păşcănean de-al nostru, domnul Corneliu – Ionel Ciubotaru. Domnul Ciubotaru, pe care am avut plãcerea sã îl cunosc, este un diplomat român, om de culturã, traducător al mai multor autori români în limbile bulgarã, rusã şi ucraineanã.

Consulul Corneliu – Ionel Ciubotaru

Domnia sa ne-a spus în câteva cuvinte povestea traducerii cărţii lui Topîrceanu, motivele care l-au făcut să traducã aceastã lucrare şi câteva din întâmplãrile petrecute în cei aproape 10 ani cât a durat traducerea.

Dupã cum unii poate ştiu G. Topîrceanu a fost sergent activ în Primul Rãzboi Mondial. În vara lui 1916, România a intrat în rãzboi, iar poetul mobilizat G. Topîrceanu a ajuns într-un regiment undeva pe malul Dunãrii. A urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului Mackensen şi în cinci zile de lupte a avut loc dezastrul de la Turtucaia. Au murit peste 6.000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28.000 de prizonieri: ajunşi în lagãrele din Bulgaria. Amintirile sale din război au  fost publicate în două volume (‘Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi ‘Pirin Planina, 1936).

Afişul evenimentului ce a avut loc la Sofia

Cartea tradusã de domnul Ciubotaru include lucrările „Însemnări din campanie”, „Luptele de la Turtucaia”, „Prizonieratul în Pirin-Planina”, o serie de scrisori, precum și poezia „De profundis”. A avut loc o lansare a lucrării şi la Ambasada României din Sofia,  la care au participat peste 50 de invitaţi. Editorul cărții, Daniela Ubenova, a subliniat frumusețea textului bulgar prin care tinerii bulgari pot afla astăzi despre întâmplãrile tragice petrecute în Primul Război Mondial pe teritoriul Bulgariei.

Îmi plac proiecte fotografice cu teme precum "Pe urmele lui Y... la Iaşi...". sau "Cu X... pe strãzile Iaşului. Una din propunerile mele poate aţi văzut-o deja (M.Eminescu) şi iată că evenimentul de ieri îmi prilejuieşte o întâlnire cu inteligentul G. Top. (cum îi plãcea sã se semneze). Voi face o trecere rapidã prin biografia sa insistând asupra perioadei ieşene.

George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886

Garabet Ibrăileanu îl cheamă la Iaşi în anul 1911, ca subsecretar de redacţie la Viaţa românească. În calitatea pe care o are Topîrceanu cunoaşte şi colaborează cu scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.

Sediul Revistei Viaţa Româneascã - str. V. Alecsandri

În 1912 se căsătoreşte cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu. Căsnicia i se va destrăma şi mai târziu va începe o poveste de dragoste discretă cu poeta Otilia Cazimir.

Casa memoriala Otilia Cazimir

La Iaşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat în 1916 şi urmează episodul din Bulgaria unde rãmâne pânã în 1918. Se întoarce la Iaşi.

Două, post-meridiane...

Sună lung şi monoton

Ornicul cu trei cadrane

De la Sfântul Spiridon.

"Ornicul cu trei cadrane de la Sfântul Spiridon"

În 1926 George Topîrceanu  primeşte Premiul Naţional de Poezie.

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Bolnav de cancer la ficat G. Topîrceanu pune bazele, împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revistei ”Însemnări ieşene”.

”Însemnări ieşene”(anul 1937)

 Poetul a murit în mai 1937 în casa lui Demostene Botez, din "dulcele târg", astãzi Casa memorialã "George Topîrceanu". Este înmormântat în cimitirul ”Eternitatea”, din Iaşi.

Casa memorialã "George Topîrceanu"

"Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte."


Desigur se pot spune şi fotografia multe locuri în legãturã cu perioada ieşeanã a lui G. Top. Dacã poți mai mult şi mai bine, "stimate cetitoriule", eşti invitatul meu...

Sã auzim numai de bine.

Filozofia şi fotografia ta

Gestaltismul defineşte o şcoală de filozofie germană fondată la începutul sec.XX, care stă la baza teoriilor moderne ale studiului formei. Principiile acestei filozofii au fost de la început împotriva teoriei atomizării. Atomizarea funcţiona pe principiul descompunerii şi explicării întregului (realitate sau experiență) în elemente mici (atomi). Din contră, Gestaltismul susţine că atributele întregului nu sunt deductibile din analiza părților, luate separat.

Definiția Teoriei Gestalt (conform Farhana Shams, Ph.D Scholar at University of the Punjab)

Filozofia Gestaltistã. a căutat să aducă o dimensiune umanistă studiului formei şi descrie calitățile acesteia, sensul și valoarea. Un studiu apărut în 1912 (autor Max Wertheimer) încearcă să facă o clasificare a percepţiei vizuale. Filozofia Gestaltistă a fost aplicată şi în cazul teoriei vizuale a lui Rudolf Arnheim.

Pentru cei interesaţi sau care doresc să aprofundeze această filozofie, AICI puteţi găsi un suport de curs în limba româna.

Am găsit AICI - Legile Gestalt şi iată lista lor:

• Legea Apropierii - Elementele vizuale sunt grupate în minte în concordanță cu cât de apropiate sunt una de cealaltă.
• Legea Similitudinii - Elementele similare prin formă sau conținut, tind să fie grupate.
• Legea Simetriei - Elementele simetrice sunt percepute colectiv.
• Legea Închiderii - Elementele aranjate împreună sunt văzute ca şi completare a unei forme.
• Legea Simplității - Mintea tinde către explicații vizuale simple; linii simple, curbe și forme preferate, la fel ca simetria și balansul.
• Legea Destinului Comun - Se presupune că elementele grupate se mișcă și se comportă împreună ca un tot.
• Legea Continuității - Mintea continuă tiparele vizuale dincolo de punctul lor de terminare.
• Legea Despărțirii - O figură este percepută dacã iese în evidență față de fundalul său.
• Legea Proximității - Apropierea spațială a unor elemente poate face ca mintea să le perceapă ca o colectivitate sau un întreg.

Am studiat puţin legile de bază şi am reuşit să dau pe net peste câteva exemple legate de aplicarea acestei filozofii în fotografie,  pe care le-am experimentat personal.

În final iată ce a ieşit. În general, aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, omului îi place să facă ordine în ceea ce priveşte. Doreşte să aranjeze/să ordoneze lucrurile pentru a le înţelege mai uşor. La fel face şi atunci când realizează o fotografie, la fel face şi atunci când priveşte o fotografie. Povesteam într-o postare mai veche (vezi AICI) despre tendinţa privitorului de a împărţi o imagine în figuri geometrice simple pentru a o înţege mai uşor.

Fotograful experimentat are deja în reflex această abordare şi efortul său compoziţional urmăreşte să scoată în evidenţă subiectul/mesajul pe care vrea să-l aducă în centrul atenţiei. Legat de gestaltism constat că există o serie de elemente ce trebuie avute în vedere de către fotograf:

* Evidenţierea subiectului în raport cu fundalul. Între cele două există un contrast (dat de culoare, de claritate, de luminozitate, etc), Când fundalul este foarte aglomerat sau când include multe elemente auxiliare subiectul nu iese în evidenţă. Pentru a face diferenţa apelez la bokeh, la izolarea subiectului, etc.

Gestaltism - Legea apropierii - Subiectul este în fundal, dar datoritã focalizãrii este "transferat" în prim plan

* apropierea de subiect tine de umplerea cadrului; subiectul este mult mai mare şi detaliile sunt mai clare şi poate mai numeroase

* asemănarea (a formei, a culorii - complementaritatea, a dimensiunilor), creează în mintea privitorului impresia de întreg, de unitate.

Legea închiderii - Triunghiul Kanizsa (sursa:gabrielainsuratelu_com)

Legea închiderii - anti-ordine (pasãrea pare sa-si fi pierdut capul, care râtãceste în apropiere)- asta face fotografia "altfel"

* Continuitatea în ceea ce priveşte tendinţa privitorului de a urma o cale, linie, un drum; iar aici intervin liniile directoare

Cele douã subiecte se întrec urmând o linie directoare (se "simte" tensiunea si efortul)

* sincronizarea este mişcarea a doi sau mai mulţi subiecţi în aceeaşi direcţie şi sens; şi acest element da impresia de unitate şi continuitate,

Cele douã mãicuţe merg sincronizat spre acelaşi obiectiv.

Douã elemente asemãnãtoare pot sã producã analize şi comparaţii în mintea privitorului.

Sunt multe de analizat si concluzionat, dar gata pentru azi. Succes la gestalt  şi să auzim numai de bine.


ps. gestalt = plasat; pus împreunã, formã

Despre ultimul evreu din Vinnitsa - Ucraina

La jumătatea distanţei intre oraşele Iaşi (România) şi Kiev (Ucraina) se afla cunoscuta regiune ucraineană Podolia. Capitala acestei regiuni este oraşul Vinnitsa. Vinnitsa este un oraş vechi cu o istorie zbuciumatã înfiinţat în anul 1363 şi care aparţinea pe atunci Marelui Duce Olgierd al Lituaniei. Oraşul a fost deseori invadat de tãtari şi a trecut pe rând în posesia Poloniei şi mai apoi a Rusiei.

Simbolul orasului Vinnitsa - Turnul de apã din parcul Kozytsky (construit în 1912)

Oraşul a fost întotdeauna un important centru comercial fiind situat pe malul Bugului. Dezvoltarea cea mai accentuată avea să o cunoască după construirea căii ferate Kiev - Odessa în anul 1870. În aceeaşi perioadă se construia şi linia ferată Odessa-Tighina-Chişinău-Ungheni. În 1870 se construia şi Gara Iaşi, iar 2 ani mai târziu era finalizata linia Iaşi - Ungheni. Încă de atunci putem spune că a existat o legătură pe calea ferată intre oraşul Iaşi, considerat încă, a doua capitală a României şi oraşul Vinnitsa pe care eu îl consider mai mult sub influenţa occidentală şi mai puţin sub cea estică.

Orașul ucrainean are numeroase instituții de învățământ, teatre și muzee, dar şi câteva frumoase monumente istorice.

Am avut ocazia să vizitez Vinnitsa în toamna anului 2013, înainte de prima fază a conflictului din Ucraina, care s-a finalizat cu separarea Crimeii şi mai apoi cu anexarea acesteia de către Rusia, doar câteva luni mai târziu. Vizita s-a derulat în cadrul unui proiect transfrontalier ce avea ca obiectiv constituirea Parcului agro-industrial TransAgropolis de la Leţcani, lângă Iaşi.

Am făcut o serie de fotografii în această vizită de doar 3 zile, fotografii şi câteva le puteţi vedea în această postare. Există şi o serie de similitudini şi legături între istoria noastră şi cea a zonei în care ne-am deplasat, pe care le subliniez în continuare.

Am făcut mai întâi popasuri la Ungheni şi Balţi unde ni s-au alăturat partenerii de proiect basarabeni. Primul contact cu Ucraina l-am avut pe Nistru la graniţa Moldo-Ucraineană în punctul vamal Otaci  - Moghiliov Podolski.

Oraşul Moghiliov Podolski sau Moghilãu este atestat documentar în 1595 ca moșie a voievodului Moldovei Ieremia Movilă, de unde și numele de Moghilău sau Movilău. Peste puțin timp voievodul moldovean oferă localitatea ca dar de nuntǎ fiicei sale, căsătorite cu un nobil polonez. 

Oraşul moldovean Otaci pe malul Nistrului

Am remarcat, la graniţă,  casele cu alurã "nobiliară" ale locuitorilor "minoritari" ce locuiau în apropierea vamei. Pe drum am observat că "spaţiul mioritic" este încă prezent. Vale-deal-vale-deal şi iară şi iară şi parcă nu se mai termina "sinusoida geografică". Şi mă gândeam că strămoşii noştri au vieţuit şi pe aici.  

"Spaţiul mioritic" - prezent pe drumul spre Vinnitsa

Există un episod numit "masacrul de la Vinnitsa" similar cu Pogromul de la Iaşi. În primii ani ai celui de-al doilea Război Mondial, [corectat - vezi comentariu] soldaţii germani membri ai Einsatzgruppe D din aşa zisele "escadroane ale mortii",  au executat aproape 10000 de cetățeni ai orașului. În legătură cu acest eveniment existã o fotografie "iconica" renumită, cunoscută sub numele "Ultimul evreu din Vinnitsa". Mai multe detalii puteţi citi AICI. 

"Ultimul evreu din Vinnitsa" - fotografie renumitã (icon-icã) (sursa foto:Wikipedia)

Am vizitat câteva obiective industriale în apropiere de Vinnitsa şi trebuie să remarc aici două din ele :

• Depozitul de legume-fructe 

Depozitul de legume-fructe

• Întreprinderea Valrom care produce ţevi din material plastic (o investiţie românească !).

Fabrica Valrom - investitie româneascã

Alte imagini din Vinnitsa puteţi vedea mai jos.

Vinnitsa - strada în zi de toamnã

Institutul Teologic

Parc în zona centralã

Vinnitsa - Statui urbane

Institutul Agronomic

Una din atracţiile oraşului o constituie fântânile Roshen, care la momentul vizitei noastre erau în revizie. Se spune că rivalizează cu unele din cunoscutele fântâni ale Las Vegasului. Am găsit câteva filmuleţe pe Youtube din care unul îl puteţi vedea mai jos.

Sã auzim numai de bine.

Un ghid pentru începãtori

De câteva zile, Digital Photography School a pus la dispoziţie fotografilor începători un ghid interesant pe care îl puteţi descărca (GRATUIT!) de AICI (trebuie doar sa introduci adresa de e-mail).

Eşti începător şi vrei să faci o fotografie bună

L-am frunzărit puţin, am făcut câteva experimente şi cu aparatul şi am decis să aştern câteva cuvinte în postarea de faţă.


"Fotografia este un lucru distractiv și poate aduce satisfacții dacã înveţi sã o faci bine. Dar de unde sã începi? Cum trebuie să-ţi setezi aparatul foto, ce abilități trebuie să capeţi mai întâi!? Cum şi cât trebuie să  îţi procesezi Fotografiile ?"

Cam acestea sunt întrebãrile la care  încearcã sã rãspundã ghidul pe care  tocmai l-ai descărcat accesând link-ul de mai sus. Şi iată cum decurg lucrurile atunci când citeşti cu atenţie “The dPS Ultimate Guide to Photography for Beginners”. Da, ghidul este în limba engleză şi trebuie să te descurci.

Ar trebui ca fiecare aparat de fotografiat să aibă ghidul său propriu în limba ta maternă pentru că e dificil ca un ghid de acest gen să poată furniza toate informaţiile necesare pentru toate tipurile de camere foto. În cazul în care producătorul nu îţi furnizează ghdul în limba maternă încearcă să te descurci pe Google - spune ghidul.
S-ar putea să ai surpriza să-l găseşti fără probleme. Un alt ajutor important este Youtube care se îmbogăţeşte zilnic cu tutoriale fără număr-fara număr.

Indiferent de cameră exista câţiva paşi importanţi pe care trebuie să-i urmezi:

• obişnuieşte-te cu camera. Vezi cum se modifica setările şi vezi ce butoanele acţionează asupra indicatorilor vizibili. Citeşte cu atenţie manualul de utilizare; 

• alege formatul ".jpeg" pentru fotografia ta, din meniul corespunzător. ".jpeg" este formatul sub care camera salvează fotografia pe care o faci, aşa cum rezultă ea procesată de către aparat conform setărilor pe care le-ai făcut ( cu luminozitatea, contrastul şi nivelul de saturaţie setat de tine);  

•  setează dată şi ora exactă şi mai apoi numele pe care îl va primi fotografia; încearcă să foloseşti pentru început fotografia pe automat; şi în timpul acesta citeşte şi exersează şi citeşte şi exersează

Eşti începător şi nu vrei să ratezi o fotografie...

• vei înţelege mai apoi, pe baza unei schiţe, cum funcţionează camera ta  şi vei trece mai apoi la principiile care stau la baza setării unei camere; vei învăţa despre aşa-numitul triunghi al expunerii (The Exposure Triangle). Vei învăţa cum se intercondiţionează şi cum se reglează cele trei elemente de bază (diafragmă, viteza de declanşare şi ISO).

• aflam apoi câte ceva despre  balansul de alb şi despre modul în care focalizează camera ta;

• ni se spune ceva despre fotografierea cu un ISO ridicat şi despre utilizarea  trepiedului;

• trecem mai apoi la un capitol "artistic" şi aflam  câteva reguli de compoziţie ( linii directoare,  curbe, simetrie);

• aflam câteva lucruri despre post procesarea unei fotografii (alegerea unui software potrivit, post procesare primară, ce elemente fac o fotografie deosebită?)

• în ultimul capitol suntem sfătuiţi să nu încetăm să învăţăm. Şi aş adăuga eu, să nu încetăm să experimentăm. Modifica setare şi vezi cum a influenţat ea fotografia ce a rezultat. Şi apoi întoarce-te la setarea iniţială şi iar modifica ceva... Şi tot aşa...

Eşti fotograf începător şi vrei.. atunci stdiază si experimentează

Trebuie să observ că la sfârşitul fiecărui capitol ni se pune la dispoziţie câte o listă de link-uri care ne  ajută să învăţăm şi alte lucruri, dar să şi aprofundam ceea ce am aflat deja.

În stilul acesta ghidul este util/necesar, fără să fie suficient. Oricum este un început bun pentru orice fotograf începător.

Să auzim numai de bine.

Fotografia şi strada prietenoasã

De câţiva ani încoace, la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie, strada V. Pogor din Iaşi este blocată de un baraj, de un cort sau de o construcţie mai puţin obişnuitã.

Street Delivery - strada şi Casa Pogor

Apar desene pe carosabil şi tot felul de activităţi deosebite "încurcã" trecătorii obişnuiţi ai zonei. Dar şi curtea Muzeului de Literatură a Moldovei se bucurã de animaţia momentului, ba uneori şi cea a Palatului Copiilor. Organizatorii spun că acest eveniment anual este "evenimentul ce împrietenește orașul cu oamenii"

Street Delivery - 2017

Am căutat detalii despre eveniment pe Internet, dar se pare că se lucrează pe principiul "tac şi fac" şi de aceea constat că numărul persoanelor din grupul-ţintă este totuşi scăzut. Cel puţin în oraşul nostru. Street Delivery a fost fondat în mai 2006 de Fundația Cărturești și Ordinul Arhitecților din România. La Iași evenimentul se  desfășoară din anul 2013, fiind realizat în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române Iași.

Street Delivery - 2017

Foarte mulţi tineri, individual sau în echipe vor să construiască în zona pusă la dispoziţie un alt cartier, un cartier dintr-un oraș mai prietenos. Se vând  tot felul de produse deosebite şi fiecare vrea să-şi aducă aportul propriu în ceea ce priveşte autenticitatea.

Street Delivery - 2017

Acţiunile din cadrul proiectului "Street delivery" nu sunt noi. În Bucureşti au amploare mai mare pentru că au sponsori şi se desfăşoară de mai mulţi ani, dar încet - încet s-au extins şi în alte oraşe ale ţării: Timişoara, Iaşi, Baia Mare. Se lansează o temă principală, se creează o pagină pe net şi doritorii propun proiecte(vezi AICI).

Street Delivery - 2017

Proiectele fotografice pe subiectul "street delivery" se pot derula uşor. E relativ simplu să surprinzi spiritul activităţilor deosebite din... strada autentică, populată timp de 3 zile. Mai greu este să alegi un subiect specific din cadrul numeroasele teme propuse iniţial de cãtre participanţi.

Street Delivery - 2017

Street Delivery - 2017

Câteva teme sunt aceleaşi în fiecare an : artă, carte, muzica, activități pentru copii, sport, activităţi spectacole, etc. Dar anul acesta la Iaşi proiectele propuse au avut tema „Grădini posibile”.

Street Delivery - 2015

Am înserat în text câteva fotografii personale realizate în Iaşi,  la ediţiile din ultimii 4 ani ai evenimentului ce capăta de la an la an tot mai multă notorietate.

Street Delivery - 2014

Să auzim numai de bine.