Esti fotograf pasionat!? Atentie la capcane (II)

Vorbeam într-o postare anterioarã despre pericolul de a deveni o "mașinã de fotografiat" sau acela de a-ti pierde "scânteia" pasiunii care te-a fãcut sã îndrãgesti fotografia. Mai sunt douã "pericole" care consider cã trebuie luate în seamã

c. Lenea

Dupã ce ai fotografiat mult o perioadă lungã, vine o vreme în care simţi nevoia sã stai, sã te odihneşti.

Odihna e una iar lenea e alta. Atunci când ţi-e greu să te muţi un metru mai la stânga sau la dreapta, când te grăbeşti şi nu mai aştepţi momentul potrivit, când nu te mai deplasezi pânã în vârful dealului pentru un cadru mai bun ceva e în neregulã. Acestea sunt semne cã devii leneş, iar justificarea cea mai frecventã este "nu am timp" sau "nu am chef".

Soluţia, spune Kav Dadfar, autorul articolului de care vorbeam în postarea anterioară, este sã faci o pauzã de la fotografie, sã uiţi de ea pentru câteva zile şi sã te ocupi cu altceva. Dupã câteva zile vei reveni cu mai multã energie. Şi în aceste câteva zile, adaug eu, propune-ţi sã realizezi unul sau douã proiecte fotografice pentru suflețelul tău. Planificã, scrie pe hârtie detaliile, stabileşte-ţi obiective, activităţi şi rezultate. O expoziţie fotograficã personalã!? De ce nu!?

d. "Camera ataşată"

Orice fotograf pasionat îţi va spune cã are o camerã foto ataşată pe care o poartã la el mereu. Ce poate fi mai rãu decât "sã vezi" şi sã pierzi o imagine extraordinarã pentru cã nu ai aparatul de fotografiat la tine!?

Şi totuşi, se spune că ceva nu e în regulã. Nu mai apuci sã te bucuri de anumite momente din viaţă pentru cã mintea ta este "ocupatã". Se aflã mereu "la lucru" şi cautã în permanentã oportunităţi de fotografiat. Autorul nostru face o remarcã personalã: "concediul cu soţia şi pasiunea pentru fotografie nu sunt întotdeauna compatibile".

Soluţia este ca, dacã te simţi cumva prea "ataşat" de camera foto, sã îţi propui sã renunţi câteva zile la ea. Pur şi simplu o laşi acasă. Trebuie să accepţi că este posibil să pierzi o imagine-două, dar pe termen lung, vei păstra pasiunea în stare proaspătă și vei fi capabil să te concentrezi mai bine când vei avea camera foto cu tine.

Ce spuneţi!? Sunt sau nu reale "capcanele" de mai sus! !?

Povestea de lângã fotografie

Pornesc de la o părere mai veche a mea pe care constat că o regăsesc în tot mai multe articole recente validate de experimente ştiinţifice. (de exemplu AICI ).

Am considerat cã informaţia vizuală ca şi cea scrisă este purtătoare de energie, care îşi pune amprenta asupra sentimentelor noastre, a oamenilor. Un film, o fotografie, un text te pun pe gânduri, te pot face să plângi sau sã râzi. Cu alte cuvinte - te "influenţează".

Povestea de lângă...

Fãrã excepţie, marile realizãri din domeniul artei au alãturi o micã istorioarã. Şi în spatele fiecãrei fotografii se aflã o poveste. Sau poate în fatã!? Am ezitat unde sã "localizez" povestea ce însoţeşte o fotografie şi am botezat aceasta postare "Povestea de... lângã fotografie" Acesta este şi titlul unei prezentãri pe care o voi face la următoarea întâlnire publicã a Clubului Fotografilor ce va avea loc în luna noiembrie 2016.

Sunt cunoscute aşa numitele fotografii "iconice" despre care  a vorbit sau încã vorbeşte multã lume. Existã fotografii care, spun unii, au schimbat istoria lumii. Alte imagini se bazează sau au generat ulterior povesti siropoase, dar de cele mai multe ori drame. Iar oamenilor le plac, nu ştiu de ce, dramele. lucrurile complicate, suspiciunile, regretele, poveștile și/sau "scenaritele", etc.

Iatã câteva exemple de povești asociate unor fotografii renumite:

- fotografia lui Marlyn Monroe deasupra unei guri de aerisire la metro în New York ("The seven Years Itch"). În afarã de ineditul situaţiei surprinse, lucrul care a şocat a fost ceea ce a urmat momentului. La acea vreme Marlyn era căsătorită cu Joe DiMaggio cunoscut jucător de fotbal american în anii '50. Realizarea şi publicarea imaginii a dus la ceartă şi mai apoi la divorţul actriţei de gelosul Joe. Rochia a fost vândutã mai târziu pentru 4,6 milioane dolari.

Marlyn Monroe în "The seven Years Itch" (1955)

- fotografia realizată în Saigon în 1968 care surprinde uciderea de către un general Sud-vietnamez a unui militar spion din Vietnamul de nord ("Saigon Execution"). Se considera că fotografia a contribuit la terminarea rãzboiului din Indochina şi a rămas renumită pentru evenimentele pe care le-a generat în viaţa "generalului" ucigaş.

Eddie Adams - Saigon Execution (1968)

- fotografia realizată în Sudan de fotograful Kevin Carter, care surprinde o fetiţă înfometatã urmărită de un vultur gata sã o atace ("Struggling Girl"). Autorul fotografiei a fost criticat pentru faptul  că a făcut fotografia şi nu a ajutat fetiţa aflată în pericol. Şicanat şi criticat de toată lumea o perioadă mai mare de timp, cuprins de remuşcări în cele din urmă fotograful sud-african s-a sinucis.

Kevin Carter - Struggling Girl (1993)

Sursa fotografiilor o gãsiti AICI (CNN.com)
Există şi poveşti frumoase cu alte fotografii renumite pe care vă invit să le ascultaţi la întrunirea publică lunară din luna noiembrie, de la Clubul Fotografilor din Iaşi. Si dupã cum s-a propus  s-ar putea ca la fiecare întrunire publicã sã se prezinte alte povesti frumoase asociate fotografiilor celebre într-o rubricã specialã.

Și eu l-am gãsit pe Paul

Pânã si Einstein vrea sã stie unde este Paul !

Acum vreo două zile mã trezesc repetând obsesiv în gând o întrebare ciudatã: "Unde este Paul!? Unde este Paul!?" Bine-bine, dar cine este Paul ãsta pe care îl caut!? Mã gândesc la toţi Paulii pe care îi cunosc şi nu mã dumiresc. Paul Gauguin!? Nu. Paul Cézanne!? Nu. Paul McCartney... cã despre ãsta am citit zilele trecute... Nu, nu-s ăştia! Dupã vreo douã ore, plec prin târg la fotografiat dar o întrebare nu-mi iese din minte: "Unde este Paul!?" Ajung pe la Râpa Galbenã unul din locurile mele preferate pentru pozat. Scãri, umbre, linii, forme, texturi, oameni grăbiţi... "Unde este Paul!?" Cobor spre Club RS şi când sã fac curba vãd un banner mare cu doi indivizi, un el şi o ea, care... îl cãutau de zor pe Paul. Mãi sã fie! "Unde este Paul!?" Şi deodatã mã luminez...

Banner la locatia studioului Paul Pãdurariu

Vine vorba despre Paul Pãdurariu, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. Paul este fotograf profesionist şi tocmai şi-a deschis un studio propriu în Iași. Vãd o uşă lângã banner şi cum cei doi de care vã spuneam nu aveau treabã cu mine, deschid uşa şi intru. Hopa, din prag - atmosferã caldã, miroase a om cum ar spune zmeul zmeilor... Înãuntru miros de plãcinte, muzică de Strauss, monitoare, camere şi obiective, oameni frumoşi şi... Paul. A urmat o experientã aparte şi am fãcut ceea ce am dorit. Am asistat și fotografiat un "profesionist la lucru, în studio". Dar despre asta, într-o altã postare.

Making of... (model Dana Burlacu Visternicu)

Doar câteva cuvinte despre Paul. Este un "one-man foto-show", face fotografie de nuntã şi tocmai şi-a deschis un studio propriu pe Strada Râpa Galbenă 10. A fost botezat, printre altele, "fotograful blogosferei locale" pentru cã se îngrijeşte şi de fotografierea acţiunilor membrilor filialei Iaşi a Kooperativei 2.0.

"Despre mine, spun că sunt un norocos care are şansa sã vadã atât de des zâmbete, lacrimi de fericire şi poveşti de dragoste. Visul meu este să pot îndeplini dorinţa tuturor celor care mi-au spus „Aş vrea ca momentul ăsta să dureze pentru totdeauna”. Şi asta fac. Cu dragoste de oameni şi pasiune..." Aşa se autodefinește Paul Pãdurariu. Şi pot sã confirm. Pe Paul îl caracterizează trei lucruri: dragostea de oameni, pasiunea pentru fotografie şi... zâmbetul. Vizitaţi-l şi faceţi fotografii la "Domnul Zâmbet". Nu o sã vã parã rãu.

El este Paul (fotografie rarã (!) - Paul nu zâmbește)

Sã nu uit. Pe perioada cât am fotografiat la Paul modele au fost colegii mei din Kooperativa Iași cãrora le mulţumesc pentru cã m-au suportat. 

Mulţumesc Ionut Lucian Durbaca, Florina Gabriela Pascariu, Dana Burlacu Visternicu, Simona Patraș, Anda Elena Pintilie, Alexandra Ignat. Nu uit pe makeup artistul blogosferei ieșene Adelina Bohan. Și bineînțeles, mulțumesc Paul Pădurariu.

Eşti fotograf pasionat? Atenţie la capcane ! (I)

Am citit acum ceva vreme pe website-ul digital-photography-school un articol interesant la care aş vrea să mă refer în postarea de față. Articolul este scris de un profesionist, dar cred cã şi fotografii amatorii au de învăţat. Voi traduce şi voi comenta articolul încercând sã mã adaptez  la situaţia foto-pasionatilor amatori.

Un fotograf... undeva în Iași

Articolul în cauzã se aflã AICI . Autorul articolului este Kav Dadfar un fotograf profesionist englez, specializat pe fotografia de călătorie şi peisaj, care a avut la viaţa lui destui clienţi importanţi: Condé Nast, Naţional Geographic, Wanderlust Travel Magazine, American Express şi altele.

"Să faci fotografii" este una, dar "să fii fotograf" este o cu totul alta propoziţie, precizează încă de la început autorul. Iată câteva din "capcanele" despre care vorbeşte stimabilul Kav: :

a. Sã devii o maşină de fotografiat

Această afirmaţie este valabilă mai ales pentru  profesionişti. Să câştigi bani făcând ceea ce-ţi place este un lucru ideal, dar vine o vreme când fotografiatul devine pur şi simplu o sarcinã de serviciu. Vei înţelege ce îi place editorului tãu şi fotografiile tale vor începe sã semene, tot mai multe, una cu alta. Vei fi ca o maşină care reproduce acelaşi tip de fotografie. Eu vorbeam despre lucrul acesta într-o postare anterioară Banii, pasiunea şi fotografia în care aminteam de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi care au ca job fotografia de nuntã.

Avantajul că eşti fotograf pasionat amator faţă de un profesionist este că poţi să fii creativ şi să faci ce vrei.

Să devii o mașină...!?

Pentru a evita o astfel de capcană (de a deveni maşină !) autorul articolului sugereazã douã soluţii:

• îţi propui să realizezi un proiect fotografic personal cu un subiect care te atrage, la care să lucrezi fără presiune şi obsesia faptului că trebuie "să-l vinzi"
• poţi încerca "un alt fel" de fotografie, pentru că nu se ştie niciodată, s-ar putea să descoperi o  nouă pasiune/un alt interes.

b. Sã pierzi "scânteia"

Îţi aminteşti de momentul de început când ai constatat cã prin vizorul aparatului de fotografiat vezi lucrurile altfel!? Şi când te trezeai dimineaţă "sã prinzi" un rãsãrit frumos şi pierdeai ore pentru ca sã "surprinzi momentul"!? Şi erai mândru şi emoţionat cã puteai arãta celorlalţi ce fotografii frumoase ai fãcut!?

Reîntoarce-te la momentul când s-a aprins "scânteia"

Se prea poate că "scânteia" aceea sã disparã! Dar autorul articolului ne oferă o soluţie. Ce fãceai la început, ce subiecte te pasionau, care momente te emoţionau!? Reîntoarce-te la ceea ce fãceai cu pasiune, redescoperã momentul când s-a aprins "scânteia". Pasiunea ta a fost fotografia de peisaj, dar jobul este sã fotografiezi nunţi, du-te înapoi la peisaje pentru o vreme. Nu numai că vei regãsi "scânteia", dar te vei re-energiza pentru ceea ce faci acum.

Și pentru că articolul lui Kav Dadfar e ceva mai lung și acum trebuie să fotografiez un eveniment important, voi continua ideile intr-o postare viitoare.

Funny photo project

Ideea unui astfel de proiect fotografic este de a fotografia lucruri nostime în activitatea ta curentã zilnicã. Iatã mai jos câteva fotografii personale cu care am participat la o prezentare pe aceastã temã realizatã de Adrian Purice, colegul meu de la Clubul Fotografilor Iaşi. 

Mai jos am adunat alte câteva idei de proiecte având ca temã subiecte haioase:

• The Shadow Project
• Maddie On Things
• Project With Condoms
• Dear Photograph 
• Noah K. Everyday (vezi filmul de mai jos)

Sala de mese, istoria Europei și fotografia

Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi este unul dintre cele mai vechi şi mai frumoase lăcaşuri de cult ale spaţiului ortodox, ale Iaşului şi ale României. Afost ctitoritã de voievodul Vasile Lupu între anii 1637 şi 1639. 

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Odată cu zidirea bisericii, Vasile Lupu a construit şi trapeza mănăstirii, care astăzi e cunoscută drept „Sala Gotică”. În această sală se făceau festivităţi încă din vremea construcţiei mãnãstirii. Trapeza (sau sala de mese) a fost martora unor manifestări interne dar şi a unor evenimente istorice majore ale spaţiului european şi ale Orientului Apropiat. Iatã în continuare doar câteva din ele :

Trei Ierarhi - Sala Goticã

• aici a avut loc "un eveniment mondial" - Sinodul de la Iaşi, din 1642. În acel an Sinodul a adoptat celebra Mărturisire de credinţă ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă al Kievului;

• în 1645, aici era sãrbãtorit patriarhul Paisie al Ierusalimului dupã ceremonia prin care era "uns" în biserica mănăstirii;

• în această sală a fost ospătat ţarul Rusiei, Petru cel Mare, cu prilejul vizitei pe care a făcut-o la Iaşi în anul 1711, pentru încheierea tratatului între Moldova şi Rusia;

• de aici a fost dat semnalul de începere a mişcării conduse de Alexandru Ipsilanti (Eteria), de eliberare a Greciei în anul 1821. Pe zidul clãdirii este o placã de marmorã care aminteşte acest eveniment. 

• astãzi Sala Goticã găzduieşte muzeul mãnãstirii şi tot aici se desfãşoarã şi alte evenimente culturale ale oraşului.

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Printre altele, în iunie 2013 membrii Clubului Fotografilor din Iaşi au organizat aici o expoziţie de fotografie cu numele "Bucuria luminii" de la care puteţi vedea o serie de fotografii personale (unele din expozitie, altele din perioada în care au fost expuse în Sala Goticã.)

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Fotografie expusã

Fotografie expusã

Fotografie expusã

Trei Ierarhi - Sala Goticã

Invitație la un vernisaj "meseriaș"

Am pornit acum ceva timp, împreunã cu colegii mei de la Clubul Fotografilor Iaşi, un foto-proiect având ca subiect "meseriile" timpului nostru. Am început desigur cu o perioadã de documentare şi iatã mai jos câteva idei şi faze oarecum "picante" din activitatea anterioarã organizãrii expoziţiei de fotografie pe care vã invit sã o vizitaţi în Galeria "La Gard".

Karl Marx spunea cã în capitalism muncitorul nu face altceva decât să îşi vândă forţa de muncă deţinătorului de capital pentru a obţine mijloacele de supravieţuire pentru el şi familia sa. Filozoful spunea că şi păianjenul sau albina construiesc, însă doar muncitorul îşi închipuie sau îşi construieşte anterior în mod ideal ceea ce vrea să facă conform scopurilor sale. Însă, prin vânzarea forţei sale de muncă deţinătorului de capital, muncitorul rămâne liber doar în activităţile sale animalice – să mănânce, să bea şi să procreeze.

Aceastã frazã m-a dus cu gândul la câteva secvenţe dintr-un film al lui Charlie Chaplin numit Modern Times (Timpuri noi) din care puteţi vedea mai jos secventele cu pricina (3 min).

Înainte de 1989 ni se spunea frecvent că "meseria e brăţara de aur" şi toatã lumea zâmbea cu subînţeles chicotind "în surdinã". Mai apoi a venit perioada de tranziţie interminabilã în care meseriile aşa-zis "comuniste" au devenim mai puţin importante. Fabricile au dispãrut una câte una, iar altele au fost vândute pentru 1 leu, fãcând loc hypermarket-urilor imense. Nimeni nu mai produce ceva, toatã lumea cumpãrã cât mai mult. Și totuși meseriile așa-zis "tradiționale" există și sunt necesare.

De curând am văzut on mini-clip (1 min.) al celor de la Ziarul Financiar cu un mesaj interesant. Clipul îl puteţi vedea mai jos :

A urmat, acum câteva zile, selecţia pentru expoziţia cu "meserii" despre care povestesc.

Am propus câteva fotografii realizate în fabrici din Republica Moldova şi Ucraina, pe care le-am vizitat în cadrul unor proiecte la care am participat în ultimii ani. Nu puţini au fost cei care au sãrit curioşi: "Dar mai există aşa ceva!?" "Câţi ani are fotografia asta!?". Şi nu ştiu de ce mi-a venit în minte  o strofã din <Glossa> "poetului nepereche".

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

--------------------------

Iar la final vã invit din nou la vernisajul expoziţiei noastre ce va avea loc marţi, 20 septembrie, la Galeria de Artă “La Gard” - Casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou. Iatã si alte detalii:

Expoziţie de fotografie “Timpu‘ trece, leafa merge”
Perioada: 12 septembrie 2016 – 1 octombrie 2016

Vernisaj: marți, 20 septembrie 2016, ora 18:30, Sala “Diotima”

Expun: Florin Aioanei, Mihaela Ajităriţi, Nicu Apostu, Claudiu Bîrliba, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Raluca Damian, Mirela Grosu, Romică Horhotă, Khaled Matar, Gheorghiţă Nemţanu, Alexandru Pohaţă, Adrian Purice, Cristian Vidraşcu.

" Despre muncă, un dicționar spune că este o activitate a omului îndreptată spre un scop, în procesul căreia omul modifică și adaptează lucrurile din natură pentru satisfacerea trebuințelor lui. Unii au spus că l-ar fi creat pe om. Alții ar fi spus că ar putea să-l elibereze. Indiferent ce spun unii sau alţii, cei care muncesc cu adevărat nu au timp de definiții. Pentru ei, munca presupune acțiune și pasiune. Fiecare obiectiv atins în cursul acestei acțiuni reprezintă încă un pas spre împlinirea personală. Prin acțiune și pasiune, o parte din membrii Clubului Fotografilor Iași au adunat imagini care să povestească despre diversitatea mijloacelor prin care oamenii își caută împlinirea. Tot acest mozaic este menit să întregească imaginea personajului principal, şi anume muncă făcută cu dăruire." (Text: Nicu Apostu)

Afiș: Florin Aioanei (vezi la începutul postãrii)
Expoziţie organizată de Mirela Grosu

Pagina  evenimentului pe Facebook

Omul, locul și fotografia. Invitatie la Oradea.

Existã o vorbã veche din bătrâni ce spune că "omul sfințește locul". Există un loc în România unde trăiește un om despre care pot spune că "sfințește și locul și fotografia". Locul acela este Oradea, iar omul se numește Ștefan Toth și este președintele Asociației Euro-Foto-Art din localitate.

Doar "foiletând" puțin website-ul asociației îți dai seama de actvitatea bogată a acesteia, iar Ștefan Toth este cel care coordonează totul. L-am cunoscut pe domnul Toth cu ocazia participării mele la unul din saloanele pe care le-a organizat în 2013. A făcut mai apoi o vizită fulger la Iași, pe drumul spre Chișinău, Republica Moldova. Festivaluri interne și internaționale, expoziții personale și de grup, întâlniri, "publishing house", concursuri, parteneriate și multe altele fac din clubul orădean și din președintele său un exemplu pentru cei cu adevărat pasionați de fotografie, oriunde ar trăi, în orice țară s-ar afla.

Am avut plăcerea, prin intermediul colegului meu Dorin Mocanu de la Clubul Fotografilor Iași, să fiu invitat să particip cu fotografii la o expoziție a fotografilor ieșeni organizată de Asociația Euro-Foto-Art în galeria proprie începând cu data de 2 septembrie 2016. Am postat mai jos afișul expoziției, câteva cuvinte din prezentarea făcută de către organizatori, precum și link-uri către publicațiile online care au semnalat evenimentul de la Oradea. Mulțumesc, Dorin Mocanu, mulțumesc Ștefan Toth.

   * * * * * * * * * * 

<Galeria ”Euro Foto Art” din Oradea va găzdui începând cu 1 septembrie  2016 o valoroasă expoziție de artă fotografică. De această dată pe simezele cunoscutei Galerii va fi instalată expoziția numărul 521 alcătuită din lucrările a trei artiști fotografi din Iași. Cele 104 fotografii alb-negru și color au fost realizate de artiștii fotografi: Constantin Ciobanu, Nicolae Mocanu și Marius Ernest Romila. Printre lucrările expuse publicul vizitator va putea admira zeci de fotografii valoroase din punct de vedere artistic, care reprezintă mai multe genuri ale artei fotografice: eseuri, portret, reportaj, peisaje, socio-fotografii, arhitecturale și abstracte.

Vernisajul expoziției are loc vineri, 2 septembrie  2016, ora 18:00, iar organizatorii invită pe toți iubitorii artei fotografice să participe. Lucrările expuse vor fi prezentate de dr. Ramona Novicov, critic de artă, iar expoziția va fi vernisată de către artistul fotograf Ștefan Tóth AFIAP, președintele Asociației Internaționale ”Euro Foto Art”. Momentele muzicale vor fi oferite de artistul fotograf Thurzó Sándor József, care va interpreta mai multe piese ale unor compozitori români.>

• Uniunea ziaristilor profesionisti - filiala Bihor
• Oradea Magazin
• Evenimente Oradea Online
• Erdely Online (limba maghiarã)
• Regeli Ujsag (limba maghiarã)
• Ziarul de Iasi

Când simfonia te scoate în stradã

 Primăria Municipiului Iași deruleazã în perioada iulie - septembrie 2016 un proiect cultural pilot, intitulat „Weekenduri muzicale la Palatul Roznovanu”.

Pe perioada verii (sâmbãta si duminica în perioada iulie-septembrie), timp de 2 ore seara, pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt din Iaşi, în fața Palatului Roznovanu (sediul Primăriei) interpreţi de muzicã amatori și profesioniști sunt invitaţi şi susţinuţi sã performeze în fața ieșenilor.

O serie de fotografii faine de la manifestãrile organizate pe pietonal  au fost realizate de colegii mei de la Clubului Fotografilor Iaşi şi le găsiţi pe blogul CFI - AICI 

Ideea de a oferi sprijin logistic celor care au ceva de spus în domeniile artistice la Iaşi ar trebui extinsã pe toatã perioada anului. Acum ceva timp în vizitele pe care le-am fãcut la Praga am vãzut cum tinerii artişti cehi îşi promovau propriile manifestãri artistice în oraş pe traseele și în locurile mai des frecventate de turiştii strãini. Partea interesantã consta în faptul cã spaţiile unde se organizau spectacole era pusã la dispoziţie de Primãria oraşului Praga. Aceasta le amenaja simplu, le dota corespunzãtor şi le oferea gratuit tinerilor artişti amatori şi profesionişti. Multe spaţii goale și neutilizate îşi gãseau întrebuinţare iar performerii aveau locaţii pentru antrenament şi manifestare. Se rodau şi se testau cu alte cuvinte tinerele talente în relaţia cu publicul şi orice spaţiu liber era optim utilizat.

Am postat aici o serie de fotografii personale realizate în Iaşi dar şi în alte locaţii. Ideea unei expoziţii foto având ca subiect muzica de stradã mi se pare de luat în seamă. Şi nu mã refer doar la la cei care se produc pentru a face bani ci mai ales la cei care sunt pasionaţi de munca lor şi au ceva de oferit comunităţilor din care fac parte. 

E ziua fotografiei. La mulți ani!

Astãzi este Ziua Fotografiei. Se împlinesc 177 de ani de când a fost inventatã aceastã formã de expresie artisticã. Blogul FOTO-IDEEA ureazã "La multi ani" tuturor fotografilor, oriunde s-ar afla ! Happy Birthday photo fans wherever you are!

Simplitate şi creativitate. Şi nu doar o simplã invitaţie.

Dupã cum spuneam într-o postare anterioarã una din regulile importante de compoziţie în fotografie este regula simplităţii. Fotografia nu trebuie să fie complicată, trebuie să aibă un subiect cât mai simplu şi clar, uşor de perceput de către privitor. Dacã vrei sã manipulezi prin fotografie o poţi face foarte uşor şi complici lucrurile, dar fotograful creator este onest şi îşi transmite mesajul simplu, elegant, direct.

Când compune un cadru, un fotograf creator trebuie sã se întrebe "ce pot elimina din imagine" şi nu "ce aş putea să adaug" sau ce îmi lipseşte!?

Şi reamintind aceste idei m-am gândit sã vã propun o "analizã" concretã. De ce fac asta şi ce presupune activitatea vedeți mai jos. Nu cunosc detalii, dar presimt cã vom avea câteva subiecte de "analizat" în urmãtoarele postãri. 

De fapt, în continuare, vã fac o invitaţie la vernisajele a douã evenimente fotografice organizate de Clubul Fotografilor Iaşi. Cele douã evenimente sunt:

1. Expoziţia de fotografie "Omul de pe urmă"
Perioada: 15 august 2016 – 3 septembrie 2016

Expoziţia este realizatã cu prilejul Zilelor Eminescu Botoşani - Ipoteşti 2016 şi a Zilei Culturii Naţionale (15 ianuarie), de cãtre Florin Marius Aioanei şi Alexandru Pohață, membri ai Clubului Fotografilor Iaşi şi absolvenţi ai Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi. Autorii ne prezintã 30 de imagini în format 30X45, pe care le-au reunit în expoziţia "Omul de pe urmă". Fotografiile încearcã să surprindã ordinea în dezordine identificându-i pe oamenii singuri, fãrã nume, din mulţime.

• Pe websiteul Clubului Fotografilor Iași
• Eveniment pe Facebook

------

2. Expoziţia de fotografie "De prin folder adunate"
Perioada: 15 august 2016 – 4 septembrie 2016

Expoziţia cuprinde 51 de lucrări realizate în ultima perioadă în mai multe zone ale României. Autorul este Răzvan Șchiopu, pasionat de fotografie de mai bine de trei ani de zile.

• Pe websiteul Clubului Fotografilor Iași
• Eveniment pe Facebook

Vã invit prin urmare la vernisajele celor douã expoziţii ce au loc marţi, 16 august 2016, ora 18:30 în Sala „Diotima” a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

În mod sigur vom avea avea mai apoi subiecte... simple și elegante de "analizat".

Scurtã istorie a fotografiei la Iasi

Clădirea Academiei Mihăilene de pe strada Arcu

Pentru cã este vacanță și lumea are nevoie de destindere m-am gândit să fac o scurtă descriere a modului în care a evoluat fotografia și activitatea fotografică în Iași încă de la momentul aparaiției acestei frumoase invenții. Reiau pe scurt o prezentare pe care am făcut-o la cea de-a 133-a întrevedere: publică a CFI din 5 mai 2015.

Anul 1839 este considerat anul oficial al invenţiei fotografiei. Este anul în care Jacques Mande Daguerre a inventat procedura de transpunere a unui cadru din realitate într-o imagine pe o placă metalică (dagherotipie).

Prima fotografie făcută vreodată – Vedere de la fereastra din Le Gras - a fost realizatã de Nicephore Niepce așa cum ați putut afla și din postarea De-ale fotografiei .

Albina Românească, gazetă care a apărut la Iași între 1829-1850. Proprietar și redactor Gh. Asachi

Clădirile de pe str. V. Alecsandri, unde a funcționat sediul Gazetei Albina românească

În urma documentării pe care am făcut-o voi puncta în continuare căteva etape ale istoriei fotografiei în "dulcele târg al Ieșilor". Fotografiile îmi aparțin, iar câteva sunt scanate după diverse documente la care am avut acces în cursul documentării mele.

•  La câteva sãptãmâni de la patentarea dagherotipiei – Revista “Albina Româneascã” a lui Gh. Asachi anunta vestea cea mare (februarie 1839) 
• În 1840 la Academia Mihãileanã se fãceau studii privind dagherotipia
• In 1841 Școala de Arte și Meserii Iași deschidea primul atelier fotografic pentru public
• In 1850 este fondat Atelierul fotografic al fratilor Ioan si Nestor Heck

• La sfârșitul sec XIX, în cartierele Iașului apar diverse ateliere pentru fotografii la minut
• pe str. Lapusneanu existau mai multe ateliere fotografice : Chaland (nr.10), Flaschner (nr.41),
  Franchette (nr.44). (Almanachul tipografic” din 1897).

 

Coperta Almanachului tipografic

Atelierele fotografice din Iași la data apariției Almanachului

• În 1932, în Iași existau patru studiouri fotografice: două pe Strada Lăpușneanu, unul în Piața Unirii și unul în Târgu Cucu, iar în 1940 erau deja 8(opt) (sursa: Ion Mitican).

• În perioada de după 1945 numărul atelierelor fotografice din Iași s-a stabilizat la 5-6 și acestea au fost preluate de către sistemul cooperatist. 
• În ceea ce privește fotografii vreau să amintesc aici două nume pe care le admir și respect pentru ceea ce au făcut și fac în domeniul fotografiei ieșene: Ion Matei Agapi și Dan Mititelu

La Palatul Culturii din Iași există o foarte valoroasă colecție, unică în țară, cu peste 100 de aparate fotografice ce ilustrează evoluția lor în timp.

Fără îndoială ar fi multe de povestit despre fotografie la Iași. Voi continua documentarea și discuțiile cu persoane abilitate pe această temă. Ideea de a face un muzeu al fotografiei la Iași mi se pare în continuare de actualitate și vreau să realizez acest proiect. Ce șanse sunt !?  Dumnezeu știe... Aș vrea ca proiectul să facă parte din obiectivele unei Asociații Clubul Fotografilor din Iași, dar și aici lucrurile se mișcă greu. 

Mergem înainte.

Să fim sănătoși cu toții și s-auzim numai de bine !