miercuri, 19 aprilie 2017

De la Hoover Dam la Bicaz

Într-o postare de toamna trecută aminteam de fotografia lui Robert Frank intitulată  "Hoover Dam". Vorbeam atunci de mesajul fotografiei şi de faptul cã puţini sunt cei care stau sã analizeze ce a vrut sã transmitã autorul. Lucrurile sunt mult mai simple când vorbim de o fotografie realizatã cu scop documentar.

Barajul Hoover - Nevada - blog FOTO-IDEEA
Barajul Hoover - Nevada

Am avut ocazia sã vãd câteva fotografii realizate la Hoover Dam şi m-am gîndit sã fac o comparaţie care, la început, poate pãrea forţată dar care, dacã "insişti" puţin, se dovedeşte a fi destul de normală.

Barajul Hoover - Nevada - blog FOTO-IDEEA
Barajul Hoover - Nevada

Nu cred cã este o problemã pentru cineva dacã voi compara Hoover Dam cu barajul nostru de la Bicaz. Şi nu mã refer neapãrat la mãrimea obiectivului hidroenergetic. Scopul este, de aceastã datã, unul de documentare şi promovare. Frumuseţea locurilor şi sentimentul pe care ţi-l oferă o vizitã într-o astfel de zonã cred cã sunt, ţinând seama de scarã, comparabile.

Barajul Hoover - Nevada - blog FOTO-IDEEA
Barajul Hoover - Nevada


Puteţi vedea mai jos câteva fotografii, care ilustreazã ceea ce spun. Fotografiile realizate în statul Nevada mi-au fost puse la dispoziţie de cãtre bunul meu prieten Adi Popescu, cãruia îi mulţumesc şi pe aceastã cale.

Barajul Hoover - Nevada - blog FOTO-IDEEA
Barajul Hoover - Nevada

Subiecte de fotografiat sunt destule şi nici nu ştii ce să admiri mai întâi !? Relieful și imensitatea locului, întinderea de apă, frumuseţea construcţiei inginereşti!? Desigur un teleobiectiv este important şi în astfel de situaţii smartphone-ul este utilizat mai mult pentru comunicare şi orientare.

Barajul de la Bicaz - blog FOTO-IDEEA
Barajul de la Bicaz


Mã gândesc acum la proiecte fotografice care sã aibã ca temã obiective şi construcţii de o anumitã dimensiune. Îmi amintesc de un proiect finalizat cu un film în serial al celor de la Naţional Geographic intitulat "BIG, BIGGER BIGGEST" . În serial au fost avute în vizor diverse tipuri de construcții: tuneluri, telescoape, baraje, stații spațiale, submarine, avioane, nave de croazieră, roti gigantice (gen London Eye) şi domuri.


Barajul de la Bicaz - blog FOTO-IDEEA
Barajul de la Bicaz


Barajele hidroenergetice din România sau chiar din Europa pot constitui oricând o temã fainã pentru un proiect foto. În ţara noastră există aproape 250 de baraje cu înălţimi de pânã la 170 de metri.


Barajul de la Bicaz - blog FOTO-IDEEA
Barajul de la Bicaz


 Majoritatea au fost realizate în anii regimului comunist şi amenajarea lacurilor de acumulare a schimbat geografia locurilor în care se află. Pomeneam nu de mult de soarta insulei/oraşului Ada Kaleh aflat(ă) cândva în zona lacului de acumulare de la Porţile de Fier.



Barajul de la Bicaz - blog FOTO-IDEEA
Barajul de la Bicaz

Vidraru, Siriu, Gura Apelor, Bicaz, Lotru, Paltinu sau Porţile de Fier sunt locuri care au fost modificate complet odatã cu realizarea marilor construcţii, care nu vor putea fi "copiate" sau "reeditate" prea curând. Mai multe detalii AICI.

Barajul de la Bicaz - blog FOTO-IDEEA
Barajul de la Bicaz

În rest, lumină bună și mult succes la fotografiat
Să auzim numai de bine.


luni, 17 aprilie 2017

Despre maeștri cu respect

Voi deschide astãzi un serial pe care l-am botezat "Fotografi care îmi plac". Nu vor exista clasamente ci doar pãreri personale, fãrã clasificãri. Totodatã vã voi spune mãcar unul din lucrurile care îmi plac, dar și unul cu care nu sunt total de acord în relatie cu fotograful respectiv

Iatã o primã selecție cu maeștri fotografi pe care mi-ar fi plăcut să-i cunosc în această viață.


  • A. Henri Cartier-Bresson
În 1927 H.C-B a absolvit o şcoală de artă. În 1928-1929 maestrul studiază arta şi literatura la Universitatea din Cambridge, iar la sfârşitul ultimului an începe să fotografieze. Aşa cum spuneam într-o postare anterioară este considerat părintele fotojurnalismului.

Ce îmi place la H.C-B !?
A fotografiat mult în alb şi negru (cu excepţia unui fotoreportaj în China - 1954). A fost interesat şi a fotografiat doar instantanee şi nu l-a pasionat fotografia "aranjată". El spunea: pentru a face o fotografie bună, fotograful trebuie să se implice în povestea pe care o vede prin obiectiv. Şi să fie pregătit pentru asta. Asta necesită concentrare, o disciplină a minții, sensibilitate și un "bun simţ" al geometriei“

Cu ce nu sunt total de acord la H.C-B!?
H.C-B considera că nu poţi spune o poveste într-o singură imagine. Ai nevoie de o serie de imagini pentru a nara ceva. Este vorba, de fapt, de o succesiune de "momente decisive" cum le numeşte el.

Henri Cartier-Bresson - Hyeres
Henri Cartier-Bresson - Hyeres (1932) (sursa: iconicphotos)

Fotografia de mai sus are o poveste amuzantã în spate, dar voi reveni cu ea într-o postare viitoare.



  • B. Jay Maisel 
Jay Maisel a devenit fotograf în 1954 după ce a studiat pictură şi design-ul la Institutul Cooper şi Universitatea Yale.

Ce îmi place la J.M. !?
În fotografiile lui J.M. nu se transmit doar mesaje/informaţii. Fotografiile sale pun şi întrebări. Provocarea spune J.M. este ca privitorul, uitându-se la fotografiile tale să vrea mai mult. Dacă privitorul crează o poveste pe baza imaginii din faţa sa atunci, probabil, ai realizat o fotografie bună 

Cu ce nu sunt total de acord J.M.!?
Toate fotografiile lui J.M. sunt color şi cred cã, o părere personală, unele din ele ar fi aşa faine în alb şi negru ! ☺

Jay Maisel - Hot_cabbie
Jay Maisel - Hot_cabbie (sursa:studio-Jay Maisel)



  • C. Fan Ho

Fan Ho s-a născut în Shanghai, dar a trăit şi a creat în majoritatea vieţii în Hong Kong. A început să fotografieze în 1951. A realizat mai bine de 20 de filme în calitate de regizor şi actor. De-a lungul vieţii a câştigat nu mai puţin de 280 de premii la diverse competiţii şi expoziţii internaţionale de fotografie.

Ce îmi place la F.H. !?
Îmi place modul în către îşi "gândeşte" fotografiile. Iatã un exemplu concret despre modul în care Fan Ho a realizat unele din fotografiile sale. Imaginea se numeşte "As Evening Hurries By"(Când seara se grăbeşte) şi este realizată în 1954. Iatã cum comenteazã autorul modul cum a conceput aceastã imagine: "... Am fãcut-o în  cartierul de vest al Hong Kong-ului. Studiam literatura chineză la momentul respectiv. Am citit un poem care m-a impresionat foarte puternic. Am vrut să găsesc un loc în care sã fiu dominat de acelaşi sentiment pe care l-am avut când am citit versurile. Starea de spirit, atmosfera și personajul principal - toate trebuiau sã exprime aceeași emoție ca și poezia. Odată ce am găsit locația, m-am dus acolo timp de mai multe zile. cărucioare triciclu și oameni care mergeau pe jos acasă; tăcerea urmată de zgomotul valurilor care se spãrgeau de falezã; iluminatul care era scăzut... pentru mine momentul decisiv a fost pur și simplu uimitor. Imaginea încă mă bântuie şi astăzi chiar dacã am fãcut fotografia cu o jumătate de secol în urmă."
Fãrã comentarii


Fan Ho - As Evening Hurries By
Fan Ho - As Evening Hurries By  (1954) (sursa: hongwrong)

Cu ce nu sunt total de acord la F.H.!?
Când a fost întrebat care a fost cel mai nefericit moment în viaţa sa Fan Ho a rãspuns "Nici unul! Nu am avut momente din acestea. Toate au fost fericite. Sunt amintirile mele." Cum poţi sã fii atât de pozitiv!? Cum sã spui cã nu ai avut momente rele în viaţa ta!? Glumesc desigur. Este o filozofie de viaţă tipic chinezã, ce nu ne caracterizeazã pe noi europenii. Noi suntem atât de preocupaţi de existenţa noastrã de mâine, încât uitãm sã ne bucurãm de viaţă astãzi.


Să auzim numai de bine!