Morala şi fotografia

O fotografie pe care am postat-o acum douã zile pe blogul HAI... în oraş şi pe Facebook a generat câteva semne de întrebare şi discuţii pătimaşe. Fotografia reprezintă un cadru dintr-o poveste tristã a unui tânãr care a dorit sã se sinucidã aruncându-se de la etajul 13 al Hotelului Unirea din Iaşi. Povestea a avut un final, sã-i spunem fericit, pentru că tânãrul a fost convins în cele din urmã să renunţe la gestul său extrem.

Iaşi, Piaţa Unirii - Evenimente la înãlţime

Finalul unei sinucideri eşuate (fotografia în cauzã)

În imagine apare o parte din statuia lui AL.I.Cuza din PIaţa Unirii din Iaşi încadrata de două personaje aflate pe terasa de la et.13 a Hotelului Unirea. Unul este tânărul în cauză, care fumează, iar al doilea este negociatorul, cel care a reuşit să-l deturneze pe eroul nostru de la gândurile sale.

La început am ezitat şi nu eram hotãrât să postez fotografia sau nu. Mi s-ar fi părut o impietate să arãt imaginea dacă tânărul şi-ar fi dus până la capăt gândul sinucigaş. Dar având în vedere finalul şi oportunitatea pe care mi-o oferã cazul în sine, din punct de vedere fotografic, am decis să expun totuşi imaginile pe care le-am făcut.

Acest moment mi-a adus în minte alte câteva întâmplări tragice despre care am citit şi care au marcat viaţa autorilor lor. Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă fotografia lui Kevin Carter – Struggling Girl, realizată în 1993 în Sudan.

Struggling Girl, Sudan, 1993 by Kevin Carter (lomography[.]com)

Este una dintre cele mai celebre fotografii din lume. Kevin Carter a primit un premiu Pulitzer pentru ea dar, la vremea aceea, a stârnit şi o mare controversă.

Întrebarea care s-a pus era: de ce fotograful nu a sărit în ajutorul fetiţei pândite de vultur în loc să pună mâna pe aparat şi să fotografieze. Un an mai târziu, în 1994, Kevin Carter se sinucidea chinuit de amintiri şi atmosfera creată în jurul imaginii. Episodul a devenit de atunci legendã. Fetiţa din fotografie a fost considerată de toată lumea moartă, iar sinuciderea lui Carter a fost pusă pe seama remuşcărilor.

Însã, o investigaţie a cotidianului spaniol El Mundo a dezvăluit mulţi ani mai târziu cã lucrurile au fost diferite faţă de legenda care s-a creat în jurul fotografiei. Iar fetiţa, care de fapt era băiat, a supravieţuit foametei din 1993.

Aflat în Sudan într-o misiune ONU ce distribuia mâncare pe calea aerului, Kevin Carter va face fotografia vieții lui. În decursul anilor a fotografiat multe evenimente violente (execuții sumare pe străzi, arderi de viu, crime violente, etc) nimic nu-l va tulbura mai tare decât copilul epuizat și înfometat ce pare să-şi trăiască ultimele clipe de viaţă sub privirea hămesită a unui vultur gata să apuce prada. Kevin a povestit mai târziu cã a așteptat 20 de minute, a declanşat, iar în final a alungat pasărea și s-a retras la umbrã pentru a fuma o țigara. El însuși tatăl unei fetițe de 2 ani, Kevin Carter a fost ireversibil marcat de comentariile şi ameninţările primite pentru fotografia sa. Pentru că şi el era de acord cu faptul că nimic nu justifica lacrimile și suferința unui copil.

Episoade care să facă trimitere la modul în care reacţionează un fotograf în astfel de situaţii au mai existat şi probabil vor mai exista. Ba chiar am constatat că în ultima vreme, la concursuri importante, sunt premiate fotografii în care autorul mai întâi fotografiază şi mai apoi, eventual, are grijă de răniţi, de flămânzi sau alţi subiecţi prigoniţi într-un fel sau altul.

Mai multe pe acest subiect si despre Kevin Carter puteti gãsi AICI. Analize ale fenomenului "atrocitatea de a prezenta atrocitatea" pot fi gãsite în multe locuri pe Internet (ex: AICI)

Kevin Carter (sursa foto)

Revenind la fotografia mea pot spune că m-am gândit, încă de când am făcut-o, la modul în care o pot utiliza. Desigur nu aveam, eu personal, cum sã intervin în evenimentul la care asistam. Dacă finalul era tragic în mod sigur nu vedea nimeni imaginile niciodată. Am aşteptat să văd ce se întâmplă şi pentru că finalul a fost într-un anume fel... fericit, am postat-o.

Am remarcat comentariul pozitiv al Otiliei Bălinişteanu o ziaristã şi o scriitoare remarcabilă pe care o apreciez şi căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

"Este cea mai relevantă imagine a situației de azi. Mă tot uit, e un reportaj în sine fotografia asta. Zice tot." O apreciere din partea Otiliei Bălinişteanu, un excelent "fotograf cu vorbele", constituie un "pansament" pentru sufletul oricărui pasionat de camera foto.

În ceea ce priveşte viitorul, să fim... etici  şi sigur o să dea Domnul să auzim numai de bine.

Exerciții de fotografie

Lee Friedlander a jucat un rol esenţial în istoria fotografiei la nivel mondial prin intermediul limbajului vizual pe care l-a creat. Atunci când a fost întrebat ce este pentru el fotografia, americanul a rãspuns:  "... o intersecţie misterioasã între şansa şi atenţie, care merge dincolo de suprarealismul existenţial al "momentului decisiv".

Lee Friedlander-Self Portrait (sursa: dodho.com)

"Profesorul" Friedlander a dezvoltat o filozofie pe care o puteţi găsi prezentată succint AICI. Pornind de la filozofia sa m-am gândit sã fac o listă de idei simple destinate fotografilor începãtori și de aceea te rog sã studiezi cu atenție şi fotografiile lui Lee Friedlander din cadrul articolul de la adresa de mai sus.

Şansa despre care vorbeşte mister Lee ţi-o oferi şi o ai, atunci când cauţi, experimentezi, exersezi şi nu în ultimul rând ai rãbdare. Iar atenţia o dobândeşti atunci când înveţi, lucrezi planificat şi din nou exersezi. Prin urmare exerciţiu şi din nou exerciţiu.

Este totdeauna foarte important sã-ți fie clar(ă) subiectul/tema

Am spus-o şi o mai spun: părerea mea este că te poţi considera fotograf şi nu "pozar" doar atunci când nu fotografiezi doar pentru cã "îţi place". Fotografiezi pentru că ţi-ai propus o temã anume şi un obiectiv şi desfăşori acţiuni (fotografiezi) pentru a avea rezultate (fotografii) prin care să-ţi atingi obiectivul propus (o expoziţie, o colecţie, un album, etc). Asta înseamnã sã lucrezi planificat, pe bazã de proiecte şi reprezintã pasul care, odatã fãcut, te consacrã ca şi fotograf.

Atunci când începe sã fotografieze, orice persoanã pasionatã de camera foto ar trebui să-şi punã câteva întrebãri simple şi sã parcurgã câţiva paşi:

1.Îmi cunosc propria camerã foto!? Mã pricep sã setez parametrii pentru a obţine fotografii cu calitate (tehnic vorbind) cât mai bune în condiţiile de luminã pe care le am la dispoziţie ?

2. Ce este compoziţia

Compoziţia este arta de a aranja toate elementele din cadrul surprins într-un mod cât mai plăcut şi care atrage atenţia asupra mesajului/subiectului.

Şi urmeazã alte câteva întrebãri referitoare la subiectul fotografiei tale

Alte întrebări referitoare la pasiunea ta !?

3. Care? , Cum?, Ce?, Cât ?

Care este subiectul fotografiei mele?

Cum voi atrage atenţia asupra subiectului?

Ce altceva am mai inclus în cadru?

Sunt aceste elemente necesare ? câte sunt necesare?

4. Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să aprofundezi puţin subiectul "reguli de compoziţie". Câteva recomandări şi link-uri se găsesc în aceastã postare.

Învață și exersează

Nu uit sã recomand începãtorilor şi nu numai lor, să studieze realizările unor fotografi cunoscuţi. "Un fotograf renumit pe sãptãmânã" nu mi se pare prea mult.  Încercaţi sã reproduceţi fotografiile pe care le vedeţi. Încercaţi sã analizaţi şi sã motivaţi de ce vă place o anumită imagine a unui fotograf celebru.

Mai jos sunt câteva link-uri interesante pentru cei care vor sã exerseze fotografia:

• Exerciţii practice de fotografie
• Understanding Depth of Field – A Beginner’s Guide (lb. englezã) 
• Introduction to Black and White Nature Photography (lb. englezã) 
• Setările manuale ale aparatelor foto  
• Greşeli comune ale unui fotograf începãtor 

Un link cu numeroase resurse pentru fotografi începãtori găsiţi AICI - Photography Tips for Beginners (lb. englezã) 

În momentul în care consideri cã ai depăşit stadiul de începãtor începi să-ţi pui alte întrebãri.

Dar despre exerciţiile pentru fotografi puţin... mai avansaţi vorbim altã datã.

Sã auzim numai de bine.

Cu telegondola la premiile Oscar

Ideea acestei postãri mi-a venit în timp ce ascultăm la televizor un reportaj legat de premiile de consolare pe care le vor primi cineaştii şi actorii care vor fi nominalizaţi, dar nu vor câştiga premiile Oscar în acest an. Iar câteva dintre darurile de consolare constau în sejururi pentru două persoane la Lacul Como din nordul Italiei.

Lacul Como, Lombardia, Italia

Lacul Como este supranumit şi  "lacul romanticilor de pretutindeni". Aici au reşedinţe o serie de actori şi cântăreţi cunoscuţi printre care Madonna (Louise Ciccone) şi George Clooney. În presa noastrã am întâlnit şi titluri de genul "Lacul Como, destinația de vacanță a aristocraților romani".

Una din atracţiile locului o constituie  renumitul funicular Como-Brunate.

Linie funicular Como-Brunate

Funicularul Como - Brunate a fost inaugurat în 1894 și iniţial a fost acţionat cu ajutorul unui motor cu aburi. În 1911 sistemul de tracțiune a fost transformat pentru a utiliza un motor electric. Mică localitate din partea de sus, Brunate are aproximativ 1800 de locuitori şi pentru aceştia funicularul opreşte în 2 staţii, la cerere. Linia are circa 1100 de metri din care 130 de metri trec prin tunel. Diferenţa de nivel este de 496 de metri.

Şi gândurile m-au purtat la un alt funicular, cel din Budapesta.

Funicular Budapesta

Linia de funicular din Budapesta a fost deschisă în 1870 de cãtre o societate privatã şi a intrat în proprietate municipală în anul 1920. A fost distrusă în cel de-al doilea Război Mondial și a fost redeschisã vizitatorilor în anul 1986. Lungimea liniei este de 95 de metri, iar diferenţa de nivel de 51 metri. Tracţiunea este electricã.

Budapesta - Podul Margareta (peste Dunăre) văzut din funicular

Astfel de investiţii sunt realizate în primul rând în scop turistic şi pun în valoare, de la înălţime, arhitectura localităţilor unde sunt construite. În România acest gen de transport cu sprijin pe teren nu prea a avut succes. În schimb cele aeriene: telefericele, teleschiurile, telecabinele şi telegondolele s-au înmulţit în cadrul a numeroase proiecte cu finanţare europeanã. Frumos, interesant, eficient. Şi să vă spun un secret. Poţi face nişte fotografii extraordinare de la înălţime!

Telecabina Braşov

Telecabina din Braşov funcţionează din anul 1971 şi a urmat traseul fostului telescaun de pe Tâmpa. Acesta a fost primul mijloc de transport din România şi a funcţionat din anul 1951. Traseul telecabinei de azi are urmãtoarele caracteristici:

• Lungime: 573 metri
• Diferenţa de nivel: 320 metri

Braşov - Piata Sfatului văzută din telecabină

Imaginea oraşului Braşov, vãzut de sus este de poveste.

În zona Moldovei autorităţile din Piatră Neamţ s-au dovedit cele mai curajoase în a realiza o astfel de investiţie.

Piatra Neamț - centrul orașului

Telegondola Piatra Neamț

A sã nu uit! Şi la Iaşi, în zona lacului Ciric, avem un telescaun care vã plimbã prin pãdure, contra cost. Cine o fi fost cu ideea !? Şi de ce nu am fãcut o astfel de investiţie  în Dealul Copoului sau la de la Mănăstirea Bârnova spre Releu Bucium !? Poate ceva mai complex chiar !? Greu de spus !

Telescaun - Ciric, Iași 

Aminteam cândva o vorbã veche din bătrâni. "Când nu ştii cum stau lucrurile şi nu le înţelegi, întreabã-te de unde vin şi unde se duc banii !"

Mănăstirea Bârnova, Iași

Dealul Copou, Iași (captura Google Maps)

Sã auzim numai de bine.

Rîpa Galbenã

Locul este cunoscut de ieșeni sub numele de Rîpa Galbenă şi este o zonă situată la poalele dealului Copou. Zona de la partea superioarã a construcţiei este cunoscutã sub numele de Esplanada Elisabeta.

Diferenţa de nivel, destul de mare, am estimat-o la peste 20 de metri (având în vedere înălţimea Clubului CFR din zona de jos).

Rîpa Galbenã înainte de anul 1920 (carte poştalã)

Construcţiile de la Rîpa Galbenã au fost realizate la sfârşitul secolului XIX pe când primar al Iaşului era Nicolae Gane. Zona a mai fost cunoscutã, înainte de amenajare, sub numele de Podul lui Eminescu.

În partea de sus, la câţiva zeci de metri, pe strada Florilor nr.1 se aflã casa lui Anastasie Fătu, cel care a înfiinţat în zonã prima Grãdinã Botanicã din România (1856).

Clădirea Clubului CFR (construită 1922) şi pavilioanele din fostul "cartier ceferist", aflate la partea de jos a construcţiei de la Rîpa Galbenã, au devenit la rândul lor obiective istorice.

Rîpa Galbenã - Clubul CFR si pavilioanele

Rîpa Galbenã - texturi si forme

Rîpa Galbenã - umbre si flori

Rîpa Galbenã - umbre

Dintre clădirile vechi din apropiere se remarcã douã mai importante. La partea superioarã a Esplanadei Elisabeta poate fi vãzutã clãdirea Fundaţiei Ferdinand (construită în 1934 - actuala Bibliotecã Centralã "Mihai Eminescu"). Puţin mai încolo se aflã fostul "Otel Binder" (construit în 1845).

Rîpa Galbenã - texturi si forme

Mai multe detalii despre Esplanadã, care a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași (2015) puteţi afla de AICI.

Din punct de vedere al fotografiei, trebuie sã remarc faptul cã Rîpa Galbenã a devenit unul din locurile mele preferate de fotografiat. Şi fac de multe ori fotografii acolo chiar şi în zilele toride de varã, când soarele arde puternic şi proiecteazã pe scãri umbrele celor care le urcã sau coboarã.

Rîpa Galbenã - texturi si umbre

Iar din primãvarã pânã în toamnã apusurile vãzute de aici sunt şi ele subiecte faine de fotografiat. De asemenea, sunt de luat în calcul construcţia masivã de piatrã, texturile, formele pereţilor şi balustradelor, jocul umbrelor, etc.

Rîpa Galbenã - despre timp

Vã doresc succes la fotografiat, luminã bunã şi rãbdare.

"Strada mea cu un singur bec" - Apus la Rîpa Galbenã

Fotografia din stradã şi protestul

Unele persoane mi-au lãsat a înţelege cã ultima mea postare, despre râs şi zâmbete, este anacronicã şi m-au întrebat ce îmi veni cu chestia cu relaxarea în asemenea momente "importante" pentru ţară. Nu vreau sã mã explic şi nu vreau sã mã scuz, dar este ceea ce am simţit eu acum câteva zile când a început agitaţia pe marginea "acţiunilor de noapte" ale guvernului "hip-hop minitop" Dragnea/Grindeanu.

Revolutia francezã a ajuns la Iasi

  

Proteste la Iaşi

A fost reacţia la ceea ce am gândit în acele momente. Am intuit atunci o luptã între douã curente sau cete (!?) Ceata lui "şoc. groazã. halucinant" şi ceata lui "hai că se poate!". Spuneam undeva cã "indiferent cât de mare ar fi fost procentul cu care au câştigat alegerile (chiar 99,99%), nimic nu  le dădea dreptul actualilor guvernanţi să facã ceea ce au făcut într-o searã." Dar mai era şi altceva.

În perioada 1990-2000 numărul de evenimente de acest gen era foarte mare şi se transmiteau la tv în direct. Credeţi că "omul de rând" a câştigat mai mulţi bani!? Credeţi că şi-a îmbogăţit cultura(?), că a avut acces la tehnologii mai ridicate sau investiţii străine mai multe. Nu. Am învăţat cu toţii că orice este posibil şi în democraţia noastră originală nu ne interesează dacă ceea ce facem deranjează pe vecini sau pe amici. Pur şi simplu nu contează ! Banu' să iasă ! Şi din ce în ce mai mulţi au în vedere DOAR banul!

Oare toţi fraierii aceia, oameni de rând, care s-au jertfit pentru ţarã, au fost răniţi pe vremea lui Ştefan, a lui Mircea, la Plevna, la Mărăşeşti sau pe Jiu s-au gândit cã aceste pãmânturi vor fi administrate în asemenea mod, de asemenea oameni !? Şi cã noi românii vom fi atât de uniţi şi vom "coopera" atât de bine astãzi !? Mă îndoiesc! Asta a fost istoria şi anii trec şi istoriile se repetă !

Şi mã întorc în zilele noastre şi ce vãd !?

Proteste la Iaşi - lozinci

• oamenii sunt îndârjiţi; îşi amintesc istoria, se concentrează pe dreptate şi justiţie. Existã emoţie, exaltare, energie, nostalgie, pãreri de rãu şi lacrimi.

• urãrile şi strigãturile la proteste au devenit deja "clasice": "DNA / Să vină să vă ia" ?", Cine nu sare/ Nu vrea schimbare!", "PSD / Ciuma Roşie", "Ieşiţi din casã/ dacã vã pasã!", etc, etc, etc.

• numărul de pancarte cu mesaje "deştepte" a crescut de la zi la zi şi este de multe ori specific localităţii unde are loc protestul. Încuviinţezi mesajul. îţi vine sã strigi, eşti mândru că eşti român, uneori eşti uimit dar, ceea ce este mai important, în 90% din cazuri îţi vine sã râzi.

Asta am gândit eu când am scris postarea anterioarã. Şi dacã aţi zâmbit mãcar un pic vãzând pancartele din text atunci sunt mai relaxat şi pot sã zâmbesc. 

O parte din lozinci sunt extrase de AICI, iar altele sunt din fotografiile personale.

Şi ca sã nu spunã cineva cã m-am abãtut prea mult de la subiectul fotografie, AICI  se aflã <Cele mai bune fotografii de la protest>propuse de <f64>.

Gânduri bune şi zile asemenea.

Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile

Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii

Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 

Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea

Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.

Telegrame. Fotografii. Stop. Pupat Piata Unirei Iaşi

Onor ziar Ceatza

Azi a fost 24 ianuarie. Ziua Unirei. Stop ! Petrecut, giucat hora, fara chef. Piata Unirei onor Iasi. Stop. Atmosfera ceatza pacatoasa. Lume multa batrana, electori drag tara. Stop. Fost mocofan guvern. Lipsa mocofan parlament. Lipsa mocofan prezident. Facut fotografie. Stop

Costachel

Onor parlament

Banditi regimului acest secol lumina badgiucurind constitutia ce ati giurat voit ucidi di doua ori. Stop. Cafine central si piata unirei fratemeu fost reprezentant natiuni. Stop. Victima frica merge telegraf. Ordonanta gratiere si admistie. Stop. Imploram garantie democratie onoare populatie. Contrar siliti face justitie singuri. Traiasca fotografia Romania. Stop

Costachel

Iasi - Piata Unirii - vedere aerianã

Onor guvern

Repet reclama telegrama No... Petitionat Curtea suprema. Stop. Procuror lipseste oras manastire maici chef. Stop. Avocat bopor lipseste oras manastire calugari chef. Tremur viata democratie Romanie, nu mai merge departe. Stop. Facem responsabil guvern. Suparat. Lume multa. Rugam oprit batgiocura. Stop. Da. Stop.

Costachel

Iasi - Piata Unirii (2013)

Onor ziar Faclia

Astãzi fost 24 ianuarie. Ziua Unirei. Stop ! Petrecut, giucat, Piata Unirei onor Iasi. Stop. Atmosfera rece pacatoasa. Lume multa batrana, tineri, electori iubitori tara. Stop. Lipsa mocofan parlament. Lipsa mocofan prezident. Facut fotografie. Stop.

Costachel

Iasi - Piata Unirii

La multi ani si s-auzim de bine !