miercuri, 18 mai 2016

Banul, pasiunea și fotografia



De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.
Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 


Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik


"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.


Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.



luni, 16 mai 2016

Cautã, imagineazã, experimenteazã...

Egiptul antic din laborator

La sfârșitul anului 2015, filiala Canon Autralia a publicat rezultatele unui experiment fotografic interesant. Au apelat la ajutorul a 6 fotografi și le-au cerut acestora sã realizeze portretul unui bãrbat pe nume Michael. 
Dar a existat o micã "diversiune". Fiecãrui fotograf i s-au oferit informatii diferite în ceea ce priveste trecutul lui Michael. Fotografilor li s-a transmis individual cã subiectul este: un auto-didact, cineva care, de curând, a salvat viața unui om, un fost deținut, un comerciant de pește, un psihopat egocentric și un alcoolic.
Interpretul lui Michael, un actor profesionist, a încercat de fiecare dată să intre în pielea fiecărui din personajele pomenite mai sus. 

Un scurt film al experimentului îl puteti vedea în continuare:


Concluzia autorilor experimentului este că mesajul unei fotografii este construit în cea mai mare parte de către cel aflat în spatele camerei foto si mai putin de ceea ce se află în fata obiectivului aparatului.

"Fotografii care nu fac niciodatã experimente cu noi forme de expresie riscã sã se plafoneze. Isi pun ambitiile în cui, lucrarile lor tind sã devinã stereotipe si ei ajung în cele din urmã sã fie eclipsati ori înlocuiti de noi talente. Fotografii creatori experimenteazã tot timpul - si o dovedesc prin lucrãrile lor. Dacã toti fotografii ar respecta regulile, fotografia ca mijloc de expresie ar înceta sã mai evolueze."

Sunt vorbele maestrului A.Feininger în lucrarea sa, cartea de cãpãtâi a foto-pasionatilor -"Fotograful creator".
Si continuã astfel: "am cunoscut prea multi fotografi care stiau efectiv pe de rost litera cãrtii, erau specialisti în tot ce tinea de tehnica fotograficã, aveau cel mai bun echipament si nu fãceau niciodatã vreo fotografie valoroasã...În acelasi timp sunt unii... care nu au decât o vagã idee despre tehnica fotograficã. Însã <acesti fotografi stiu cum sã facã fotografii bune. Ei stiu sã vadã, simt ceva pentru si împreunã cu subiectele lor si stiu sã-si exprime sentimentele în formã fotograficã. " 

Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez, să caut, să cercetez si să scormonesc. Fac, de cele mai multe ori, sute de fotografii într-o sesiune de câteva ore. Rezultatul experimentelor poate fi dezamãgitor pentru unii dar asta este... Rezultă 9(nouã), maxim 10(zece) fotografii care meritã atentie din care, pot spune că 2(două) sau 3(trei) sunt deosebite. E adevãrat cã odatã cu trecerea timpului, raportul realizate/deosebite scade, dar...destul de încet. Acest lucru se întâmplã pentru cã înveti si stii ce sã cauti.  Si încă ceva. Fotografiile sunt făcute pentru a fi expuse si vizionate de către altii. Asa că nu pierdeti nicio ocazie să vă expuneti "capodoperele" fotografice ! :-)

Mai jos puteti vedea unele din experimentele fotografice personale ale ultimilor ani.

  • Încercări pentru un concurs cu tema "înghețat" Mai multe încercãri puteti vedea AICI
 
O poveste cu Moșul înghețat


























  • experimente pentruu expozitia cu si despre umbre despre care am povestit AICI

Cum sã-ti construiesti un Stonehenge în laboratorul propriu

...sau un luciu de apã




























  • jocul cu lupa si cu miniaturile




























Experimentele nu le fac numai la interior. Un exemplu este observarea si fotografierea sculpturilor pe care apa le realizeazã instantaneu într-o fântânã artezianã. Schmbi unghiuri, setãri, punctele de statie, gãsesti relatii, creezi relatii, etc...




În mod sigur, voi mai avea ocazia sã mã refer la unele din aceste încercãri în postãri viitoare. O sãptãmânã excelentã, vã doresc tuturor !