Cu Eminescu prin Iaşi

Din Copou pânã la Bucium sunt nenumărate locurile din Iaşi unde a păşit, acum o sutã şi ceva de ani, poetul  "nepereche" al neamului românesc, Mihai Eminescu.

Ideea de a realiza un itinerar fotografic al drumurilor lui "bădiţa Mihai", prin "dulcele târg" nu este nouã, dar e frumoasã şi generatoare de nostalgii. Iar dacã iei cu tine, pe lângã echipamentul foto şi o culegere cu cele mai frumoase poezii ale Sale, pe care sã le citeşti, câte una, la locurile  cu amintiri ai imaginea unei foto-ture romantice, pline de creativitate şi provocări.

Spiritul eminescian este la el acasă în Parcul Copou, înfiinţat în 1834. Cine nu a auzit despre "Teiul lui Eminescu" la umbra cãruia medita şi visa poetul, amorezat de Veronica Micle.

Teiul lui Eminescu - Parcul Copou

Când ajungea în Iaşi, poetul Nichita Stãnescu vizita întotdeauna teiul, cãruia îi spunea "copacul lui Mişu din Copou"

"Unde-i teiul cu-a sa umbrã, 
Cu-a lui flori pânã-n pãmânt? 
Vis au fost viata noastrã, 
Iar norocul nostru vânt".

Tot în Parcul Copou, Complexul expoziţional "Mihai Eminescu" ce a fost inaugurat în 1989, anul Centenarului poetului, este un punct de atracţie turisticã deosebit. 

Muzeul M.Eminescu - Parcul Copou

Coborând dealul Copoului ajungem la un alt punct de reper pe itinerariul eminescian ieşean şi anume Casa Pogor, care este astãzi sediul Muzeului Literaturii Române. Aici aveau loc întâlnirile membrilor Societăţii Junimea. Scriitorii şi poeţii îşi citeau creaţiile, pe care le publicau mai apoi în revista "Convorbiri Literare".

Casa V. Pogor - Muzeul Literaturii Române

Ieşim de la casa Pogor şi un pic mai la vale se aflã Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu".

Biblioteca Centralã Universitarã "Mihai Eminescu"

Alãturi de clãdire, la baza Copoului se aflã un monument închinat Luceafărului, realizat de sculptorul Ioan Schmith Faur în 1929 şi amplasat aici în 1957. Acest grup statuar este în întregul lui un simbol. Statuia principalã îl înfăţişează pe Luceafãr, având chipul lui Mihai Eminescu, iar pe cele două laturi sunt amplasate douã personaje alegorice ce reprezintã poezia şi filosofia.

Monumentul Luceafãrului

Monumentul Luceafãrului - poezia şi filosofia

"...Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma...

Poposim puţin la celebra Bolta Rece unde mai petreceau serile, uneori, scriitorii de la Junimea şi ne îndreptãm spre mahalaua Ticãului.

"Bolta Rece"

Cãci un obiectiv de vizitat şi fotografiat în periplul nostru foto-poetic este Bojdeuca din Ţicău a prietenului Ion Creangã. Prietenia celor doi a rãmas de poveste, mai ales cã aceastã legãturã de suflet a povestitorului cu poetul şi-a pus amprenta asupra vieţii celor doi.

"Plopi fără soţ"

Şi ajungem uşor-uşor, la aşa–numiţii "Plopi fără soţ" de la Bucium, un pâlc de copaci din apropierea hanului "Trei Sarmale", unde se ospătau şi întârziau serile, cei doi prieteni Mihai Eminescu şi Ion Creangã.

"Pe lîngă plopii fără soț
Adesea am trecut,
Mă cunoșteau vecinii toți
Tu nu m-ai cunoscut...

Hanul "Trei sarmale"

Desigur mai existã şi alte locuri în Iaşi care amintesc într-un fel sau altul de poetul nostru naţional, dar îi las pe doritori sã le descopere şi sã le fotografieze. Iar dacã aţi descoperit  astfel de locuri şi aţi făcut fotografii vă invit să le postaţi pe forumul ataşat acestui blog AICI.

La mulţi ani România... din Iaşi-Piaţa Naţiunii

Iasi - Piata Natiunii

Existã un loc în Iaşi care a devenit în ultimii ani un simbol  al unităţii românilor de pretutindeni. Mă refer la Piaţa Naţiunii, spaţiu amenajat la sfârşitul secolului XX (anul 1999) pe vremea când primar al Iaşului era Constantin Simirad. Înconjuratã de câteva clădiri vechi ale Iaşului, în Piaţa Naţiunii se regãsesc o serie de simboluri ale momentului care a marcat unificarea provinciilor româneşti şi constituirea statului naţional, suveran şi independent România. 

Iasi - Piata Natiunii

* Monumentul Marii Uniri (refãcut) a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament circular din dale de marmură albă și gri în Piața Națiunii, în fața Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Existã o poveste legatã de acest monument, poveste care poate fi cititã AICI. Grupul statuar reprezintã mama - Patria (având chipul reginei Maria) înconjurată de copii - provinciile româneşti (trei fete şi  un băiat mai mic). Bãiatul îngenuncheat este simbolul tuturori românilor rămaşi în afara frontierelor din 1919 şi care năzuiesc să se întoarcă la mama - România. 

* putinã lume ştie cã în Piaţa Naţiunii din Iaşi se afla o hartă a României Mari, dar care nu poate fi identificatã decât de la o oarecare înălţime. (vezi captutã Google Maps)

Iasi - Piata Natiunii - Harta României Mari

* în Piaţã este aprinsã "flacãra eternã" care simbolizeazã continuitatea românilor pe aceste teritorii

FOTO-IDEEA: Piaţa Naţiunii reprezintã o zonã bunã pentru proiecte fotografice, mai ales în zilele frumoase. Nici zilele ploioase nu trebuie excluse din plan. Iatã câteva subiecte ce pot fi avute în vedere:

* Clãdirile vechi şi frumoase din proximitate (universitatea, spitalul Sf. Spiridon, Bolta Rece, Muzeul de

Ştiinţe naturale),

* statuile şi monumentele, inclusiv "Poarta nãdejdii"(din anul 1793),

* grupurile de studenţi aflaţi în zona Universităţii de Medicinã şi Farmacie Iaşi,

* copii care locuiesc în zonã, etc. 

Şi pentru cã la 1 decembrie sãrbãtorim Ziua noastrã naţională:

La mulţi ani România, la mulţi ani români, oriunde v-aţi afla !

Poarta Nãdejdii - Piata Natiunii

Poarta Nãdejdii (1793) - detaliu

Orologiile Iaşului

Dupã cum spuneam într-o postare anterioarã, oamenilor le plac lucrurile vechi, eventual uitate de istorie. Poate, pentru ineditul pe care îl aduc în viaţa noastrã. Poate, pentru energia pozitivã pe care o poartã amintirile unor astfel de lucruri. Poate, pentru cã sunt nostalgici.
Am gãsit pe facebook pagin unui pasionat de cultura şi istoria oraşului Iaşi, Corneliu Coman. Este vorba de pagina Monumente abandonate. Autorul a fãcut o cercetare destul de serioasã, a fotografiat ceasurile şi mecanismele, a încercat sã adune informaţii. A intrat în contact cu persoanele care le-au întreţinut/le întreţin sau care au informaţii cu privire la ceasurile Iaşului.

Uliţa Mare -Turnul cu ceas de la Mănăstirea Trei Ierarhi (sec. XVII)

Trebuie menţionat cã în Iaşi a apărut primul turn cu orologiu din Ţările Române. Este vorba de ceasul din turnul Mãnãstirii "Trei Ierarhi". Ceasul avea 8 clopote şi este amintit pentru prima dată la 1640, în scrierile lui Achacy Taszycki, secretarul unei solii poloneze spre Istanbul, aflat în trecere prin Iaşi.

FOTO-IDEEA: Un proiect fotografic despre ceasurile vechi ale orasului mi se pare deosebit de interesant, mai ales dacã ai acces la fiecare ceas în parte, ai cum să te documentezi şi poţi să le fotografiezi. Fiecare ceas are povestea lui sau are povesti asociate perioadei în care a existat/a funcţionat. Pentru că unele din ele nu mai funcţionează

Iatã în continuare câteva exemple. Şi voi aminti aici nu de poveştile cunoscute ci de cele mai puţin cunoscute.

1. Ceasul de la Palatul Culturii - carillonul

• ceasul din turnul Palatului Culturii a fost instalat în anul 1925
• iniţial ceasul a fost ceas-mamã pentru cele 8 ceasuri existente în sãlile Palatului de Justiţie, care îşi avea sediul în clãdire la acea vreme.
• în turnul ceasului existã un spaţiu generos unde, în afarã de mecanismul ceasului, se aflã urme ale trecerii Armatei Roşii  prin oraş, la sfârşitul celui de-al II-lea rãzboi mondial (o semnãturã a unui soldat sovietic). În turn se doreşte înfiinţarea unui «Muzeu al Timpului», conform declaraţiilor celui care se ocupã de buna funcţionare a carillonului, restauratorul Ion Cristea.

2. Ceasul de la Sfântul Spiridon

Turnul cu ceas de la Sf. Spiridon

• ceasul are patru cadrane şi a fost adus de la Paris în anul 1843. În acel an erau aplicate hotărârile Regulamentului Organic, care prevedea ca în fiecare oraş din Moldova sã existe un ceas pentru orientare, pe clãdirile înalte, în special în turnurile bisericilor.
• existã informaţii cã ar fi existat un orologiu în turnul de la Sf. Spiridon, încã din anul 1802.
• la baza turnului se află cele doua cișmele cu inscripții în limbile turcă, greacă și română, care atestă faptul că în anul 1765, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica al III-lea (ucis de turci în anul 1777), a fost adusă apa în oraș prin olane de lut ars

3. Ceasul de la Biserica Bãrboi

Turnul-clopotniţă cu ceas - Biserica Barboi

Ceasul - Biserica Barboi

• turnul cu patru nivele are înălţimea de 42 de metri. Primul nivel este şi locul prin care se intră în ansamblul mănăstirii. Nivelul doi şi trei al turnului adăpostesc clopotele iar al patrulea ceasul 
• se pare că ceasul a fost montat în anul 1841, anul ridicării bisericii, deşi turnul-clopotniţă a fost construit în anul 1729 şi unii cercetãtori afirmã cã acesta ar fi şi anul apariţiei ceasului din turn.

4. Ceasul de la Mitropolie

Ceasul de la Mitropolie

 

Ceas Mitropolie (reflexie)

• este amintit pentru prima datã în anul 1883
• se pare că ceasul de la Mitropolie juca şi rolul de ceas oficial al oraşului
• conform celor spuse de Corneliu Coman cel mai vechi clopot vãzut în turnurile de la Mitropolie dateazã din 1821. Mecanismul seamnă cu cel al ceasului de la Catedrala Notre Dame din Paris

5. Ceasul de la liceul Internat "Costache Negruzzi"

Liceul Internat "Costache Negruzzi" - Iaşi (astăzi)

Nu pot sã nu amintesc în aceastã postare de ceasul de la liceul meu de suflet, unde am învăţat şi unde m-am
format ca om, Liceul "Costache Negruzzi". Într-o fotografie veche nedatatã, apare un ceas pe faţada Liceului Internat "Costache Negruzzi". Fotografia pare a fi apãrut înainte de anul 1948 anul în care liceul şi-a pierdut numele de Liceul Internat.

Ceasul de la Liceul Internat într-o imagine veche (înainte de 1948) + detaliu

Cert este cã ceasul a existat şi asta pânã în 4 martie anul 1977, când la cutremur, ceasul s-a prăbuşit de sus, distrugând cu zgomot asurzitor treptele din fata liceului. Şi asta cu câteva clipe înainte ca elevii aflaţi în internatul şcolii sã iasã înspăimântaţi afarã. Iar de atunci se pare cã ceasul nu a mai apãrut !

Mai existã ceasuri în Iaşi la Biserica Lipoveneascã, la Universitatea "Al.I.Cuza" (sistem mecanic de armare), la Hotel Grand Traian şi la Biserica Armeneascã, ultimele douã fiind orologii electronice fãrã clopot. Fiecare cu povestea lui, mai nouã sau mai veche.
Aşa cum spuneam, o expoziţie care sã ilustreze poveştile despre şi de lângã orologiile Iaşului meritã realizatã. De ce nu, chiar şi câte o expoziţie pentru fiecare ceas în parte!

Ceas Grand Hotel Traian