Concepţia, fotografia şi ardeiul

Atunci când vorbim de concepţie în artele vizuale facem referire la modul în care artistul ordonează în lucrarea sa diversele elemente pe care doreşte să le surprindă. Face acest lucru în funcţie de preferinţele şi cunoştinţele sale. Şi porneşte de la faptul că "impresiile vizuale oferite de lume sunt dezordonate şi, adesea, haotice." (Michael Freeman-"Ochiul fotografului")

În cazul fotografiei efortul de "a face ordine" în lucruri este. poate, mai dificil din cauza faptului că aparatul foto înregistrează absolut tot ceea ce se afla în fata obiectivului. Dacă într-un tablou pictorul poate elimina din cadru ceea ce este "în plus", într-o imagine, fotograful trebuie să atenueze într-un fel (prin luminã, umbre, modificând punctul de staţie, etc) elementele care distrag atenţia privitorului de la subiect. În cele din urmã el poate/trebuie să facă asta la post-procesare.

Într-o postare de anul trecut, spuneam că se remarcã uşor cum privitorul "încearcã sã gãseascã într-o fotografie, o relaţie cu un lucru, o fiinţă, o formã cunoscutã şi pe care o/îl identificã rapid." Cu alte cuvinte, admiratorul încearcă să găsească ordinea pe care a dorit sã o impunã fotograful.

Şi aici revin la ideea funcţiunilor unei fotografii. Michael Freeman le separã în douã: aceea de a explora lumea pe de-o parte şi aceea de a explora propria imaginaţie, pe de altã parte. "La una din extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum aratã oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto."

Şi dacã într-o parte vorbim de comunicare, în cealaltã parte vorbim de artã. Linia de separaţie nu este foarte clarã şi bine definitã, dar pasiunea noastrã a apãrut ca o modalitate de satisfacere a unor nevoi personale. - vrem sã comunicãm şi fotografiem ca sã ne documentãm,

- dorim sã ne îmbogăţim percepţia asupra mediului în care trãim,

- dorim sã depăşim nişte limite şi cãutãm prin fotografie noi forme de exprimare,

- dorim sã transformãm şi sã concepem lucruri noi. Iar ceea ce facem trebuie sã fie rezultatul celor mai bune şi nobile eforturi ale noastre.
 

Edward Weston - "Pepper no.30" (foto:wikipedia)

Când şi-a reglat aparatul pentru a fotografia un banal ardei verde, nu cred cã Edward Weston ştia ce avea sã

iasã. Fotografia rezultatã pare sã surprindã sculptură modernistă de Hâns Arp . În jurnalul său, Weston scrie: "Este un subiect clasic, complet satisfăcător - un ardei. Dar a ieşit, mai mult decât un ardei. Ceva abstract şi care este complet în afara subiectului fotografiat".

A lucrat la aceastã fotografie apropape o sãptãmânã şi a prelucrat mai mult de 5o de fotografii. A schimbat poziţii, unghiuri, lumini, umbre, setãri. Fotografia se numeşte "Pepper no.30" şi a fãcut istorie. Este descrisã şi analizatã în manuale fundamentale de fotografie. Ce o face sã fie deosebitã!? Am descoperit şi eu misterele luminilor şi umbrelor unui ardei (de fapt era gogoşar-!) în timp ce lucram la expoziţia "Iluzii şi aluzii", dar nu cred că  voi apãrea în vreun manual. 😃

Ardei - XXX (sau cum am descoperit misterelor luminilor si umbrelor)

Important este cã mi-am îmbunătăţit percepţia asupra lucrurilor (!)😆

S-auzim de bine!

Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile

Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii

Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 

Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea

Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.

Din nou despre minimalism

La sfârşitul anului trecut, Clubul Fotografilor Iaşi a organizat o expoziţie colectivã cu titlul "Simplu ca bunã ziua". Expoziţia a dorit sã abordeze şi sã promoveze curentul minimalist în fotografia membrilor Clubului nostru.

Trec peste amãnuntele legate de organizarea evenimentului şi vreau sã spun douã cuvinte despre selecţia lucrãrilor. Mi s-a pãrut un pic monotonã şi "sãrãcãcioasã" din punct de vedere a conţinutului. Şi am în vedere faptul cã mai bine din 30% din lucrãri au ca subiect pãsãri. Nu ştiu dacã au existat suficiente lucrãri şi foarte variate, pentru selecţie, dar ceea ce a fost selecţionat a fost expus în Galeria Labirint a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Am mai abordat odatã, anul trecut, într-o postare, subiectul "minimalism".

Acum, aş dori sã parcurg rapid tipurile de minimalism, aşa cum le defineşte destul de clar unul din promotorii curentului, indianul Prakash Ghai, care se declarã "fotograf minimalist" şi care a fondat pe diverse platforme social media (Facebook, Twitter, Instagram, etc) pagini intitulate "Learn Minimalism". Am învãţat foarte multe lucruri urmãrindu-l pe domnul Prakash Ghai, cãruia îi şi mulţumesc pe aceastã cale.

Voi încerca sã ilustrez cele 8 puncte de mai jos cu fotografii personale, sper, cât mai potrivite.

1. Minimalism cu elemente puţine - este prezent un singur subiect care captează 100% atenţia. Este permis şi un al doilea subiect, numai în măsura în care nu distrage atenţia de la cel principal.

Minimalism cu elemente puţine

2. Minimalism cu câteva culori distincte - 2 sau 3 culori dispuse în forme distincte. Dacă sunt mai multe culori, încearcă să reduci numărul formelor.

Minimalism cu câteva culori

3. Minimalism cu obiecte mici - este un lucru normal în natură. Astfel de cadre, spune Prakash Ghai, ne amintesc cât de mici suntem în acest univers infinit."

Minimalism cu obiecte mici

4. Minimalismul prin geometrie simplã - cadre ce includ forme geometrice simple (cercuri, linii drepte, curbe, pãtrate,  dreptunghiuri, triunghiuri, etc. )

Minimalism prin geometrie simplã

5. Minimalism ca parte a unui întreg - în astfel de fotografii, analiză este lãsatã la latitudinea admiratorului. Acest lucru creează un stare de mister cu privire subiect şi are ca rezultat mai mult angajament din partea celui care priveşte imaginea.

Minimalism ca parte a unui întreg

6. Minimalismul cu forme repetitive - imaginea include forme geometrice identice care se repetã în mod regulat, dând naştere unor forme a/simetrice.

Minimalism cu forme repetitive

7. Minimalismul cu detalii puţine - în general, fotografiile de acest gen sunt provocatoare. Ele lasă mult la latitudinea privitorului. Pe baza detaliilor puţine, acesta imagineazã în  continuare un subiect din lumea reală, pe care îl completeazã în mintea proprie.

Minimalism cu detalii puţine

8. Zeroism - Subiectul nu este relevat. Ceea ce vedem în imagine, în interiorul cadrului, nu este legat, neapãrat, de lumea realã. O astfel de imagine poate fi consideratã, de multe ori, fotografie abstractã.

Minimalism/abstract - Zeroism

Sã nu uitãm: minimalismul înseamnã "less is more" (mai puţin reprezintã mai mult).
S-auzim de bine ! 😃

Este Ziua Artei Fotografice în România

Ziua de 11 ianuarie a fost declarată în 2010, Ziua Artei Fotografice în România și asta pentru că 11 ianuarie este ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României.

Anul acesta ziua a fost marcatã la Iaşi prin mai multe manifestãri. Una din acestea a fost seara de 10 ianuarie, organizatã de Clubul Fotografilor Iaşi si dedicatã unui proiect de nota 10, aşa cum îl numeam într-o postare anterioară.

În premieră, a fost lansat la Iaşi, în prezența realizatorilor, cel mai nou episod din cadrul proiectului “România sălbatică”. Iniţiatorii proiectului cu acest nume, dar si realizatorii serialului sunt Dan Dinu si Cosmin Dumitrache, doi oameni de ispravă, simpatici și altruiști, pe care i-am cunoscut mai bine, cu ocazia vizitei lor la Iaşi. Ultimul episod vizionat la Iași îl puteți vedea AICI

Puteţi vedea mai jos câteva imagini din timpul evenimentului, ce a avut loc la Casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Aspecte din sală

Cosmin Dumitrache și Dan Dinu

Aspecte din sală

Am spus in câteva rânduri pe parcursul ultimelor douã zile că, atunci când vizionezi episoadele finalizate pânã acum, in primul sezon din "Descoperă România sălbatică", poţi sa simţi din plin energia pozitiva pe care cei doi realizatori au pus-o în munca lor de concepţie si realizare. La oricare din episoade te-ai uita, trăieşti un sentiment dublu: îţi doreşti sa fii "acolo" în locurile pe care le vezi si, în acelaşi timp, sã pãstrezi în amintire imaginea (pe fotografie/film) acelor locuri. E drept că, din fotoliu, lucrurile par mult mai simple...

La invitaţia lui Gabriel Rotaru de la TVR Iaşi, producător al emisiunii "Buna dimineaţa Moldova" am participat la emisiunea din aceasta dimineaţa însoţindu-i pe cei doi realizatori ai serialului - România sălbatică.
Puteti vedea filmul emisiunii AICI.

La emisiunea - Bună dimineața Moldova- 11 ianuarie 2017

Lumină bună și inspirație tuturor celor pasionați de fotografie. La mulți ani dragi fotografi, artiști sau nu, profesioniști sau amatori, oriunde vă aflați !

Proiectul de nota 10, pe data de 10...

Proiectul "Descoperã România sălbatică" mi-a plăcut încă de la începuturile sale şi am vorbit despre lansarea sa într-o postare din luna aprilie 2016 în care îl numeam "un proiect de nota 10".  Şi am făcut, încă din vara, demersuri pentru a-i aduce şi în Iaşi pe realizatorii minunatului serial.

Şi iată că eforturile mele au fost încununate de succes. Marţi, 10 ianuarie 2017, la invitaţia Clubului Fotografilor Iaşi, la Casa de Culturã "Mihai Ursachi" publicul ieşean poate afla noutăţi despre proiect chiar de la cei care implementează proiectul, autorii serialului "Descoperă România Sălbatică".

Cu această ocazie va avea loc lansarea celui mai nou episod al serialului. ""Episodul de la Iași este dedicat Ciucașului, cu siguranță cel mai frumos munte din Carpații de Curbură. Pe lângă acest episod se vor mai proiecta și alte episoade deja lansate și..., aşa cum promite unul din realizatori - Dan Dinu, "...va exista şi o mică surpriză pentru cei prezenți".

După cum  ştii, probabil , serialul își propune "să te poarte, prin intermediul fotografiei, în unele dintre cel mai interesante zone ale României, dar și să îți arate locuri mai puțin cunoscute, însă la fel de frumoase și pline de viață."

Până în prezent este filmat un prim sezon, iar zonele prezentate sunt Mestecănișul de la Reci din Covasna, Delta Dunării, Valea Ialomiței din Parcul Natural Bucegi, Zona Padiș din Parcul Natural Apuseni și Masivul Ciucaș.

Mai multe despre proiect și filmele lansate până acum  se găsesc pe site-ul dedicat - NTD (Nature and Travel Documentaries).  

Prin urmare, sunteţi invitaţi -
Marți 10 ianuarie 2017, ora 18,30
la Sala Diotima a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”
din Parcul Copou, Iași
Intrarea este liberă. Grăbiţi-vă să prindeţi locuri!
Veniți să vedeți România frumoasă!

Mai multe detalii se găsesc pe site-ul Clubului Fotografilor Iaşi.
Iar AICI  se aflã pagina evenimentului pe Facebook.

Și fotografii au bilanțul lor

Membrii Clubului Fotografilor Iasi - decembrie 2016

La începutul lunii decembrie, Clubul Fotografilor Iaşi a organizat întâlnirea publicã intitulata „Retrospectivă fotografică 2016” în care a fost prezentatã activitatea desfăşurată în cadrul clubului în anul 2016. Manifestarea a fost moderată de colegii mei Mihaela Beatrice Constantinescu şi Constantin Ciofu, coordonatul Clubului Fotografilor Iaşi. Au participat mai bine de 50 de pasionaţi de fotografie care au luat cunoştinţa sau şi-au amintit de cele peste 80 de activităţi fotografice desfăşurate în cadrul Clubului în anul 2016.

Au fost prezentate expoziţiile individuale şi colective, organizate peste an, întrunirile publice și turele foto pentru membri (vezi filmul ~100 sec).

Au fost prezentate activităţile derulate  în parteneriat (vezi AICI)

Seara deosebit de frumoasã s-a încheiat cu un recital al Grupului vocal-instrumental „Nektarios” din Iaşi, dirijat de prof. Daniel Popă. Secvenţe din cadrul recitalului puteţi vedea AICI.

Mai multe detalii de la eveniment puteţi găsi pe pagina Clubului Fotografilor Iaşi. Mai jos aveţi alte câteva fotografii de la eveniment. 

Imagine din sala Diotima (foto : Raluca Damian)

Imagine din sala Diotima

Imagine din sala Diotima ( se fac fotografii pentru Agerpres)

Imagine din sala Diotima -grupul Nektarios

Şi pentru a încheia la fel de frumos anul, marţi, 20 decembrie, la ora 18,30 sunteţi invitaţi în Sala Diotima a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou. Vor avea loc ultimele douã vernisaje, în anul 2016, ale unor expoziţii de fotografie, ale membrilor Clubului Fotografilor Iaşi.

În galeria "La gard" va expune Vasile Iacob, aflat la cea de-a treia expoziţie personală din seria "Jurnal de călătorie", în ultimii 3 ani. De data aceasta călătorul-fotograf ne spune o poveste frumoasă "de o zi", din "O mie şi una de... nopţi". Mai multe detalii puteţi găsi AICI.

Expoziția personală "Jurnal de călătorie - Qatar"- Vasile Iacob

Cea de-a doua expoziţie este o expoziţie colectivă, la care contribuie aproape jumătate din membrii Clubului

Fotografilor Iaşi şi care este intitulata "Simplu ca bună ziua". Am şi eu un grup de fotografii între cele expuse. Expoziția vizează curentul "minimalism în fotografie" și alte informații se găsesc AICI. 

Expozitia colectiva - "Simplu ca BUNA ZIUA"

Vă așteptăm la ultimul eveniment din anul 2016 al Clubului Fotografilor Iași, pentru a ne bucura împreună de rezultatul eforturilor unor oameni pasionați de ceea ce fac. Iar când ești pasionat de ceea ce faci, totul devine <simplu ca bună ziua>.

S-auzim numai de bine.

Invitație la o seară de povești

Seara de povesti  (M)

A FOTOGRAFIÁ,  verb tranz. - A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe un film fotografic cu ajutorul unui aparat fotografic (dexonline)

Căutam zilele trecute semnificaţia unui cuvânt în dicţionar şi am dat peste definiţia acţiunii de a fotografia. Erau și alte câteva definiţii dar aceasta, de mai sus, mi s-a părut a fi mai exactă. Epoca digitală a schimbat în bună parte semnificaţia iniţială a cuvântului. Astăzi poţi face fotografii cu orice: tableta, telefon, camerã web, etc. Aparatul fotografic nu mai este nearărat necesar. Şi m-am întrebat atunci oare o capturã realizată pe desktop poate fi considerată fotografie!? Sau rămâne doar o captură!?

Coperta ultimului album Beatles - Abbey Road

În timp ce mă documentam pentru prezentarea pe care o voi face în luna noiembrie 2016 la întâlnirea publicã a Clubului Fotografilor din Iaşi am găsit câteva amănunte simpatice în relaţie cu ultimul album al formaţiei britanice Beatles din 1969. Pe coperta albumului  apar cei patru traversând pe la trecerea de pietoni o stradă din Londra - Abbey Road. Poveştile în jurul imaginii de pe copertă sunt numeroase, strada a ajuns renumitã, discul dublu a rămas de poveste şi cineva s-a gândit să păstreze vie amintirea acestuia.

Captură realizată pe webcamul de la trecerea de pietoni de pe Abbey Road

A plantat în zona în care a fost realizată fotografia de pe disc o cameră web şi îndeamnă pe cei ce vizitează site-ul să realizeze capturi LIVE cu imagini de pe trecerea de pietoni şi să le posteze. Ideea este simpatică şi povestea "ţesuta" în jurul ultimei apariţii discografice "Beatles" şi mai ales a fotografiei de pe coperta albumului a ajuns, după cum spuneam, faimoasă.

Există şi alte poveşti frumoase în jurul unor fotografii celebre. Despre câteva din acestea dar şi despre alte lucruri faine legate de fotografie vă invit să vorbim la cea de-a 160-a "Întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iaşi" ce va avea loc în dupã-amiaza primei zile de marţi din luna noiembrie 2016.

Afișul evenimentului

A 160 – a întrevedere: marţi, 1 noiembrie 2016, de la ora 18:30, în Sala “Diotima” a Casei de Cultură “Mihai Ursachi” din Iaşi

Sumar

• „Povestea de… lângă fotografie”, prezentare de Constantin Ciobanu
• “Ochii Parisului”, prezentare de Vlad Colotilă
• „Howard Schatz: o minte creativă și oameni în mișcare”, prezentare de Carmen-Laura Băjenaru

Moderatoare: Mihaela Beatrice Constantinescu

Afiş realizat de Florin Aioanei

Accesul în sală este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de Fotografie.

• Clubul Fotografilor Iaşi 
• Evenimentul pe Facebook 

Esti fotograf pasionat!? Atentie la capcane (II)

Vorbeam într-o postare anterioarã despre pericolul de a deveni o "mașinã de fotografiat" sau acela de a-ti pierde "scânteia" pasiunii care te-a fãcut sã îndrãgesti fotografia. Mai sunt douã "pericole" care consider cã trebuie luate în seamã

c. Lenea

Dupã ce ai fotografiat mult o perioadă lungã, vine o vreme în care simţi nevoia sã stai, sã te odihneşti.

Odihna e una iar lenea e alta. Atunci când ţi-e greu să te muţi un metru mai la stânga sau la dreapta, când te grăbeşti şi nu mai aştepţi momentul potrivit, când nu te mai deplasezi pânã în vârful dealului pentru un cadru mai bun ceva e în neregulã. Acestea sunt semne cã devii leneş, iar justificarea cea mai frecventã este "nu am timp" sau "nu am chef".

Soluţia, spune Kav Dadfar, autorul articolului de care vorbeam în postarea anterioară, este sã faci o pauzã de la fotografie, sã uiţi de ea pentru câteva zile şi sã te ocupi cu altceva. Dupã câteva zile vei reveni cu mai multã energie. Şi în aceste câteva zile, adaug eu, propune-ţi sã realizezi unul sau douã proiecte fotografice pentru suflețelul tău. Planificã, scrie pe hârtie detaliile, stabileşte-ţi obiective, activităţi şi rezultate. O expoziţie fotograficã personalã!? De ce nu!?

d. "Camera ataşată"

Orice fotograf pasionat îţi va spune cã are o camerã foto ataşată pe care o poartã la el mereu. Ce poate fi mai rãu decât "sã vezi" şi sã pierzi o imagine extraordinarã pentru cã nu ai aparatul de fotografiat la tine!?

Şi totuşi, se spune că ceva nu e în regulã. Nu mai apuci sã te bucuri de anumite momente din viaţă pentru cã mintea ta este "ocupatã". Se aflã mereu "la lucru" şi cautã în permanentã oportunităţi de fotografiat. Autorul nostru face o remarcã personalã: "concediul cu soţia şi pasiunea pentru fotografie nu sunt întotdeauna compatibile".

Soluţia este ca, dacã te simţi cumva prea "ataşat" de camera foto, sã îţi propui sã renunţi câteva zile la ea. Pur şi simplu o laşi acasă. Trebuie să accepţi că este posibil să pierzi o imagine-două, dar pe termen lung, vei păstra pasiunea în stare proaspătă și vei fi capabil să te concentrezi mai bine când vei avea camera foto cu tine.

Ce spuneţi!? Sunt sau nu reale "capcanele" de mai sus! !?

Povestea de lângã fotografie

Pornesc de la o părere mai veche a mea pe care constat că o regăsesc în tot mai multe articole recente validate de experimente ştiinţifice. (de exemplu AICI ).

Am considerat cã informaţia vizuală ca şi cea scrisă este purtătoare de energie, care îşi pune amprenta asupra sentimentelor noastre, a oamenilor. Un film, o fotografie, un text te pun pe gânduri, te pot face să plângi sau sã râzi. Cu alte cuvinte - te "influenţează".

Povestea de lângă...

Fãrã excepţie, marile realizãri din domeniul artei au alãturi o micã istorioarã. Şi în spatele fiecãrei fotografii se aflã o poveste. Sau poate în fatã!? Am ezitat unde sã "localizez" povestea ce însoţeşte o fotografie şi am botezat aceasta postare "Povestea de... lângã fotografie" Acesta este şi titlul unei prezentãri pe care o voi face la următoarea întâlnire publicã a Clubului Fotografilor ce va avea loc în luna noiembrie 2016.

Sunt cunoscute aşa numitele fotografii "iconice" despre care  a vorbit sau încã vorbeşte multã lume. Existã fotografii care, spun unii, au schimbat istoria lumii. Alte imagini se bazează sau au generat ulterior povesti siropoase, dar de cele mai multe ori drame. Iar oamenilor le plac, nu ştiu de ce, dramele. lucrurile complicate, suspiciunile, regretele, poveștile și/sau "scenaritele", etc.

Iatã câteva exemple de povești asociate unor fotografii renumite:

- fotografia lui Marlyn Monroe deasupra unei guri de aerisire la metro în New York ("The seven Years Itch"). În afarã de ineditul situaţiei surprinse, lucrul care a şocat a fost ceea ce a urmat momentului. La acea vreme Marlyn era căsătorită cu Joe DiMaggio cunoscut jucător de fotbal american în anii '50. Realizarea şi publicarea imaginii a dus la ceartă şi mai apoi la divorţul actriţei de gelosul Joe. Rochia a fost vândutã mai târziu pentru 4,6 milioane dolari.

Marlyn Monroe în "The seven Years Itch" (1955)

- fotografia realizată în Saigon în 1968 care surprinde uciderea de către un general Sud-vietnamez a unui militar spion din Vietnamul de nord ("Saigon Execution"). Se considera că fotografia a contribuit la terminarea rãzboiului din Indochina şi a rămas renumită pentru evenimentele pe care le-a generat în viaţa "generalului" ucigaş.

Eddie Adams - Saigon Execution (1968)

- fotografia realizată în Sudan de fotograful Kevin Carter, care surprinde o fetiţă înfometatã urmărită de un vultur gata sã o atace ("Struggling Girl"). Autorul fotografiei a fost criticat pentru faptul  că a făcut fotografia şi nu a ajutat fetiţa aflată în pericol. Şicanat şi criticat de toată lumea o perioadă mai mare de timp, cuprins de remuşcări în cele din urmă fotograful sud-african s-a sinucis.

Kevin Carter - Struggling Girl (1993)

Sursa fotografiilor o gãsiti AICI (CNN.com)
Există şi poveşti frumoase cu alte fotografii renumite pe care vă invit să le ascultaţi la întrunirea publică lunară din luna noiembrie, de la Clubul Fotografilor din Iaşi. Si dupã cum s-a propus  s-ar putea ca la fiecare întrunire publicã sã se prezinte alte povesti frumoase asociate fotografiilor celebre într-o rubricã specialã.

Și eu l-am gãsit pe Paul

Pânã si Einstein vrea sã stie unde este Paul !

Acum vreo două zile mã trezesc repetând obsesiv în gând o întrebare ciudatã: "Unde este Paul!? Unde este Paul!?" Bine-bine, dar cine este Paul ãsta pe care îl caut!? Mã gândesc la toţi Paulii pe care îi cunosc şi nu mã dumiresc. Paul Gauguin!? Nu. Paul Cézanne!? Nu. Paul McCartney... cã despre ãsta am citit zilele trecute... Nu, nu-s ăştia! Dupã vreo douã ore, plec prin târg la fotografiat dar o întrebare nu-mi iese din minte: "Unde este Paul!?" Ajung pe la Râpa Galbenã unul din locurile mele preferate pentru pozat. Scãri, umbre, linii, forme, texturi, oameni grăbiţi... "Unde este Paul!?" Cobor spre Club RS şi când sã fac curba vãd un banner mare cu doi indivizi, un el şi o ea, care... îl cãutau de zor pe Paul. Mãi sã fie! "Unde este Paul!?" Şi deodatã mã luminez...

Banner la locatia studioului Paul Pãdurariu

Vine vorba despre Paul Pãdurariu, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. Paul este fotograf profesionist şi tocmai şi-a deschis un studio propriu în Iași. Vãd o uşă lângã banner şi cum cei doi de care vã spuneam nu aveau treabã cu mine, deschid uşa şi intru. Hopa, din prag - atmosferã caldã, miroase a om cum ar spune zmeul zmeilor... Înãuntru miros de plãcinte, muzică de Strauss, monitoare, camere şi obiective, oameni frumoşi şi... Paul. A urmat o experientã aparte şi am fãcut ceea ce am dorit. Am asistat și fotografiat un "profesionist la lucru, în studio". Dar despre asta, într-o altã postare.

Making of... (model Dana Burlacu Visternicu)

Doar câteva cuvinte despre Paul. Este un "one-man foto-show", face fotografie de nuntã şi tocmai şi-a deschis un studio propriu pe Strada Râpa Galbenă 10. A fost botezat, printre altele, "fotograful blogosferei locale" pentru cã se îngrijeşte şi de fotografierea acţiunilor membrilor filialei Iaşi a Kooperativei 2.0.

"Despre mine, spun că sunt un norocos care are şansa sã vadã atât de des zâmbete, lacrimi de fericire şi poveşti de dragoste. Visul meu este să pot îndeplini dorinţa tuturor celor care mi-au spus „Aş vrea ca momentul ăsta să dureze pentru totdeauna”. Şi asta fac. Cu dragoste de oameni şi pasiune..." Aşa se autodefinește Paul Pãdurariu. Şi pot sã confirm. Pe Paul îl caracterizează trei lucruri: dragostea de oameni, pasiunea pentru fotografie şi... zâmbetul. Vizitaţi-l şi faceţi fotografii la "Domnul Zâmbet". Nu o sã vã parã rãu.

El este Paul (fotografie rarã (!) - Paul nu zâmbește)

Sã nu uit. Pe perioada cât am fotografiat la Paul modele au fost colegii mei din Kooperativa Iași cãrora le mulţumesc pentru cã m-au suportat. 

Mulţumesc Ionut Lucian Durbaca, Florina Gabriela Pascariu, Dana Burlacu Visternicu, Simona Patraș, Anda Elena Pintilie, Alexandra Ignat. Nu uit pe makeup artistul blogosferei ieșene Adelina Bohan. Și bineînțeles, mulțumesc Paul Pădurariu.

Eşti fotograf pasionat? Atenţie la capcane ! (I)

Am citit acum ceva vreme pe website-ul digital-photography-school un articol interesant la care aş vrea să mă refer în postarea de față. Articolul este scris de un profesionist, dar cred cã şi fotografii amatorii au de învăţat. Voi traduce şi voi comenta articolul încercând sã mã adaptez  la situaţia foto-pasionatilor amatori.

Un fotograf... undeva în Iași

Articolul în cauzã se aflã AICI . Autorul articolului este Kav Dadfar un fotograf profesionist englez, specializat pe fotografia de călătorie şi peisaj, care a avut la viaţa lui destui clienţi importanţi: Condé Nast, Naţional Geographic, Wanderlust Travel Magazine, American Express şi altele.

"Să faci fotografii" este una, dar "să fii fotograf" este o cu totul alta propoziţie, precizează încă de la început autorul. Iată câteva din "capcanele" despre care vorbeşte stimabilul Kav: :

a. Sã devii o maşină de fotografiat

Această afirmaţie este valabilă mai ales pentru  profesionişti. Să câştigi bani făcând ceea ce-ţi place este un lucru ideal, dar vine o vreme când fotografiatul devine pur şi simplu o sarcinã de serviciu. Vei înţelege ce îi place editorului tãu şi fotografiile tale vor începe sã semene, tot mai multe, una cu alta. Vei fi ca o maşină care reproduce acelaşi tip de fotografie. Eu vorbeam despre lucrul acesta într-o postare anterioară Banii, pasiunea şi fotografia în care aminteam de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi care au ca job fotografia de nuntã.

Avantajul că eşti fotograf pasionat amator faţă de un profesionist este că poţi să fii creativ şi să faci ce vrei.

Să devii o mașină...!?

Pentru a evita o astfel de capcană (de a deveni maşină !) autorul articolului sugereazã douã soluţii:

• îţi propui să realizezi un proiect fotografic personal cu un subiect care te atrage, la care să lucrezi fără presiune şi obsesia faptului că trebuie "să-l vinzi"
• poţi încerca "un alt fel" de fotografie, pentru că nu se ştie niciodată, s-ar putea să descoperi o  nouă pasiune/un alt interes.

b. Sã pierzi "scânteia"

Îţi aminteşti de momentul de început când ai constatat cã prin vizorul aparatului de fotografiat vezi lucrurile altfel!? Şi când te trezeai dimineaţă "sã prinzi" un rãsãrit frumos şi pierdeai ore pentru ca sã "surprinzi momentul"!? Şi erai mândru şi emoţionat cã puteai arãta celorlalţi ce fotografii frumoase ai fãcut!?

Reîntoarce-te la momentul când s-a aprins "scânteia"

Se prea poate că "scânteia" aceea sã disparã! Dar autorul articolului ne oferă o soluţie. Ce fãceai la început, ce subiecte te pasionau, care momente te emoţionau!? Reîntoarce-te la ceea ce fãceai cu pasiune, redescoperã momentul când s-a aprins "scânteia". Pasiunea ta a fost fotografia de peisaj, dar jobul este sã fotografiezi nunţi, du-te înapoi la peisaje pentru o vreme. Nu numai că vei regãsi "scânteia", dar te vei re-energiza pentru ceea ce faci acum.

Și pentru că articolul lui Kav Dadfar e ceva mai lung și acum trebuie să fotografiez un eveniment important, voi continua ideile intr-o postare viitoare.

Funny photo project

Ideea unui astfel de proiect fotografic este de a fotografia lucruri nostime în activitatea ta curentã zilnicã. Iatã mai jos câteva fotografii personale cu care am participat la o prezentare pe aceastã temã realizatã de Adrian Purice, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. 

Mai jos am adunat alte câteva idei de proiecte având ca temã subiecte haioase:

• The Shadow Project
• Maddie On Things
• Project With Condoms
• Dear Photograph 
• Noah K. Everyday (vezi filmul de mai jos)